Astro-recenzii: ”Știri despre o răpire” sau de la Gabriel Garcia Marquez la “Narcos”

„Poate că singura persoană convinsă în acele zile că lucrurile se îndreptau spre o rezolvare, iar sfârșitul nu era prea departe, a fost astrologul columbian Mauricio Puerta – observator atent al vieții naționale prin mijlocirea stelelor – care ajunsese la concluzii surprinzătoare în privința hărții astrale a lui Pablo Escobar. Se născuse la Medellin în ziua de 1 decembrie 1949, la 11.50 a.m. Era, așadar, un Săgetător cu Ascendent în Pești, şi cu cea mai proastă conjuncție, Marte-Saturn, în Fecioară […]” Gabriel Garcia Marquez, „Știri despre o răpire”, Rao 2001, traducerea, Sarmiza Leahu

Nu este prima data când Marquez face observații astrologice în cărțile sau interviurile sale. Și nici prima dată când intră în rezonanță cu un personaj cu care are de împărtășit anumite trăsături din harta natală: Marquez este Pești (deci un jupiterian), cu Ascendent Taur (rating B) și stăpâna hărții, Venus, în Berbec, împreună cu Luna, iar Escobar este Săgetător (alt jupiterian), cu Ascendent în Pești (rating B) și Luna tot în Berbec. Impactul este însă resimțit negativ, probabil din cauza pomenitei conjuncții Marte-Saturn în Fecioară, care se opune stelliumului Soare-Mercur-Jupiter-Uranus în Pești, din harta lui Marquez.

„Știri despre o răpire” este o poveste despre droguri, politică, putere, bani şi victime colaterale. Te ține în tensiune la fel ca un thriller, îți livrează scene dure, cu răpiri, împușcături, morți şi răniți. Nu este însă un roman de ficțiune, ci un roman-reportaj, care descrie fapte reale, petrecute în istoria recentă a Columbiei. Nu are nimic din stilul învăluitor, cvasi-hipnotic al celorlalte scrieri ale lui Marquez şi nu are nimic de-a face cu realismul magic  – este realism pur şi simplu. Cel care avea să preschimbe fața literaturii mondiale cu „Un veac de singurătate” a fost în tinerețe reporter şi corespondent de presă, iar evenimentele dramatice prin care a trecut Columbia la începutul anilor ’90 i-au redeșteptat instinctul de jurnalist…

Contextul

La mijlocul anilor ’80 Pablo Escobar, șeful cartelului de la Medellin, exporta în Statele Unite cam 70-80 de tone de cocaină în fiecare lună. La apogeul puterii, controla aproape toate intrările de cocaină din Statele Unite, Mexic, Puerto-Rico şi Republica Dominicană şi circa 80% din traficul de cocaină mondial. În 1989, Forbes îl clasa pe locul al 7-lea între cei mai bogați oameni din lume, cu o avere estimată la 25 de miliarde de dolari! Escobar comanda o armată de circa 3000 de sicarios (ucigași cu simbrie) şi își exercita controlul asupra autorităților prin corupție şi intimidare, după deviza „Bani sau gloanțe”. Supremația în lumea drogurilor se păstra însă cu războaie crâncene, iar Medellin ajunsese capitala mondială a crimei, cu 25 100 decese violente în 1991 şi 27 100 în 1992!

După asasinarea candidatului la președinție Luis Carlos Gallan, urmată la scurt timp de o întrevedere la nivel înalt a președinților Statelor Unite, Columbiei, Boliviei şi Peru-ului, în 1990 autoritățile columbiene decid să ia măsuri. În 1991, Escobar se predă, în urma promisiunii că nu va fi extrădat în SUA şi că i se vor asigura condiții speciale de detenție. Continuă însă să-şi conducă operațiunile din închisoarea de lux, devenită un fel de cartier general al cartelului de la Medellin. Pentru a-i curma activitatea, în iulie 1992 autoritățile decid să-l transfere la o altă închisoare. Escobar evadează. Este descoperit şi ucis abia în decembrie 1993, în urma unor acțiuni conjugate de mare anvergură, la care participă forțele de ordine columbiene, toate serviciile federale de securitate americane (CIA, DEA, FBI, NSA), mercenari de toate națiile, atrași de premiul de milioane de dolari pus pe capul lui, criminali din carteluri rivale, grupări justițiare paramilitare, rude şi apropiați ai celor omorâți la ordinul lui, de-a lungul vremii.

Subiectul

„Știri despre o răpire” își plasează acțiunea în 1990, când Escobar, temându-se că va fi extrădat în Statele Unite, pune la cale răpirea mai multor personalități columbiene, majoritatea jurnaliști, cu scopul de a forța autoritățile să anuleze tratatul de extrădare.

– 30 august 1990: Diana Turbay, directoarea canalului TV de știri ”Krypton Newscast” şi fiica fostului președinte al Columbiei Julio César Turbay, împreună cu echipa ei (doi cameramani, un editor şi un scenarist), plus un jurnalist german care se întâmpla să-i însoțească.

– 18 septembrie 1990: Marina Montoya, patroana unui restaurant de lux din Bogota şi sora lui German Montoya, ambasadorul Columbiei în Canada, şi Francisco Santos Calderón, redactorul-șef al ziarului “El Tiempo”.

