Șapte zile ale săptămânii și ”noaptea unei zile grele”* / Seven Days a Week and A Hard day’s Night!

Împărțirea săptămânii în șapte zile, fiecare purtând un nume care omagiază una dintre cele șapte planete cunoscute în antichitate, este o minunată dovadă că acest demers este o introducere la învățăturile astrologiei. În vechime, omul nu cunoștea nimic mai mult decât lumea pe care o putea percepe cu simțurile și în cadrul acestor hotare se întindea întreg universul. Printre planetele cunoscute în timpurile străvechi erau cinci stele rătăcitoare – Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn, care erau atribuite zeilor. Și mai erau două, diferite, cei doi luminători divini, Soarele și Luna. Cuvântul ”planetă” înseamnă ”stea rătăcitoare”, ”stea pribeagă”, ”stea hoinară”, de aceea nu este nicio contradicție în termeni să includem Soarele și Luna printre corpurile care își schimbă locul sau ”hoinăresc”.

Alcătuirea săptămânii laice de șapte zile a apărut în acord cu ceea ce se releva a fi ordinea naturală a lumii. Existau șapte planete iar cele șapte zile defineau și perioada de care avea nevoie Luna pentru a trece de la o fază la alta. Cu o săptămână de șapte zile era posibil să fie practicate o serie de ritualuri reiterate, obținându-se astfel un calendar al rânduielilor, pentru ca anumite sarcini specifice sau munci de rutină să fie împlinite sau executate. Prima carte a Bibliei, Geneza 1.1, este, de fapt, un omagiu adus acestei ordini naturale. Pe măsură ce citim versetele, realizăm că textul nu se referă doar la planete ci și la zodiile lor de exaltare. A.J. Perace (1840-1923) scrie în detaliu despre acest lucru în cartea sa Manual de astrologie. După A.J. Pearce, o traducere corectă a textului biblic ar începe așa: ”La început, Dumnezeu a creat Cerurile, dispozitorii materiei originare.”, ceea ce înseamnă cele șapte planete.

În prima zi a Creației, pe care o putem interpreta liniștiți ca fiind o metaforă, a avut loc primul act creator iar ziua a primit numele de duminică (Sunday, în limba engleză), de la astrul dătător de viață, Soarele (Sun, în limba engleză). Cuvântul ebraic pentru numărul unu este Atched sau Ashed, care nu este altceva decât o denaturare a cuvintelor Ash, care înseamnă foc sau stea, și Shed, care înseamnă a se revărsa. Din acesta derivă și Sheddai, care se traduce prin foc atotputernic. Berbecul este primul semn al zodiacului tropical, o zodie cu un peisaj necultivat și sterp. Dar în această primă zi a fost plantată cea dintâi sămânță iar Dumnezeu a spus ”Să fie Lumină!” și, conform puterii Soarelui, s-a făcut lumină.

A doua zi aparține Lunii și, în limba ebraică, numărului doi i se spune Shemin sau Ashnem. Cel din urmă este compus din cuvintele Ash, foc, și Nem, somnoros. Prin urmare, el se referă la Steaua somnului. Luna guvernează elementul apă și reflexiile, așa că, în această zi, Dumnezeu a trimis un plug peste întinderea creată, pentru a separa apele de ape. Luna este în exaltare în cea de a doua zodie, Taur. Manilius (100 î.C.) notează în descrierea Taurului că acesta este ostenit de greutatea plugului. Adeseori Taurul este văzut ca având o diformitate iar, uneori, chiar șchiopătând.

Ziua a treia îi aparține lui Marte dar numele zilei de marți, în limba engleză, Tuesday, este preluat de la zeul războiului din mitologia nordică, Tyr. Cuvântul ebraic pentru numărul trei este Shelesh sau Ash-lesh, care înseamnă Stea înflăcărată. Shelesh mai înseamnă și general sau conducător de armată. Marte este exaltat în zodia Capricorn și, în această zi, Dumnezeu a împins și a ridicat pământul uscat deasupra apelor. Ce explicație excelentă pentru ”țapul ispășitor”, o creatură înzestrată atât cu coadă de pește cât și cu copite. Așa că munții s-au înălțat iar Dumnezeu a spus ”Fie ca pământul să rodească!”. Capricornul este, desigur, o invenție și o deghizare a lui Pan, zeul naturii. Iar natura i-a făcut pe plac.

