G-4DHF8L3Q06
Diana SpineanEsențialeEseuri & Reflecții

Opriți Pământul, vreau să cobor!

Grad de complexitate: redus (începători)

Foto: Pim Horvers
Foto: Pim Horvers

Soarele, răsărind la orizontul estic, se ridică pe cer și apune la orizontul vestic, o nouă zi se scurge într-un grad zodiacal. Fascinant! îmi spun, căscând în timp ce monitorizez deplasarea Soarelui prin harta astrologică ridicată și setată pe modul „animație”. Uite cum îmi trece viața! Treacă de la mine, dar …încotro? De la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga? Poftim subiect de reflecție!

Soarele și planetele în mers direct parcurg casele astrologice în sensul acelor de ceasornic (de la stânga la dreapta) și zodiile în sensul invers acelor de ceasornic (de la dreapta la stânga). Nu e niciun hocus-pocus la mijloc, se întâmplă datorită Pământului care se mișcă, din fericire pentru noi toți, concomitent în jurul propriei sale axe (mișcare diurnă, primară, aparentă sau de rotație) și în jurul Soarelui (mișcare de revoluție).

Dacă aș catadicsi să-mi ridic privirea din monitor și să privesc cerul, aș observa că Soarele pare să răsară zilnic undeva la Est sau la ceea ce astrologic numim punct Ascendent. Apoi se ridică pe cer în timp ce traversează porțiunile desemnate ca fiind casele XII, XI și X, culminează glorios la Mijlocul Cerului și apoi începe ușor declinul înspre casele IX, VIII, VII, urmând să fie doborât la orizontală în momentul în care atinge orizontul vestic, punctul Descendent. După acest tragic moment, el devine invizibil ochilor mei și nu pot decât să-mi imaginez ce se întâmplă cu el sub orizont: își continuă rostogolirea prin casele VI, V și IV, fiind atras parcă de forța gravitațională spre ceea ce intuiesc că trebuie să existe și anume cel mai adânc punct, sfârșitul căderii, Fundul Cerului. De acolo, el trebuie să înceapă din nou să se ridice în III, II, I, din moment ce îl văd răsărind în următoarea zi. Acesta este efectul mișcării diurne, iar dacă monitorizăm planetele timp de un an, vom observa că urmăresc același traseu ca și Soarele.

Pe de altă parte, mișcarea de revoluție a Pământului în jurul Soarelui generează anotimpurile și ceea ce noi numim deplasarea planetelor prin zodiac, care este o mișcare inversă celei diurne. Ambele mișcări au un impact major asupra vieții și conștiinței, și, dacă am reflecta asupra acestei chestiuni, am găsi că subiectul, atât de banal în aparență, este într-adevăr fascinant.

Admit că, la fel ca majoritatea reprezentantelor sexului frumos, am oarece probleme cu orientarea, dar de data asta problema mea este mai degrabă …simbolică: care sens face sens? În ce direcție, de la Ascendent, să abordăm casele când vine vorba despre evoluția noastră în timp și de ce?

Din vechime, mișcării diurne a cerului de la Est (stânga) la Vest (dreapta) i s-a atribuit o încărcătură simbolică puternică. Vezi cultul zeului Soare la egipteni și mitul care descrie drumul parcurs de acesta prin ciclul nesfârșit al vieții și al morții: nașterea sa (răsărit), maturitatea (miezul zilei), moartea (apus) și transformarea sa într-un nou spirit (miezul nopții) pentru a renaște următoarea zi.

Mai mult, accentul pus pe mișcarea diurnă, de-a lungul veacurilor, insinuează că aceasta, numită deloc întâmplător și „mișcare primară”, ar surclasa ca importanță mișcarea prin zodiac, așa cum de altfel susținea și Ptolemeu. Pe aceeași idee, reputatul astrolog Deborah Houlding [1] este de părere că autorul Howard Sasportas [2] a numit pe bună dreptate casele ca fiind un „ciclu al vieții” sau o „roată a experienței”, dar a greșit când l-a descris ca pe o trecere prin casele I, II, III,…,XII, în această ordine. Abordarea lui Sasportas este foarte populară astăzi, fiindcă urmează ordinea firească a numerotării caselor, dar se pare că el a pornit de la o premisă greșită…

Deși numerotarea caselor pare să contrazică mișcarea diurnă, ea este, de fapt, bazată pe aceasta: casele sunt numerotate astfel pentru că aceasta este ordinea în care planetele găzduite de ele răsar și devin vizibile la orizontul estic. Dacă avem, să zicem, Venus în casa I, Jupiter în c. II și Marte în c. III, înseamnă că prima care va răsări la orizontul estic este Venus, a doua va fi Jupiter și a treia Marte; și ele își continuă mișcarea astfel, de la stânga (ASC/Est) la dreapta (DSC/Vest).

