Venus în zodii și cele cinci limbaje ale iubirii (partea I, introducerea)

Pe 17 august 2021, ora 14:45, mă gândeam dacă și cum aș putea să identific anumite legături între poziția în zodie a planetei Venus, într-o hartă natală, și cele cinci limbaje ale iubirii, definite de Gary Chapman în binecunoscuta sa carte cu același titlu. Am avut curiozitatea de a ridica harta momentului și, ce să vezi? Venus abia intrase de o zi în zodia de domiciliu diurn, Balanța, și era neaspectată, în casa a X-a; Luna, conjunctă cu asteroidul Eros, se afla în Săgetător și casa I-a, în trigon cu Soarele din Leu, casa a IX-a; Uranus era conjunct cu asteroidul Amor, în senzuala zodie a Taurului, în casa a VI-a, și în sextil cu asteroidul Cupidon din Rac, casa a VIII-a. Pe Mijlocul Cerului trona conjuncția Mercur-Marte, în Fecioară, Marte fiind stăpânul Ascendentului din Scorpion. Mercur/Marte în trigon cu Uranus/Amor.

Cu alte cuvinte, parfumul Iubirii plutea în aer, fără nicio îndoială! Venus este puternică, în domiciliu și într-o casă unghiulară, neaspectată. Luna în casa I-a, subliniind latura emoțională a temei, amplificată și de prezența lui Eros, în imediata ei vecinătate, în zodia mereu gata de explorări a Săgetătorului. Uranus, din casa a șasea, parcă mă îmboldea: ”Da, e o idee bună! Asta îmi suflă și prietenul Amor la ureche!” iar conjuncția Marte-Mercur, de pe Mijlocul Cerului, arăta clar că nu mai era vreme de pierdut. Plus Ascendentul în Scorpion, indicând un interes major pentru acest subiect. Astfel că, iată-mă scriind despre corespondențele dintre Venus în zodii și cele cinci limbaje ale iubirii!

Aș îndrăzni să afirm că majoritatea celor care solicită o consultație astrologică este preocupată de relația de cuplu care, de obicei, nu merge prea grozav. Amintindu-ne de ceea ce spunea psihologul francez Jacques Salome, că în orice relație există trei părți implicate ”tu, eu și relația însăși”, am putea înțelege că, uneori, evoluția relației pare a lua o turnură imposibil sau greu de anticipat de către cei doi protagoniști, relația părând a deveni o entitate de sine stătătoare, care ia decizii fără a se consulta cu cineva. Da și nu. Da, pentru că în clipa în care măcar unul dintre cei implicați devine conștient de starea de fapt, lucrurile vor fi ajuns, de cele mai multe ori, într-un punct în care este dificil să mai fie conciliate și nu, pentru că, de fapt, situația limită din acel moment nu a apărut dintr-o dată, ea s-a creat în timp, ca o stalagmită într-o grotă, care crește încet dar sigur. De cele mai multe ori, partenerii asistă neputincioși la degradarea relației și la secătuirea rezervelor lor de iubire. Cu cât încearcă mai mult să obțină ceea ce își doresc de la omul pe care îl iubesc, cu atât li se pare că primesc mai puțin și se simt tot mai neînțeleși, mai respinși. Devin nesiguri de sentimentele partenerului, apoi de propriile lor sentimente, și nu mai reușesc să găsească nimic din bucuria începutului.

Cam așa am putea descrie ”peisajul” vieții afective a multor cupluri contemporane, în această epocă în care viața parcă se desfășoară ”pe repede înainte”, relațiile de lungă durată și căsătoriile încheindu-se înainte de a începe iar rata separărilor / divorțurilor îngregistrând o creștere uimitoare. Care sunt explicațiile pentru această stare de fapt, care are efecte profunde asupra interacțiunilor sociale și asupra generațiilor viitoare? Și, mai ales, ce este de făcut pentru a se schimba ceva în bine?

Este nevoie să privim și dintr-o altă perspectivă, să ne amintim câteva lucruri esențiale și să învățăm, da, să învățăm să iubim. Spun asta deoarece de foarte multe ori cei care intră într-o relație confundă starea de îndrăgostire cu iubirea. Or, între cele două există o deosebire ca de la cer la pământ. Uităm de multe ori că atracția fizică (foarte importantă și ea în buna evoluție a vieții de cuplu!) nu este iubire și că, bazându-ne doar pe ea, nu vom reuși să construim ceva durabil. Gary Chapman afirmă că iubirea adevărată începe abia după ce starea de îndrăgostire a fost depășită. (“True love cannot begin until the <<in love>> experience has run its course.”). Atunci, abia, suntem gata să-l descoperim și să-l acceptăm pe cel care ne stă alături, așa cum este el, imperfect, ca și noi.