Toate aceste trei personaje, Berbecul, Taurul și Țapul ispășitor, sunt ceea ce numim semne rumegătoare. Primele trei zile ale creației au fost mai primitive și mai grosolane. Abia în a patra zi, miercuri, totul a fost digerat și rânduit într-un sistem.

Ziua a patra aparține lui Mercur, deși numele zilei de miercuri în limba engleză, Wednesday, vine de la corespondentul său din mitologia nordică, Wotan sau Odin. Cuvântul ebraic pentru numărul patru, Arabo, este compus din cuvintele Ar, lumina, și Rabo, care înseamnă acțiune, activitate, afaceri sau îndeletniciri; așadar, Mercur este Steaua afacerilor. Mercur în zodia Fecioarei se află atât în domiciliu cât și în exaltare, fapt care îl pune într-o poziție unică. Fecioara este semnul sistemului digestiv, astfel că, în această zi, tot ce fusese creat în zilele anterioare a fost așezat în ordine și a primit instrucțiuni de funcționare. Existau doi luminători. Soarele a fost însărcinat să lumineze ziua iar Luna, noaptea. Conducător al zeilor nordici fiind, această zi apare în mijlocul tuturor celorlalți. În limba germană, miercuri este numită Mittwoch, care înseamnă literalmente mijlocul săptămânii.

Cea de a cincea zi este destinată lui Jupiter și își primește numele în limba engleză de la zeul nordic Thor. Thor este zeul tunetului și un corespondent al romanului Jupiter. Cuvântul ebraic pentru numărul cinci, Chemash, este format din Chem, căldură, și Ash, stea, însemnând Stea care încălzește. Ptolemeu, în Tetrabiblos, subliniază că influența lui Jupiter este în primul rând caldă, mai mult decât umedă. Dar Jupiter este exaltat în Rac și, în această a cincea zi, el a fost desemnat să domnească peste animalele mari, mai cu seamă peste cele acvatice, și Dumnezeu a creat păsările și a poruncit să fie abundență în ceruri și în mări. ”Fiți rodnici și înmulțiți-vă!” Această poruncă este în perfect acord cu principiul jupiterian. Jupiter este Marele Benefic și Dumnezeu a binecuvântat ceea ce a fost creat în această zi.

A șasea zi îi aparține lui Venus. Numele acestei zile în limba engleză derivă de la germanicul Freya, care este o alterare a numelor scandinave Froya și Frigg. În ebraică, numărul șase, Shish, este o prescurtare de la Ash-ish, care înseamnă Steaua existenței. În a șasea zi, a fost creat Omul iar Creația a fost împlinită și viața a început să se dezvolte. După Iov (38:6-7), piatra de căpătâi sau piatra de boltă a Creației a fost așezată în vreme ce toate stelele de dimineață cântau împreună și toți îngerii (sau Fii lui Dumnezeu) strigau de bucurie. Muzica și fericirea sunt amândouă virtuți venusiene. Venus este exaltată în Pești, ultimul semn al zodiacului, întrucât a fost o zi bună pentru încheierea lucrării și încununarea operei, să spunem așa. Venus este Micul benefic, de aceea Dumnezeu a creat ființele vii în această zi și le-a binecuvântat. Dumnezeu a spus: ”Să facem pe Om, după chipul și asemănarea noastră.” De aceea, Venus este stăpâna speciei umane și îngerul ei. Peștii indică diversitatea și sexele opuse.