– 7 noiembrie 1990: Maruja Pachón şi Beatriz Villamizar, jurnaliste, una fiind soția şi cealaltă sora lui Alberto Villamizar, un politician care susținea limitarea puterii cartelului de la Medellin şi care el însuși fusese ținta unui atentat. Mai mult, sora Marujei era văduva candidatului la președinție Luis Carlos Gallan, asasinat la comanda lui Escobar.

Marquez relatează circumstanțele în care se produc răpirile (începe cu ultima), faptele petrecute în perioada de detenție şi felul în care are loc eliberarea… pentru cei care au avut parte de ea, căci Diana Turbay şi Marina Montoya n-au mai apucat-o.

Cartea este foarte bine documentată, vădind multă implicare şi mult efort. De fapt, autorul a pornit de la ideea de a scrie doar povestea Marujei Pachón, dar după ce a demarat cercetările şi-a dat seama că povestea Marujei face parte dintr-una mai mare, care cuprinde toate răpirile din acel an, iar aceasta, la rândul ei face parte dintr-una şi mai mare, avându-i în centru pe Escobar şi cartelul de la Medellin. „Această constatare târzie ne-a obligat să o luăm de la capăt […] A rezultat, ca soluție tehnică, o construcție labirintică…”

Puțină astrologie

Astrologic, este interesant în primul rând de ce anume l-a atras atât de mult pe Marquez acest subiect. Poate că a fost atins de ideea de prizonierat, el, care are Luna şi pe stăpâna Ascendentului, Venus, în casa a XII-a, casa restrângerii gradelor de libertate, tradițional a temniței şi exilului. În mod sigur l-a impresionat tragedia Dianei Turbay, şi ea Pești, la fel ca el, având Nodul Nord exact peste stăpâna Ascendentului lui.

Fiindcă Diana Turbay a fost cel mai celebru personaj care a pierit în această istorie nefericită, fiindcă despre ea s-a scris cel mai mult și, mai ales, fiindcă răpirea ei a fost prima din seria celor ce aveau să urmeze, merită să aruncăm o privire și pe harta momentului de rău augur în care jurnalista și echipa ei de filmare au părăsit Bogota, atrași în capcana care avea să îi coste libertatea, iar pe ea, viața. După cum povestește Marquez în carte ”…în ziua de 30 august, la 5 după-amiaza,  fără a anunța pe nimeni, Diana și echipa ei au pornit la drum într-o furgonetă hodorogită, însoțiți de doi tineri și de o fată care s-au dat drept reprezentanți ai conducerii E.I.N.” Iată și harta:

Probabil că beneficele din casa a VII-a reprezintă amăgirea întâlnirii cu un personaj influent pentru a-i lua un interviu, zăhărelul cu care a fost atrasă în cușcă. În rest, totul arată rău:

• poziția dezastruoasă a Lunii, în exil, în casa a XII-a, casa lipsirii de libertate, împreună cu trei malefice, între care unul este chiar Saturn, stăpânul Ascendentului;
• prezența funestă a lui Pluto pe Mijlocul Cerului, în Scorpion, peste Luna natală a Dianei;
• prezența la fel de funestă a Soarelui în casa a VIII-a, a morții, casă stăpânită și traversată de Mercur, retrograd (abia începuse să meargă înapoi pe 25 august, deci era cumva mai mult staționar, la stația retrogradă). Soarele și Mercur sunt în Fecioară, peste Saturn natal al Dianei. Și peste conjuncția Marte-Saturn a lui Escobar…
• situarea lui Marte, Micul Malefic în casa a IV-a, a finelui tuturor lucrurilor, în conjuncție cu Pleiadele, cele aducătoare de lacrimi.

Nimic nu arată bine în această hartă, în afară de beneficele (Venus și Jupiter) din casa a VII-a, dar asta este doar o aparență, căci, vai, ele nu sunt doar împreună cu NS al Lunii, ci sunt și atacate prin careu de Marte și de Pluto și nu găsesc sprijin la nimeni, fiindcă nicio planetă nu le trimite vreun aspect armonios. Apoi, Venus și Jupiter din Leu sunt peste Pluto natal din harta Dianei și în opoziție cu duo-ul ei Venus-Jupiter, din Leu.

Dincolo de afinitatea cu Diana și de mila și revolta resimțite în legătură cu tragedia ei, pe Marquez cred că l-a mai incitat și personalitatea flamboaiantă şi dominatoare a lui Escobar… Iar asta nu doar din cauză că Escobar ar avea vreo asemănare cu dictatorii care dintotdeauna l-au fascinat, ci şi din cauza similitudinilor dintre hărțile lor natale, pomenite mai sus.  Despre harta lui Gabo am mai scris aici: https://www.astrele.ro/2015/02/20/gabriel-garcia-marquez/ și aici: https://www.astrele.ro/2021/06/20/astro-recenzii-gabriel-garcia-marquez-de-gerald-martin-sau-cronica-unei-vieti-descantate/

Harta lui Pablo Escobar ar merita și ea un articol separat, pe care sper să îl scriu la un moment dat pentru Astrele… Dedicând o pagină întreagă horoscopului lui Escobar (da, este o pagină întreagă, nu doar paragraful de la începutul acestei prezentări), „Știri despre o răpire” confirmă o dată în plus interesul lui Marquez pentru astrologie. Acest interes răzbate discret şi din autobiografia sa („A trăi pentru a-ți povesti viața”, Rao, 2004), şi din relatările prietenului său, Plinio Mendoza („Parfumul de guayaba – Convorbiri cu Gabriel Garcia Marquez”, Curtea Veche, 2002).