Cum ne poate ajuta astrologia în acest demers? Există o ramură a astrologiei, astrologia relațională, care se ocupă de analiza complexă a compatibilității dintre două persoane. Acest studiu este foarte util celor care își doresc să afle care sunt punctele forte ale cuplului și care sunt punctele lui slabe, unde este nevoie să fie mai atenți și mai dispuși să facă anumite concesii.

Sigur că în hărțile partenerilor sunt multe alte elemente care pot ajuta sau, dimpotrivă, sabota dezvoltarea unei relații de cuplu armonioase dar, în acest articol, mă voi concentra asupra modului în care cele două planete Venus, a Ei și a Lui, se înțeleg și se susțin reciproc sau nu. Planeta Venus este cea care guvernează și descrie afectivitatea fiecăruia, disponibilitatea noastră de a ne implica într-o relație, tipul de relație în care tindem să ne angajăm și lucrurile pe care le prețuim cel mai mult în viața de cuplu. Spre un partener care reprezintă o anumită tipologie este mânat cineva care o are pe Venus în Rac în harta natală; spre o tipologie cu totul diferită se îndreaptă cineva care o are pe Venus în Vărsător. Dacă persoana cu Venus în Rac va prefera să aibă alături de ea un om care pune familia pe primul plan, lângă care se simte în siguranță și împreună cu care poate întemeia un cămin, de la cea cu Venus în Vărsător ne putem aștepta să-și dorească un iubit nonconformist, gata sa-i facă tot felul de surprize dar și să-i respecte spațiul personal, la care nu poate renunța.

Deși depășește contextul articolului, trebuie să amintesc aici un aspect legat de dinamica relațională, pentru că el revine foarte frecvent în problematica de cuplu. Este curios faptul că, de multe ori, în ciuda nevoilor noastre afective reale de care suntem mai mult sau mai puțin conștienți, alegem să ne implicăm în relații cu oameni care nu sunt dispuși sau nu pot, pur și simplu, să răspundă acestora. De ce se întâmplă așa? Pentru că fiecare venim cu anumite răni dobândite în copilăria timpurie sau chiar de la generațiile anterioare, pe care încercăm să le vindecăm cu ajutorul cuiva, din afară, care activează în noi rana respectivă. De foarte multe ori vedem în jurul nostru sau se întâmplă să trăim noi înșine astfel de relații dificile. Ele au rostul lor, atâta vreme cât sunt părți ale propriului proces terapeutic și ajută la vindecarea rănilor sau a traumelor. Dar, duse dincolo de această limită, ele devin toxice și periculoase. În astrologia relațională ele sunt descrise de apectele strânse care se stabilesc între planetele Lună și/sau Venus și/sau Marte ale unuia dintre parteneri și planetele Saturn și/sau Uranus și/sau Pluton ale celuilalt. Pentru a ne putea oferi o relație de iubire cu adevărat împlinitoare este necesar să depășim acest stadiu, să lăsăm în urmă relațiile în care nu suntem apreciați și nu suntem respectați.

Poziția în element și zodie a planetei Venus ne furnizează informații și despre limbajul de iubire pe care individul îl vorbește. O dată ce aflăm care este limbajul venusian familiar nouă, aflăm și care sunt limbajele de iubire pe care nu le înțelegem, pe care avem nevoie să le învățăm dacă dorim să putem comunica afectiv și efectiv cu cel pe care îl iubim. Perspectiva nouă din care vă propun să ne privim relația de cuplu este aceea conform căreia doi oameni, care se atrag fizic și vor să se apropie și sufletește, sunt ca două ființe care vin din lumi diferite și vorbesc limbi diferite. Este nevoie ca, pe lângă limba vorbită de Venus din harta noastră natală, să învățăm și limba vorbită de planeta Venus a partenerului. Atunci când presupunem că și culoarea preferată a celuilalt este tot mov, să zicem!, nu facem altceva decât să-l înghesuim într-un pat al lui Procust care tronează în mintea noastră, în loc să ne bucurăm de unicitatea sa. Iar, atunci când așteptăm ca el să știe despre nevoile noastre ceva ce nu i-am spus, îl condamnăm să fie un soi de ghicitor de bâlci. Acesta este punctul în care începe distorsionarea relației – cel în care nu mai suntem în legătură cu omul de care ne-am îndrăgostit, lângă care ne dorim să rămânem și după ce îndrăgostirea a trecut, ci suntem în legătură cu o imagine despre el, construită în mintea noastră, după valorile noastre și în limbajul nostru de iubire. În acest punct, cele două planete Venus ale protagoniștilor nu numai că nu comunică, ele chiar se exclud reciproc. Este nevoie să ne amintim mereu și să ținem seama că Iubita/Iubitul/Soția/Soțul/Cealalată/Celălalt este altcineva, diferit de noi.   

