Umorile și utilizarea lor în astrologie (partea I)

de SHARON KNIGHT
traducere de MIHAELA DICU

În vorbirea curentă, încă mai folosim termenii „Sanguin” pentru a desemna pe cineva relaxat și amabil, adesea cu un ten sănătos, ”Coleric”, cu referire la cineva care se înfierbântă ușor sau „Flegmatic”, pentru un om care dă dovadă de stăpânire de sine, nervi tari, echilibru, luciditate, dar care este mai static. Din păcate, „Melancolic” este folosit astăzi doar pentru a desemna pe cineva care suferă de depresie sau tristețe. Și-a pierdut înțelesul inițial, care descria un om gânditor, atent, grijuliu și studios, care are o înclinație către singurătate.

Dar cum au apărut aceste cuvinte, care odinioară descriau atât de bine starea de spirit a unei persoane sau perspectiva sa asupra vieții, și cum au rezistat ele până astăzi? Ei bine ele sunt legate de Teoria Umorilor, foarte populară în antichitate și evul mediu.

În acest scurt articol (subiectul în sine ar putea constitui o carte imensă!), vom examina istoria umorilor și modul în care sunt încă folosite astăzi în determinarea personalității moderne; la final, vom arunca o privire asupra unor metode care să ne permită, ca astrologi, să identificăm de la bun început „temperamentul” clientului nostru, astfel încât să putem alege abordarea potrivită, pentru a ne asigura că îi oferim o consultație care să răspundă nevoilor sale.

Teoria Umorilor apare pentru prima dată în textele scrise de cel mai vestit medic al Greciei antice, Hipocrate, care a trăit aproximativ între anii 460 – 370  î.e.n. Considerat „părintele medicinei” el a scris o imensă colecție de texte despre boli și tratamente și despre cum să-ți trăiești viața pentru a evita să te îmbolnăvești. De la el ne-a rămas faimosul dicton „Lasă mâncarea să-ți fie medicament și medicament să-ți fie mâncarea”.

Pe parcursul întregii sale opere medicale Hipocrate face referire la umori. Mai mult, recomandă alimente și exerciții adaptate la problema umorală prezentă și la tipul umoral al pacientului, ținând cont inclusiv de vârsta și sexul acestuia, ba chiar și de locație și sezon.

Cele patru umori sunt asociate cu cele patru elemente, patru calități și cele patru procese.

UMORILE sunt sângele, bila galbenă, bila neagră și flegma.

ELEMENTELE sunt aerul, focul, pământul și apa.

CALITĂȚILE sunt cald, uscat, rece și umed.

PROCESELE sunt digestia, retenția, atracția și expulzarea.

În principal, boala este produsă de bile (care pot încălzi corpul) sau de flegmă (care poate răci sau umezi corpul prea mult) atunci când sunt în exces în corp și astfel cauzează un dezechilibru care duce la boală.

La pagina 7 din volumul V (”Affections”) al operelor hipocratice publicate de prestigioasa editură Loeb, el scrie:

„Toate bolile omului apar din cauza bilei și a flegmei; bila și flegma produc boală când, în interiorul corpului, una dintre ele devine prea umedă, prea uscată, prea caldă sau prea rece… Când pacienții sunt biliari, dați medicamente care curăță bila și așa mai departe… Băuturile medicinale care nu sunt date pentru a curăța bila sau flegma trebuie, când intră în corp, să-și exercite facultatea prin răcire, încălzire, uscare, umezire, colectare sau dispersare.” sau „Acum toate bolile noastre apar fie din lucruri din interiorul corpului, fie din lucruri din afara lui… Bila și flegma iau naștere odată cu venirea în ființă a omului și sunt întotdeauna prezente în corp în cantități mai mici sau mai mari. Ele produc boli, însă, parțial din cauza efectelor alimentelor și băuturilor, și parțial ca urmare a căldurii care le face prea calde sau a frigului care le face prea reci.”

Hipocrate considera, de asemenea, necesar ca un medic să cunoască și să ia în considerare pozițiile planetelor și momentul anului atunci când face un prognostic. În Volumul 1 (”Ancient Medicine. Airs, Waters, Places”), la pagina 73, scrie: „Căci cunoscând schimbările anotimpurilor și răsăriturile și apusurile astrelor, și circumstanțele fiecăruia dintre aceste fenomene, [medicul] va ști dinainte natura anului care vine (…) va descoperi, gândindu-se mai bine, că contribuția astronomiei la medicină nu este una foarte mică, ci una foarte mare.” Aici, traducătorul a folosit termenul „astronomie”, unde, cu toate posibilitățile, acest cuvânt ar fi putut fi luat pentru a însemna „astrologie”; totuși, nu putem decât să presupunem acest aspect minor.

