Ce este astrologia orară şi cum funcţionează
Fragment din volumul „Astrologie orară” de Mihaela Dicu, în curs de apariţie la Editura Polirom
Astrologia, ca disciplină, are 4 mari ramuri de sine stătătoare, fiecare dintre ele putând fi studiată separat:
- Astrologia natală (sau genetliacă[1]) – se ocupă cu calculul și studiul hărţilor natale, cu scopul de a obţine informaţii cu privire la predispoziţiile înnăscute ale posesorilor acestor hărţi şi la felul în care se va desfăşura viaţa lor în viitor.
- Astrologia mondială (sau mundană) – analizează conexiunile dintre configuraţiile astrale universale (conjuncţii, eclipse ş.a.) şi evenimentele care interesează/afectează grupuri mari de oameni (evenimente politice, financiar-economice, militare, sportive, accidente colective, cataclisme naturale, fenomene meteorologice ş.a.).
- Astrologia katarchică[2] (sau a începuturilor) – este folosită pentru a afla momentul favorabil începerii unei acţiuni (subramura electivă) sau pentru a estima modul în care se va derula o acţiune, în funcţie de harta momentului său de debut (subramurile katarchică propriu-zisă şi „harta consultaţiei”)
- Astrologia orară (sau interogativă, sau a întrebărilor) – este utilizată pentru a afla răspuns la întrebări concrete.
Astrologia orară este, prin urmare, acea ramură a astrologiei cu ajutorul căreia se poate răspunde la o întrebare precisă şi se poate aprecia modul în care va evolua situaţia la care face referire acea întrebare. Dar cum poate fi posibil ca o harta astrologică să răspundă la o întrebare concretă? În prefaţa volumului său „Horary Astrology”, publicat în 1851, William Joseph Simmonite scria:
„Arta de a răspunde la întrebări folosind astrologia orară se bazează pe acele inexplicabile şi miraculoase corespondenţe care s-a constatat că se manifestă în mod universal, în aproape toată creaţia naturală”.
Ideea ar fi că aparţinem unui continuum spaţio-temporal şi tot ceea ce gândim într-o anume clipă este o părticică din acest continuum. Aşa cum harta cerului întocmită pentru momentul naşterii unei persoane este încărcată cu informaţie referitoare la acea persoană, la fel şi harta unei întrebări poartă în sine indicii privind răspunsul la acea întrebare. Pentru o întrebare care este formulată (se naşte) într-un anumit moment şi într-un anumit loc, răspunsul, care există deja, se reflectă în poziţia corpurilor cereşti din harta astrologică întocmită pentru momentul şi locul respectiv.
Astrologia orară este cea mai nouă ramură a astrologiei. Dacă primele trei ramuri se regăsesc în cele mai timpurii scrieri astrologice din epoca elenistică, cea de-a patra apare abia după secolele II-III CE. Ea are la bază tot astrologia elenistică, elemente din astrologia electivă şi din „harta consultaţiei”, care este harta momentului întâlnirii dintre astrolog şi solicitant şi serveşte la formularea unor concluzii şi prognoze privind dispoziţia, gândurile, speranţele, intenţiile şi interesele solicitantului. Cu timpul, din aceste subramuri katarchice, s-a născut astrologia orară, care a avut nevoie de câteva secole bune pentru a se structura şi a ajunge la o formă asemănătoare cu cea în care se prezintă astăzi. Hephaistion din Theba, Palchus, Rhetorius sau Theophilus din Edessa sunt verigile de legătură, iar prima lucrare explicită de astrologie orară despre care avem cunoştinţă la ora actuală îi aparţine lui Masha’allah şi apare abia spre finele secolului al VIII-lea.
În pofida faptului că este cea mai nouă ramură a astrologiei, astrologia orară este cea mai riguroasă şi conservatoare dintre ele, majoritatea regulilor sale rămânând neschimbate de-a lungul secolelor. În studiul ei se întâlnesc termeni rari sau metode care la prima vedere pot părea curioase. Practica ulterioară va dovedi însă cât sunt de utile şi de eficiente. Mai mult decât atât: stăpânirea tehnicilor astrologiei orare contribuie semnificativ la o mai complexă şi completă înţelegere a celorlalte ramuri ale astrologiei, inclusiv a astrologiei natale!
Timeline Astrologie orară, cei mai importanţi autori
|
Timeline Astrologie orară, cele mai importante momente
|
[1] De la genethliakos (γενεθλιακός), care în greaca veche înseamnă „natal”. Tot în greaca veche, genete (γενετη), = „naştere”, iar genethlialogeo (γενεθλιαλογεω) = „a face un horoscop”.
[2] De la katarche (καταρχή) care în greaca veche înseamnă „început”.