Calendarul lunar la vechii greci

Calendarul lunar attic

Din cea mai veche antichitate grecii au împărţit anul în douăsprezece luni. O lună se întindea între două conjuncţii succesive Soare-Lună (ciclul sinodic). Lunaţia fiind de 29, 53 zile, unele luni aveau 29 de zile, altele 30. Fiindcă 12 luni sinodice însumează doar 354 de zile, pentru a atinge media de 365 de zile (anul solar) ulterior s-a mai inserat o lună suplimentară o dată la trei ani.  

Bazat pe o mişcare regulată cu repere vizibile, calendarul lunar era foarte popular. Grecii împărţeau luna în două faze, lună crescătoare şi lună descrescătoare, şi în trei decade a câte 10 zile.

Prima decadă se numea menos istamenou (sau arkhoménou ), luna care începe.
A doua decadă se numea menos mesoũntos, luna de mijloc.
A treia decadă se numea menos phthínontos (sau legontos), luna care se sfârşeşte.

În lunile de 29 de zile, ultima decadă avea 9 zile, iar în cele de 30, 10 zile.

Prima zi a lunii se numea noumenia, în traducere luna nouă, de fapt prima zi de după luna nouă exactă.
Ultima zi a lunii se numea hena kai nea, în traducere cea veche şi cea nouă, de fapt luna nouă exactă.

În primele doua decade, zilele erau numerotate de la 1 la 10, în ordine crescătoare.

În decada a treia, se numerotau invers, de la zece la  hena kai nea în lunile de 30 de zile şi de la 9 la hena kai nea, în lunile de 29 de zile.

Decada de început	Decada de mijloc	Decada de sfârşit (lună de 30 de zile)	Decada de sfârşit (lună de 29 de zile)
noumenia	prima	a zecea	a noua
a doua	a doua	a noua	a opta
a treia	a treia	a opta	a şaptea
a patra	a patra	a şaptea	a şasea
a cincea	a cincea	a şasea	a cincea
a şasea	a şasea	a cincea	a patra
a şaptea	a şaptea	a patra	a treia
a opta	a opta	a treia	a doua
a noua	a noua	a doua	hena kai nea
a zecea	a zecea	hena kai nea

Calendarul zilelor faste şi nefaste la Hesiod

Considerat al doilea scriitor al Greciei, ca vechime şi importanţă, după Homer, Hesiod (sec. al VIII-lea î.e.n.) a scris  poemul genealogic „Teogonia” (Naştere Zeilor) şi poemul didactic „Munci şi zile”. Fragmentul de mai jos, care descrie zilele faste şi nefaste ale unui ciclu lunar, se regăseşte în poemul „Munci şi zile”.

„Iată zilele care vin de la înţeleptul Zeus: mai întâi, prima de la Luna Nouă, a 4-a şi a 7-a, când Leto l-a adus pe lume pe Apollo cel cu spada de aur, toate sunt zile sacre.  Zilele a 8-a şi a 9-a ale Lunii în creştere sunt bune pentru treburile gospodăreşti. Ziua a 11-a şi a 12-a sunt favorabile amândouă, una pentru tunderea bercilor, alta pentru a culege fericitele roade ale pământului. Dar ziua a 12-a este mai bună decât a 11-a. Vară, acum păianjenul îşi întinde firele subţiri ale pânzei în aer, în timp ce furnica îşi adună proviziile. În aceste zilele, femeile e bine să-şi ţeasă pânzele şi să dea zor cu treburile.

Feriţi-vă să semănaţi în a 13-a zi de la Luna Nouă; această zi este bună doar pentru a planta.  A 16-a zi este complet contraindicată plantării. Este propice pentru naşterea catârilor, dar nefastă pentru procrearea fetelor şi pentru căsătoria lor.  A 6- zi nu este bună pentru a procrea fete, dar este bună pentru a scopi ţapii şi berbecii şi pentru a împrejmui stânele. Această zi este bună pentru a concepe băieţi. Dar încurajează injuriile, minciuna, vicleniile, înţelegerile tainice.   În ziua a 8-a se pot scopi vierii şi boii mugitori, în a 12-a, catârii muncitori. În ziua a 20-a, la zi mare, se nasc fii cu suflet înţelept şi socotit. Ziua a 10-a este potrivită pentru a concepe băieţi, a 14-a, pentru fete. În această zi [a 14-a], poţi îmblânzi oile, boii cu coarne îndoite, câinii colţoşi şi catârii muncitori, mângâindu-i cu mâna.  În  a 4-a şi a 24-a zi a lunii nu lăsa grijile să-ţi macine inima – sunt zile sacre, de soartă. În ziua a 4-a, adu-ţi nevasta acasă, după ce ai cercetat mai întâi augurii (zborul păsărilor) pentru  a vedea care e cel mai bun moment pentru căsătorie. Evită ziua a 5-a, care este funestă şi teribilă. Căci se spune că atunci Erinyes (Furiile) au asistat la naşterea lui Horcus, pe care Eris (Discordia) l-a adus pe lume pentru a-i pedepsi pe cei ce jură strâmb. În ziua a 17-a,  uita-te atent la darurile sacre ale Demetrei şi împrăştie din ele în vânt, pe un câmp deschis. Doboară copacii destinaţi construcţiei caselor şi corăbiilor. În a 4-a zi începe să construieşti corăbiile înguste. Ziua a 19-a este cea mai favorabilă; ziua a 9-a nu este deloc periculoasă pentru muritori; este bună pentru a planta, pentru a procrea şi a se naşte, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei – nu este niciodată o zi proastă. Puţini ştiu că ziua a 27-a este cea mai bună pentru a deschide amforele mari cu vin, a pune în jug boii, catârii, caii cu picioare uşoare şi pentru a lansa pe marea întunecată o corabie rapidă cu mai multe rânduri de vâslaşi. Puţini o numesc după adevăratul ei nume. În ziua a 4-a deschide amforele. A 14-a zi este o zi mai sacră decât altele. Apoi, puţini ştiu că a 24-a zi este mai bună în cursul dimineţii, iar seara nu mai este atât de bună. Acestea sunt zilele folositoare oamenilor. Celelalte sunt indiferente, nu prorocesc şi nu aduc nimic deosebit. Fiecare preţuieşte o zi diferită, dar puţin îi ştiu natura. Uneori o zi este ca o mamă, alteori, ca o mamă vitregă. Fericit şi norocos este omul care ştie toate aceste lucruri şi-şi vede de treburi fără să-i supere pe zeii nemuritori, care înţelege prevestirile date de zborul păsărilor şi se fereşte de greşeli”.