A șaptea zi, sâmbăta, își ia numele de la planeta Saturn. Shebo, cuvântul ebraic pentru numărul șapte, este o combinație a cuvintelor Ash, stea, și Sheb, senectute. Astfel că Saturn este Steaua senectuții. Shebo mai înseamnă a avea multe sau a fi plin, cu trimitere la stăpânirea lui Saturn asupra tuturor roadelor Pământului. Expresia ”a fi saturat” provine de la Saturn. Cuvântul Sheb mai înseamnă a se întoarce sau a restabili și este, de asemenea, folosit pentru a marca sfârșitul anului, sfârșiturile în general și noile începuturi.

Rădăcina numelui Saturn este în termenul ebraic Sater, care înseamnă a ascunde sau a camufla. Celălalt nume al lui Saturn, Kronos, vine de la cuvântul ebraic Kron, un corn, care în Orient este recunoscut ca simbol al puterii. În limba engleză, numele zilei, Saturday, este identic cu Saturn,  formă foarte apropiată de latinescul Saturni dies. În norvegiană ziua de sâmbătă este numită lordag, de la nordicul laugardar, care înseamnă ziua spălatului, cu referire la străvechiul obicei bisericesc al clătirii mâinilor.

Saturn este Marele malefic și stăpânește diferite finaluri, încheieri și morți. Exaltarea sa este în Balanță, zodie opusă Berbecului, care este cea dintâi în ordinea zodiacului. La modul general, se consideră că nimic nu merge bine sub influența Marelui malefic, drept care în această zi Dumnezeu nu a făcut nimic. Balanța nu lucrează și talerele ei atârnă inegal, de unde și vorba ”Balanța leneșă”. Saturn guvernează procesele de răcire iar ziua a șaptea devine ziua odihnei. Dar, în această zi sau sub influența lui Saturn, are loc judecata sau cântărirea a tot ce există. Este o lege a mecanicii, a naturii, legea echilibrului în natură (karma). În ciuda naturii malefice a lui Saturn, Dumnezeu a binecuvântat această zi și a sfințit-o, deoarece în această zi el s-a odihnit sau a încetat să creeze. De la această zi vine expresia ”holiday” / vacanță, concediu, care la origini a fost ”the Holy day” / ”ziua cea sfântă”.

Pentru mai multe informații despre acest subiect sau, poate, pentru o perspectivă ușor diferită, vă sugerez să vizitați site-ul meu: www.astronor.com/creation.htm

Zilele săptămânii și orele planetare

Zilele săptămânii sunt punctul de pornire pentru mult mai detaliatul sistem al orelor planetare, în care fiecare zi a săptămânii este divizată în 24 de ore și fiecare planetă preia oficiile de guvernator, pe rând, în neîntreruptă rotație, în ordinea sistemului planetar Ptolemaic. Aceasta este puțin în afara subiectului acestui articol;  totuși, aș putea scrie atât de multe despre orele planetare (despre problema fundamentelor lor și a regulilor tehnice după care funcționează), încât subiectul trebuie tratat separat, într-un alt articol. Dar în această versiune succintă, o introducere în temă, prima oră a zilei de duminică începe la răsăritul soarelui și este guvernată de Soare. Orele zilei sunt împărțite în 12 părți egale iar cele 12 ore ale nopții la fel. Prima oră a zilei de duminică este guvernată de Soare, a doua de Venus, a treia oră de Mercur, a patra de Lună, a cincea de Saturn, a șasea de Jupiter iar a șaptea de Marte. Apoi, înlănțuirea continuă să se rotească, astfel că cea de a douăzeci și patra oră, ultima a zilei de duminică, este guvernată de Mercur iar prima oră a zilei următoare, luni, se află sub dominația Lunii.

În astrologie, ziua începe la răsărit și durează până la răsăritul din dimineața următoare. Ziua nu se schimbă la miezul nopții. Duminica începe la răsăritul de duminică și durează până la următorul răsărit, când se face luni. Deci, dacă sunteți născuți într-o zi de joi, cu câteva ore după miezul nopții și înainte de crăpatul zorilor, din punct de vedere astrologic sunteți născuți miercurea, în ziua lui Mercur. Amestecarea zilelor planetare în cazul acestor nașteri matinale este o eroare ușor de săvârșit, de aceea este important să fim foarte atenți.