Galenus din Pergam a fost un mare medic, chirurg și filosof grec, care a trăit între anii 129 – 216 e.n. și a profesat o mare perioadă din viață la Roma. El a compilat lucrările lui Hipocrate și le-a îmbogățit. Galenus a promovat teoria celor patru umori ca indicând anumite tipuri de personalitate, la fel cum avea să facă Jung în anii 1930 cu cele patru arhetipuri.

Galenus a contribuit substanțial la înțelegerea patologiei hipocratice. Conform teoriei umorilor corporale a lui Hipocrate, diferențele de dispoziție apar la om ca urmare a dezechilibrelor suferite de unul dintre cele patru fluide corporale: sânge, bila galbenă, bila neagră și flegma. Galenus a promovat această teorie și tipologia temperamentelor umane.

Prepoderența unei umori corespundea cu un anumit temperament uman:

• sângele – SANGUIN
• bila neagră – MELANCOLIC
• bila galbenă – COLERIC
• flegma – FLEGMATIC

Sanguinii sunt extrovertiți, optimiști și sociabili. Colericii au energie, pasiune și carismă. Melancolicii sunt creativi, amabili și atenți. Flegmaticii sunt caracterizați de siguranță de sine, amabilitate și afecțiune.

Doctrina lui Galenus a rezistat de-a lungul secolelor până în prezent.

Următorul medic important a fost Avicenna sau Ibn Sīnā (Abū ʿAlī al-Ḥusayn ibn ʿAbd Allāh ibn Sīnā), un savant persan care este considerat unul dintre cei mai renumiți medici, astronomi, filozofi și scriitori din Epoca de Aur Islamică. S-a născut pe 22 august 980 e.n., în regiunea Buhara din Uzbekistan. A murit în iunie 1037, la Hamadan, Iran. Cele mai faimoase lucrări ale sale sunt ”Cartea vindecării” și ”Canonul medicinii”.

În Europa, ”Canonul medicinii” a fost principalul manual medical până în secolul al XIX-lea. Avicenna susține următorul principiu: ”Dat fiind faptul că toate lucrurile au cauze, cunoașterea unui lucru nu este dobândită sau completă decât dacă este cunoscută prin cauzele sale. Prin urmare, în medicină trebuie să cunoaștem cauzele bolii și ale sănătății.”

Lucrările și scrierile sale tratează deopotrivă nu doar cele patru umori ale vieții, ci  și variabilele legate de alimentație, băuturi, exercițiu fizic și pasiuni în determinarea modalității optime în care un individ se poate îngriji de viața sa.

În Anglia Evului Mediu avem scrierile lui Geoffrey Chaucer (c. 1343-1400) care, în Prologul la „Poveștile din Canterbury”, vorbind despre un medic, spune așa:

Cu noi era și-un DOFTOR, vrednic vraci,
Ca el pe lume nimeni mai dibaci
La medicină sau la chirurgie;
Temeinic cunoștea astronomie.
La căpătâi ședea să-ți dibuiască
Ce ceasuri ai, prin vraja lui firească,
Și chipurile de la zodiac
Le potrivea până-ți dădea de leac.
Știa din ce se trage orice boală:
Din cald sau frig, din sec sau umezeală,
Unde nășteau și de la ce umoare.
N-aflai asemeni lui alt vraci sub soare.
Cum dibuia a răului sorginte
Știa să-ți dea și leacul cel cuminte.
Spițerul îi sta gata la chemare
Cu toate cele tămăduitoare,
Căci unul pe-altul se îndatorau
Întru câștig – și prieteni vechi erau.
Știa pe Esculap pe dinafară,
Pe Rufus și Dioscorid, și iară,
Pe Hipocrat, Hali și Galien,
Serapion, Razis și Avicen (…)^[1]Acest pasaj explică foarte bine care erau învățăturile necesare unui medic din acea vreme: cunoașterea corpului uman și a felului cum funcționează, cunoașterea medicamentelor și a … Continue reading

(Geoffrey Chaucher ”Povestirile din Canterbury”, editura Adevărul Holding, 2012, pg. 16 – traducerea în limba română, Dan Duțescu)

Aici putem vedea cum Umorile erau considerate o parte integrantă a vieții cotidiene în Anglia medievală.

Deși poate părea că Avicenna nu a luat în considerare poziționarea planetelor la momentul nașterii unei persoane, nu a existat nicio reticență în lucrările lui Ficino din secolul al XV-lea.

Marsilio Ficino (1433-1499) a fost fiul unui renumit medic italian, care era medicul lui Cosimo de Medici. Ficino însuși a lucrat apoi pentru familia de Medici și a fost sponsorizat de Cosimo pentru a traduce întreaga operă a lui Platon, tratatele grecești Corpus Hermeticum, lucrările lui Porfir, Iamblichus și Plotin.