Gary Chapman, în cartea sa despre limbajele iubirii ne atrage atenția asupra faptului că, atunci când vine vorba să definim IUBIREA – acest sentiment care, așa cum spunea Dante în Divina comedie, Paradisul, Cântul XXXIII, ”mișcă soarele și celelalte stele”–, folosim fiecare o altă formulă pentru că fiecare dintre noi avem alte repere afective. Chapman distinge cinci moduri diferite în care ne exprimăm iubirea și, implicit, cinci moduri diferite în care simțim că suntem iubiți.

Primul este cel al folosirii cuvintelor de apreciere, de recunoaștere sau de încurajare. Știm cât valorează o vorbă bună, spusă la momentul potrivit. Ne poate transforma în eroi, ne poate schimba imaginea pe care o avem despre noi înșine și ne poate aduce o stare pozitivă, în care reușim să ne atingem scopurile. Pentru o mare parte din semenii noștri, exprimarea recunoașterii valorii lor este ceea ce îi face să se simtă iubiți.

Al doilea mod în care ne dovedim iubirea este timpul pe care îl acordăm celui iubit. Aici nu mă pot abține să nu fac o remarcă – tot mai des observ ”cupluri” care stau la o masă, pe o terasă, bând o cafea, sau care se plimbă, fiecare având în mână telefonul mobil și privirea îndreptată spre ecran. Scena se repetă adesea, acasă, în fața televizorului. A oferi timp celuilalt nu înseamnă a sta în aceeași încăpere cu el, nu înseamnă a respira același aer. Înseamnă a te deschide spre omul de lângă tine, a-l asculta vorbindu-ți despre ceea ce îl preocupă, a comunica și a face împreună cu el lucruri care îi bucură pe amândoi. A găti împreună, a alerga, a discuta despre o carte sau despre ziua care a trecut, înseamnă a petrece timp de calitate, în doi. A opri pentru un răstimp butonul acela care se pornește dimineața și ne aruncă în vâltoarea problemelor zilnice. Timpul pe care îl acordăm celuilalt este, de fapt, un timp pe care ni-l acordăm nouă înșine, în care ne putem percepe emoțiile pe care celălalt le trezește în noi, stările interioare și nevoile la care nu am putut fi atenți mai multe ceasuri din zi. Pentru foarte mulți dintre noi, timpul primit din partea omului drag este o dovadă de iubire incontestabilă.

Al treilea limbaj în care iubirea poate fi exprimată este oferirea darurilor. Un mic obiect poate fi un mesager perfect, care transmite că ne-am gândit la cel iubit atunci când l-am ales, că am știut ce anume îl va bucura și ne-am străduit să găsim acel ceva. Nu valoarea în bani contează cel mai mult ci intenția care stă în spatele gestului. Această formă a generozității este importantă atunci când ea vorbește despre generozitatea afectivă, despre diponibilitatea de a oferi.

Cel de al patrulea mod în care ne putem transmite iubirea este acela al preluării anumitor sarcini ale partenerului sau al ducerii la îndeplinire a unor activități cotidiene. Putem să facem un lucru în casă, pentru ca partenerul să se bucure de o oră de odihnă. În foarte multe cupluri toate grijile gospodăriei sunt preluate de femeie. Nu este de mirare că ea nu mai are timp să se îngrijească, devine mai neglijentă cu aspectul său, lucru care duce la dezinteresul bărbatului pentru ea și, de aici, la îndepărtare. Împărțirea responsabilităților poate ajuta mult. Și, din nou, putem înțelege că a face această alegere înseamnă a da mai multe șanse de reușită relației, bunăstării noastre afective.

Atingerile fizice, al cincilea limbaj al iubirii, este poate cel natural pentru doi oameni care se iubesc. Și nu dicutăm acum despre sexualitate ci despre mângăierile, tandrețea și căldura pe care le simțim prezente într-un cuplu armonios, care transmit mai multă iubire decât cuvintele.

Sigur că fiecare individ utilizează toate cele cinci limbaje amintite mai sus dar cu toții avem un limbaj principal al iubirii, un limbaj care ne definește. Astrologic vorbind, acesta este reprezentat de Venus în elemente și zodii.

Afrodita, Iris, Nike, Demetra, Hera, Artemis, Atena, Urania, Psyche, Geea, Hippolyta, Vesta, Persefona, toate aceste personaje mitologice, și lista este mult mai lungă, pot fi văzute ca reprezentări arhetipale ale planetei Venus în diferitele semne zodiacale.

Ca exercițiu pregătitor pentru partea a doua a articolului, vă propun să vă imaginați cum ar decurge o întâlnire între Vesta și Afrodita, ce fel de relație s-ar naște între Nike și Artemis și cum ar conviețui Atena cu Persefona. În ce limbaje ale iubirii și-ar vorbi aceste arhetipuri și cum s-ar înțelege, dacă s-ar înțelege.

Va urma!