Mai este un aspect foarte important pe care doresc să-l menționez, anume că astrologii antici erau foarte exacți în ceea ce privește diviziunile zilei și ale nopții. Iar aceasta este o informație foarte însemnată, de care se pare că noi am uitat. Prima oră a zilei de duminică este guverantă acum de Soare dar, conform astrologilor din vechime și rotației ordinii în cadrul orelor planetare, prima oră după apus într-o zi de dumincă este guvernată de Jupiter. Astfel, Jupiter devine guvernatorul nopții de duminică. Acest lucru ne pune în față o informație cu totul nouă pentru a înțelege zilele săptămânii, deoarece noaptea de duminică este dominată de Jupiter, noaptea de luni de Venus, cea de marți de Saturn, noaptea de miercuri de Soare, cea de joi de Lună, cea de vineri de Marte și ultima, cea de sâmbătă, de Mercur. Adăugând aceste informații despre guvernatorii nocturni tabelului nostru cu zilele planetare ale săptămânii, vom face câteva descoperiri interesante. 

Cu privire la duminică, observăm că Jupiter și Soarele împart între ei triplicitatea de foc, Soarele stăpânind focul diurn iar Jupiter pe cel nocturn. Soarele este pus în evidență deoarece, în Berbec, el este atât în exaltare cât și în triplicitate. Deoarece Soarele este forța creatoare și Steaua abundenței, influența și punctul de adorare ale acestui benefic devin mai evidente datorită guvernării nocturne a lui Jupiter. Jupiter este conducătorul zeilor și cel mai influent personaj din Olimp, tărâmul zeilor.

Venus este guvernatoarea Taurului, semnul de exaltare al Lunii, care preia conducerea luni. Împreună, Luna și Venus împart guvernarea și natura triplicității de pământ. Venus guvernează ziua iar Luna, noaptea. Luna este pusă în evidență deoarece în Taur ea se află atât în exaltare cât și în triplicitate. Luna este considerată fertilă și este natural să ne referim la influența Lunii atunci când o femeie dorește să rămână însărcinată. Venus, Steaua existenței, este implicată în aceste subiecte și oferă multă alinare prin ocrotire, bucurie, înțelegere și acceptare, care sunt benefice Lunii.

Ziua de marți aparține maleficilor Marte și Saturn, Marte ziua și Saturn noaptea. Marte și Saturn sunt două forme opuse ale puterii, de pildă Marte este fierbinte iar Saturn este rece. Astfel că, de multe ori, aceste planete se confruntă și se luptă. Saturn este guvernatorul natural al Capricornului, zodia de exaltare a lui Marte, așa că în acest semn cei doi colaborează și lucrează bine împreună. În actul de Creație, ziua de marți nu a reprezentat altceva decât o zi de muncă grea, cu evenimente mai degrabă violente. Uscatul și munții au fost forțate să se deplaseze și să se înalțe deasupra apelor. Dar, în multe culturi, ziua de marți a fost asociată cu ghinionul și cu nevoia de prudență.

Miercuri este o zi specială deoarece îi aparține lui Mercur, care este și o manifestare a lui Wotan sau Odin, conducătorul zeilor din mitologia nordică. Este ziua zodiei Fecioară, Mercur fiind aici atât în domiciliu cât și în exaltare, ceea ce descrie o stare de purificare. Faptul că Soarele preia conducerea zilei de miercuri în intervalul nocturn, reprezintă acest unic rol de conducător alocat lui Mercur. Ziua lui Mercur este amplasată în mijlocul tuturor celorlalte. Odin devine șeful zeilor nordici. Soarele este strâns înrudit cu Apollo, sugerând unele dintre cele mai adaptabile talente și dexterități asociate cu Mercur. Odin este zeul ”chior”. Simbolul lui Mercur reprezintă unirea Soarelui cu Luna, la momentul când Luna este invizibilă și pierdută. ”Mercur corupe Luna” este o expresie binecunoscută în astrologia clasică. Deseori intelectul și judecata încearcă să nu bage în seamă și să eludeze nevoile subiective și/sau exprimarea sentimentelor și a emoțiilor. Așa încât, alături de Mercur, Luna este adesea sacrificată iar Soarele devine prioritar.