Ulterior, Ficino a devenit preot și, în această perioadă, a scris „De vita libri tres” („Trei cărți despre viață”), între anii 1480–1489. Prima carte este despre sănătatea fizică, a doua despre prelungirea vieții, iar a treia („De vita coelitùs comparanda”) despre influențele planetelor asupra corpului și sufletului.

El era de părere că planetele influențează atât natura și vigoarea intelectului, cât și sănătatea trupului. A oferit remedii și informații despre cum să se echilibreze umorile în corp, în principal prin muzică, alimentație și exercițiu fizic. Ficino considera că cei ce i-ar urma ideile ar putea atenua influența astrelor nefavorabile, ba chiar și-ar putea schimba soarta. Se pare că „De vita libri tres” a avut o influență asupra lui Paracelsus și a lucrărilor sale ulterioare.

Paracelsus (c. 1493-1541) a fost un medic elvețian care a fost considerat un pionier în domeniul medicinei renascentiste. El a adoptat multe dintre ideile lui Ficino și a folosit astrologia și teoria umorilor în propria sa muncă medicală. Ideile și lucrările sale au fost incluse în farmacopeea din 1618 de către Colegiul Regal al Medicilor din Londra.

În Anglia secolelor al XVI-lea și al XVII-lea a existat un număr de medici care au folosit astrologia în munca lor, dar se pare că, cu excepția lui Nicholas Culpeper, umorile începeau deja să devină o notă marginală în practica astrologiei medicale.

Culpeper a observat în principal tipurile umorale ale diferitelor plante medicinale și a oferit îndrumări despre momentul în care trebuie să se folosească plante cu calități similare sau opuse.

Din sursele disponibile reiese că era destul de rar ca un astrolog-medic să se concentreze exclusiv pe structura umorală a unei persoane atunci când prescria un tratament. Dar dacă umorile erau dezechilibrate, astrologul sau medicul prescria un tratament pentru a restabili echilibrul. Astfel, pentru cineva care avea un surplus de bilă neagră, s-ar fi prescris ierburi sau alimente fierbinți, cum ar fi cele stăpânite de Marte, care includeau usturoiul, piperul și ceapa. Există chiar și o notă despre prescrierea cărnii de cocoș unui bătrân (care, prin definiție, ar trebui considerat flegmatic) pentru a-i aduce căldură și uscăciune!

Conform lui Lilly (1647-68), puteau fi folosite ierburi care atrag sau stimulează bila galbenă prin simpatie, cum ar fi ridichile.

A fi melancolic implica un surplus de frig și uscăciune, așadar era nevoie de încălzire și umezire. În general, se pare că existau patru modalități principale de a trata boala sau suferința: Luarea de sânge, Purgația, Vărsăturile sau Dieta. Totuși, nu vom intra în detalii în acest articol.

Așa cum am menționat anterior, Cele Patru Umori derivă din fluidele metabolice din corp, care se raportează la cele patru elemente și cele patru calități sau temperaturi. Astfel:

CALD = FOC
RECE = PĂMÂNT
UMED = APĂ
USCAT = AER (vânt)

Amestecul de umori dă un anumit temperament sau tip psihologic. Cele patru tipuri provin din stări legate de temperatură și umiditate.

Țările sunt, de asemenea, clasificate în funcție de starea lor temperată:

• italienii sunt sanguini – calzi și umezi
• arabii sunt colerici – fierbinți și uscați
• englezii sunt flegmatici, reci și umezi
• rușii sunt melancolici, reci și uscați

Umoarea SANGUINĂ este cauzată de un exces de sânge. Se spune că sanguinii sunt fierbinți și umezi. Umoarea sanguină e în conexiune cu ficatul, planeta Jupiter, elementul Aer și perioada de Primăvară și de tinerețe.

Personalitatea COLERICĂ are un exces de bilă galbenă. Colericii ar avea o tentă gălbuie. Sunt considerați fierbinți și uscați. Bila galbenă are legătură cu Marte, elementul Foc, iar organul din corp aferent este splina. Perioada colerică este legată de vară și, ca vârstă, de la tinerețe până la vârsta mijlocie.

MELANCOLICII au un exces de bilă neagră; sunt reci și uscați. Melancolia provine din vezica biliară, are legătură cu elementul Pământ. Planeta dominantă este Saturn, iar anotimpul este toamna, când câmpurile încep să rămână pârloagă. Îi  corespunde vârsta mijlocie până la bătrânețe.

FLEGMATICII au un exces de flegmă sau apă albă. Sunt reci și umezi și dominați de Lună. Flegma este legată de creier și plămâni. Perioada flegmatică corespundea Iernii și bătrâneții, când lucrurile începe să se dizolve și să fie spălate.