Cum ar arăta ciclul vieții cu povestea începând în casa I și continuând în ordinea caselor XII, XI, X, ș.a.? Păi, așa cum au ilustrat-o dintotdeauna astrologii clasici (vezi figura).

varste-case

Scenariul care prezintă astfel ciclul vieții este foarte bogat în semnificații. Așa îmi explic, de exemplu, de ce casa a XII-a este, printre altele, semnificatoarea situațiilor premature, a celor care ne restrâng libertatea și a dependențelor – imaginați-vă doar cum se simte un bebeluș! De ce casa a XI-a este casa grupurilor, a susținătorilor și aspirațiilor – amintiți-vă ce înseamnă să fii la școală! De ce casa a X-a sugerează apogeul puterii personale – oare în ce etapă a vieții ne simțim mai viguroși, gata să schimbăm lumea prin contribuția noastră? Sau de ce casa a IV-a este semnificatoare pentru finalități și nu casa a XII-a – mai are rost să o spun?

Și dacă nu ați amețit până aici, vă mai propun să urmăriți și poziționarea planetelor din propria voastră hartă natală în case. Vedeți dacă nu cumva planetele (și casele stăpânite de ele) au fost mai active în etapele de viață asociate sectoarelor în care acestea se află. Sau poate că la vârstele respective ați fost/sunteți/veți fi mai predispuși în a asimila complet mesajul acelor planete. Sau poate că o aglomerare de planete într-o zonă a hărții explică eventuala discrepanță dintre vârsta voastră biologică și cea psihologică. Posibilitățile de interpretare oferite de această simplă figură îmi par nenumărate și trebuie doar testate.

În privința etapelor de viață, intervalele aferente pot fi obținute în mai multe moduri și am găsit diferențe de la autor la autor. Teoretic, cea mai simplă metodă la care mă pot gândi ar fi împărțirea duratei medii de viață a unui om (70-80 ani) la 4, obținându-se astfel intervalele aprox. de: 0-18 ani (copilărie/tinerețe), 19-37 ani (tinerețe/maturitate), 38-56 ani (maturitate/senectute), 56-74 ani (senectute/sfârșitul vieții). Sigur că se pot împărți și altfel, în funcție de criterii mai puțin matematice. De exemplu, se spune că în jurul vârstei de 25 de ani are loc finalizarea dezvoltării lobului frontal al creierului, indicând maturizarea acestuia, etapă care ne conferă statutul de adulți [3]. În acest caz, prima etapă de viață (copilărie/tinerețe) am putea-o considera 0-25 ani. Personal, aș merge pe o variantă intuitivă, în care intervalele ar fi egale cu 20 ani și le-aș gândi (astrologic) începând de la punctul AS (când corpul fizic se face vizibil).

În final, cu toate că înțeleg punctul de vedere clasic, am să las deschis răspunsul la întrebarea de la care am pornit. Intuiesc că această stradă nu este cu „sens unic” și ambele direcții conlucrează la evoluția noastră, fizică și psihică, în timpul acestei vieți.

În plus, trebuie ca una sau mai multe minți luminate, contemplând cele două mișcări simultane ale Pământului, să fi dedus din toate acestea semnificațiile caselor așa, eterogene, cum ne apar nouă uneori.

Diana Spinean

Note:

[1] Sursa informației: The Houses: Temples of the Sky (Casele: Temple ale Cerului), D. Houlding

[2] Autorul cărții The Twelve Houses (Cele 12 Case).

[3] Sursa informației: Antrenează-ți creierul! Strategii și tehnici de transformare mentală, Joe Dispenza.

Share

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close