G-4DHF8L3Q06
Mihaela DicuOrară

Ce este astrologia orară şi cum funcţionează

Astrologie oraraFragment din volumul „Astrologie orară” de Mihaela Dicu, în curs de apariţie la Editura Polirom

Astrologia, ca disciplină, are 4 mari ramuri de sine stătătoare, fiecare dintre ele putând fi studiată separat:

  • Astrologia natală (sau genetliacă[1]) – se ocupă cu calculul și studiul hărţilor natale, cu scopul de a obţine informaţii cu privire la predispoziţiile înnăscute ale posesorilor acestor hărţi şi la felul în care se va desfăşura viaţa lor în viitor.
  • Astrologia mondială (sau mundană) – analizează conexiunile dintre configuraţiile astrale universale (conjuncţii, eclipse ş.a.) şi evenimentele care interesează/afectează grupuri mari de oameni (evenimente politice, financiar-economice, militare, sportive, accidente colective, cataclisme naturale, fenomene meteorologice ş.a.).
  • Astrologia katarchică[2] (sau a începuturilor) – este folosită pentru a afla momentul favorabil începerii unei acţiuni (subramura electivă) sau pentru a estima modul în care se va derula o acţiune, în funcţie de harta momentului său de debut (subramurile katarchică propriu-zisă  şi „harta consultaţiei”)
  • Astrologia orară (sau interogativă, sau a întrebărilor) – este utilizată pentru a afla răspuns la întrebări concrete.

Astrologia orară este, prin urmare, acea ramură a astrologiei cu ajutorul căreia se poate răspunde la o întrebare precisă şi se poate aprecia modul în care va evolua situaţia la care face referire acea întrebare.  Dar cum poate fi posibil ca o harta astrologică să răspundă la o întrebare concretă?  În prefaţa volumului său „Horary Astrology”, publicat în 1851, William Joseph Simmonite scria:

 „Arta de a răspunde la întrebări folosind astrologia orară se bazează pe acele inexplicabile şi miraculoase corespondenţe care s-a constatat că se manifestă în mod universal, în aproape toată creaţia naturală”.

Ideea ar fi că aparţinem unui continuum spaţio-temporal şi tot ceea ce gândim într-o anume clipă este o părticică din acest continuum. Aşa cum harta cerului întocmită pentru momentul naşterii unei persoane este încărcată cu informaţie referitoare la acea persoană, la fel şi harta unei întrebări poartă în sine indicii privind răspunsul la acea întrebare. Pentru o întrebare care este formulată (se naşte) într-un anumit moment şi într-un anumit loc, răspunsul, care există deja, se reflectă în poziţia corpurilor cereşti din harta astrologică întocmită pentru momentul şi locul respectiv.

Astrologia orară este cea mai nouă ramură a astrologiei. Dacă primele trei ramuri se regăsesc în cele mai timpurii scrieri astrologice din epoca elenistică, cea de-a patra apare abia după secolele II-III CE.  Ea are la bază tot astrologia elenistică, elemente din astrologia electivă şi din „harta consultaţiei”, care este harta momentului întâlnirii dintre astrolog şi solicitant şi serveşte la formularea unor concluzii şi prognoze privind dispoziţia, gândurile, speranţele, intenţiile şi interesele solicitantului. Cu timpul, din aceste subramuri katarchice, s-a născut astrologia orară, care a avut nevoie de câteva secole bune pentru a se structura şi a ajunge la o formă asemănătoare cu cea în care se prezintă astăzi. Hephaistion din Theba, Palchus, Rhetorius sau  Theophilus din Edessa sunt verigile de legătură, iar prima lucrare explicită de astrologie orară despre care avem cunoştinţă la ora actuală îi aparţine lui Masha’allah şi apare abia spre finele secolului al VIII-lea.