Următorul fragment este preluat de pe un site foarte bun – Greekmedicine.net^[2]Site-ul Greekmedicine.net este proprietatea lui David Osborn, prieten al AAR din 2010 și Membru de Onoare al AAR. Ce mică este lumea! (nota traducătorului): „Cele Patru Umori nu sunt doar substanțe fizice grosiere. Ele pătrund întregul organism sub formă de vapori subtili, influențând chiar și mintea, gândurile și emoțiile. Astfel, Cele Patru Umori au și efecte psihologice:

• Sângele promovează o stare de bucurie, veselie, optimism, entuziasm, afecțiune, și sănătatea.
• Flegma induce pasivitate, letargie, subiectivitate, devotament, emoție, sensibilitate și sentimentalism.
• Bila Galbenă excită, provoacă și stârnește pasiunile. Fiind inflamatorie, iritantă și caustică, provoacă furie, iritabilitate, temeritate, ambiție, invidie, gelozie și curaj.
• Bila Neagră te face gânditor, melancolic și retras. Încurajează prudența, precauția, realismul, pragmatismul și pesimismul.

Cele Patru Umori tind să aibă efecte negative asupra minții și emoțiilor doar atunci când sunt excesive sau agitate. În caz contrar, ele pot, de asemenea, să întărească aspectele pozitive ale caracterului.”

Cele patru tipuri pot fi clasificate pe perechi, în funcție de calitatea comună. Astfel, tipurile Sanguin și Coleric au în comun CĂLDURA. Unul aparține elementului Foc, celălalt elementului Aer, aceste două elemente caracterizând zodii aflate în sextil. Celelalte două tipuri, Melancolic și Flegmatic sunt RECI și au legătură cu pământul și apa, caracterizând zodii aflate de asemenea în sextil una față de cealaltă.

Există perechi și în rândul celor patru elemente: Focul împărtășește calitatea uscată cu Pământul, iar Aerul împărtășește calitatea umedă cu Apa.

Aceste umori ne-au dat patru tipuri de Personalitate de bază. O defalcare foarte simplă a celor patru tipuri este următoarea:

• Sanguin – vesel, agreabil, pofticios, ușor de emoționat, uituc, ușor mișcat de emoții, iresponsabil, pasionat, cu un aspect cald. Par să alunece sau să plutească atunci când se mișcă.
• Coleric – iute la mânie, pripit, curajos, plin de energie, ager, ambițios, rapid, mereu în mișcare, ca un arc tensionat.
• Melancolic – introspectiv, perseverent, cu o memorie bună, atent la detalii, pedant, iritabil, timid, tăcut. Merge cu capul plecat, adesea are cărți la el.
• Flegmatic – sensibil, lent, ponderat, poate părea un pic plictisitor, calm, de încredere, gânditor. Are o atingere blândă, e plinuț și se mișcă încet.

Se credea, de asemenea, că tipurile umorale dau naștere la anumite înfățișări. Spre exemplu, o persoană flegmatică poate merge încet sau greoi, poate fi mare sau moale sau poate avea un exces de greutate. Vorbește lent și precis.

Shakespeare folosește tipurile de temperament; Shylock din ”Neguțătorul din Veneția” este Melancolic, întunecat, cu o memorie prodigioasă, nefericit. Kate din ”Îmblânzirea Scorpiei” este Colerică, iute la mânie și certăreață, cu părul roșu.

După cum s-a menționat, există patru temperamente de bază, dar amestecurile de umori dau un total de nouă tipuri primare de temperament. Mulți psihologi moderni au folosit aceste tipuri umorale ca bază a lucrărilor lor, inclusiv Jung, Adler, Pavlov, Eysenck, Steiner și Meyers Brigg.

În școlile Steiner copiii sunt educați conform tipului lor umoral, lecțiile sunt structurate în jurul fazelor Lunii și zilele sunt asociate cu culorile planetei dominante.

Ce metode aplicăm pentru a evalua temperamentul într-o hartă natală?

Aflați câteva indicii în numărul viitor, sau pe larg,  la workshopul pe care îl va susține Sharon Knight duminică, 22 septembrie 2024 în cadrul Congresului AAR.

Articolul original, în limba engleză, poate fi citit tot în revista noastră, aici: https://www.astrele.ro/2024/08/14/humours-and-their-use-in-astrology-part-i/
Traducerea în limba română, Mihaela Dicu.

Sharon Knight este invitată de onoare la cea de a XX-a ediție a Congresului AAR. Ea va susține un workshop de o jumătate de zi cu tema ”Pot umorile să îți influențeze simțul umorului?”, în 22 septembrie 2024, la București – detalii și înscrieri în pagina evenimentului.