Luna devine guvernatoarea nopții de joi. Jupiter, cel dintâi stăpân și protector al zilei de joi, este exaltat în Rac, domiciliul natural al Lunii, deci nu încape nicio îndoială referitoare la fertilitatea asociată acestei zile. Tradițional, există o foarte strânsă relație între Jupiter și Lună iar, dacă analizăm atent simbolul, glifa lui Jupiter, semiluna în creștere a Lunii se ridică deasupra crucii lui Jupiter, pe umărul său drept.

Noaptea de vineri, care începe la prima oră de după apus, este guvernată de Marte. Venus este Steaua existenței și Omul a fost creat în această zi odată cu cele două sexe – pentru că Marte și Venus sunt de sexe opuse iar Peștii sunt zodia diversității. Venus este exaltată în Pești care, însă, este și triplicitatea lui Marte. Marte este planeta pasiunii, așa cum sunt iraționale multe atracții (Venus) ale inimii.

Mercur devine guvernatorul nocturn al zilei de sâmbătă. Saturn și Mercur împart triplicitatea de aer între ei, Saturn preluând intervalul diurn iar Mercur pe cel nocturn. Saturn este evidențiat deoarece în Balanță el este atât în exaltare cât și în triplicitate. Sâmbăta este, prin tradiție, o zi a curățării (Mercur),  a meditației și purificării. Pentru că Balanța are talere, sâmbătă este și o zi a cântăririi. Suntem măsurați și cântăriți, inspectați și echilibrați (karma). Saturn și Mercur sunt considerați prieteni în sistemul puterilor planetare deoarece, deși Mercur preia întotdeauna culoarea planetei sau a planetelor cu care se asociază, atât Mercur cât și Saturn sunt de natură rece.

Concluzii

În concluzie, guvernatorii diurni și nocturni ai zilelor săptămânii, atunci când sunt analizați împreună, oferă mai multe informații referitoare la structurarea celor șapte zile și a sensurilor atribuite fiecărei zile în parte. Putem înțelege mai multe despre alianțele dintre planete și despre virtuțile pe care acestea le manifestă prin semn, prin dispunere și prin combinarea forțelor lor. Poziției, condiției și stării astrologice ale Lunii îi vom da întotdeauna mai multă atenție într-o hartă nocturnă, acordându-i Lunii prioritate chiar mai mare decât Soarelui. În plus, într-o hartă nocturnă, este bine să dăm mai mare importanță guvernatorului planetar nocturn al respectivei zile. Doresc să mai adaug un singur lucru: cineva m-a întrebat ”cum știm că e luni?” Răspunsul este că undeva, pe parcursul timpului, așa s-a hotărât, fie că era logic fie că nu, iar de atunci înainte ritualurile noastre sociale s-au conectat la această secvență. Ordinea zilelor și a orelor planetare are sens atât pentru obișnuințele noastre cotidiene, pentru întrebările, nevoile și treburile noastre, cât și ca punct de referință. Dar ar fi nerezonabil ca evenimente mundane, precum cutremurele și fenomenele meteorologice să fie evaluate în această manieră.

Traducere în română de TEODORA MUTH, redactor-șef adjunct și vicepreședinte AAR.
Articolul este disponibil și în orginial, în limba engleză, aici: https://www.astrele.ro/2021/04/22/seven-days-a-week-and-a-hard-days-night/

*Referitor la titlul articolului: A Hard Day’s Night este titlul celui de al treilea album de studio al formației Beatles, apărut pe 10 iulie 1964. (N.tr.)