În pofida faptului că este cea mai nouă ramură a astrologiei, astrologia orară este cea mai riguroasă şi conservatoare dintre ele, majoritatea regulilor sale rămânând neschimbate de-a lungul secolelor. În studiul ei se întâlnesc termeni rari sau metode care la prima vedere pot părea curioase. Practica ulterioară va dovedi însă cât sunt de utile şi de eficiente.  Mai mult decât atât: stăpânirea tehnicilor astrologiei orare contribuie semnificativ la o mai complexă şi completă înţelegere a celorlalte ramuri ale astrologiei, inclusiv a astrologiei natale!

Timeline Astrologie orară, cei mai importanţi autori

  • Sec al V-lea
    • Hephaistion din Theba
    • Palchus
  • Sec. al VI-lea
    • Rhetorius Egipteanul
  • Sec. al VIII-lea
    • Theophilus din Edessa (695–785)
  • Sec. VIII-IX
    • Masha’allah ibn Atharī (c.740–815)
  •  Sec. al IX-lea:
    • Sahl Ibn Bishr, cunoscut şi sub numele de Zahel (c. 786–845 ?)
    • Al-Kindi (c. 801–873)
  • Sec. X-XI:
    • Al-Biruni (973-1048)
  • Sec. al XII-lea
    • Herman din Carinthia (c. 1100 – c. 1160)
  • Sec. al XIII-lea
    • Guido Bonatti (cca. 1210 – 1300)
  • Sec. al XVII-lea:
    • William Lilly (1602–1681)
    • Richard Saunders (1613 – 1692)
    • Nicholas Culpeper (1616 – 1654)
    • William Ramesey (1627–1676)
    • John Gadbury (1627–1704)
  • Sec. al XIX-lea
    • William Joseph Simmonite  (1809-1863)
  • Sec. al XX-lea
    • Robert DeLuce (1873 – 1964)
    • Ivy Goldstein Jacobson (1893-1990)
    • Geraldine Davis (cca 1900 – 1970)
    • Barbara Watters (1907-1984)
    • Doris Chase Doane (1913-2005)
    • Olivia Barclay (1919– 2001)
    • Marion March (1923-2001)
    • Joan McEvers (1925-2009)
    • John Frawley, Anthony Louis, J.Lee Lehman, Barbara Dunn ş.a.

 

 

Timeline Astrologie orară, cele mai importante momente

  • Sfârşitul secolului al VIII-lea: Masha’allah scrie „Despre recepţii”, prima lucrare integral de astrologie orară. Astrolog persan de origine evreiască, Masha’allah a participat în tinereţe, alături de Naubakht Ahvaz,  astrologul oficial al califului Al-Mansūr, la alegerea momentul propice pentru punerea pietrei de temelie a oraşului Bagdad. Un crater de pe Lună poartă numele lui latinizat: Messala.
  • În a doua parte a secolului al XIII-lea, astrologul italian Guido Bonatti era deja foarte faimos. Cunoştinţele lui se bazau pe traducerile latine ale astrologilor elenişti de la începutul mileniului I şi pe învăţăturile astrologilor arabi din secolele VIII şi IX.  Spre 1277, publică un vast tratat, intitulat Liber Astronomiae, în care consacră o secţiune importantă astrologiei orare.
  • În 1647, astrologul britanic William Lilly, folosind ca bibliografie scrierile lui Bonatti şi alte multe lucrări din vechime, dă lumii  cartea de căpătâi a astrologilor orarişti, Christian Astrology (Astrologia creştină), prima carte de astrologie scrisă în limba engleză. În Christian Astrology, astrologia orară devine complexă şi precisă, împletind arta şi ştiinţa în cea mai fericită manieră.
  • In 1980, Olivia Barclay intră în posesia unei copii originale a cărţii lui William Lilly, Christian Astrology. Reuşeşte să facă să fie retipărită în facsimil în 1985. Se consideră că această popularizare a cărţii lui William Lilly stă la baza renaşterii interesului pentru astrologia tradiţională.

 



[1] De la genethliakos (γενεθλιακός), care în greaca veche înseamnă „natal”. Tot în greaca veche, genete (γενετη),   =  „naştere”, iar genethlialogeo (γενεθλιαλογεω) = „a face un horoscop”.

[2] De la katarche (καταρχή) care în greaca veche înseamnă „început”.

Share

Lasă un răspuns

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close