Transferul în consultațiile astrologice. Un debut al cercetării

Acest articol vine în sensul explicării și rezumării a ceea ce a însemnat tema mea de licență pentru absolvirea facultății de psihologie. Pentru mine este un exercițiu de sinteză a trăirilor, a materialului intelectual, a experimentării astrologiei și a modului în care ea poate fi supusă unei interpretări psihanalitice, în adevăratul sens al cuvântului. Pentru o mai bună înțelegere a textului este recomandată citirea lucrării, disponibilă integral la adresa: https://www.astropsi.net/l/transferul-in-consultatiile-astrologice/

Astrologia reprezintă pentru mine una dintre formele primare de cunoaștere. Am perceput-o ca o modalitate de a „vedea” ceea ce este ascuns. Psihanaliza este un instrument secundar, în sensul în care a fost descoperită mai recent decât prima, și ajută la înțelegerea aspectelor vieții care sunt mai greu de pătruns, dar care ne influențează considerabil. Psihanaliza și astrologia sunt deci direcțiile principale ale parcursului meu, mă aflu pe un fel de autostradă cu mai multe benzi.

Am decis să văd cum anume astrologia poate fi supusă psihanalizei și procesului său de cercetare, dar una dintre dorințele mele, care este de fapt o nevoie narcisică, a fost de a aduce astrologia în mediul academic, de a demonstra că are resurse, poate fi exploatată și merită să fie pusă la caznele „vicisitudinilor” științei. M-a surprins entuziasmul profesorilor cu privire la tema mea de licență.

Pe parcurs, însă, au apărut problemele. Simulând un travaliu psihanalitic, a existat și un travaliu logistic marcat de lipsa participanților. Am avut nevoie de astrologi care să fie de acord să susțină o consultație astrologică, examinată ulterior cu instrumentele alese pentru cercetare: CCRT și interviul semi-structurat. Posibil ca această dorință a mea de „a vedea” să fi fost percepută ca agresivă, o expresie voyeuristă, o încercare de a expune ceea ce se petrece în intimitatea ședinței astrologice. Astrologia încă are o alură esoterică, ascunde și păstrează secrete și inconștient practica sa implică o nevoie de „a te feri de priviri”. Înțeleg neparticiparea ca pe o formă de rezistență, comună și de așteptat. Cu toate acestea, trei colege, membre ale Asociației Astrologilor din România, au făcut posibilă apariția acestei cercetări.

Riscând să mă apropii de o grandomanie semi-patologică, dar păstrând strictețea și obiectivitatea Ascendentului mercurian, pot spune că această cercetare este o premieră. Deși se discută despre transfer, destul de fragmentar, în anumite cărți de astrologie, niciodată nu a fost săvârșit un proces științific care să conducă la rezultate credibile, fondate pe baze concrete. Și da, rezultatul final a fost acesta, însă este doar un început de drum, cercetarea mea se va derula în continuare, urmând să existe mai multe cazuri documentate, care ulterior să conducă la o analizare cantitativă a datelor, pe lângă expunerea lor calitativă.

Psihanaliza este prima formă de psihoterapie, tot ea a expus și prezența transferului. Transferul este un fenomen psihic care se declanșează inconștient în prezența unei alte persoane și care presupune retrăirea unor experiențe anterioare în momentul prezent, experiențe care inițial nu implicau această persoană, ci o alta. Folosind o imagine plastică, putem spune că prin transfer, persoana din fața noastră devine mama, tata, sora și ne comportăm cu ea cum ne comportam cândva cu mama, tata, sora etc. Este un fel de confuzie inconștientă și, fără să vrea, cel din fața noastră este atras într-un vechi context al vieții noastre.

În partea teoretică a lucrării mele am descris pe larg ce înseamnă alianță terapeutică, alianță de lucru, cum a fost perceput transferul la început și cum el a devenit centrul psihoterapiei psihanalitice, cum îl percep Melanie Klein și Lacan. Ulterior, am făcut o scurtă introducere în astrologie și am analizat unele aspecte prin care ea se aproprie de psihanaliză. Aici am vorbit despre daemon și legătura lui cu casele a XI-a (numită Daemonul sau Spiritul bun) și a XII-a (Daemonul sau Spiritul rău), cu anumite Părți și tehnici astrologice; în psihanaliză, daemonul e considerat o forță psihică inconștientă, pe care Freud o menționează în lucrările sale și care este foarte similară cu ideea de pulsiune; am discutat despre importanța viselor în psihanaliză și cum astrologia are și ea instrumente de analizare a viselor și, bineînțeles, am vorbit despre temperament. Apoi am evidențiat primele încercări de a aborda astrologia într-un mod științific și neajunsurile acestei abordări și, la final, am semnalizat prezența formelor de astrologie psihologică, reprezentanții ei și opiniile acestora.

În conformitate cu literatura psihanalitică, eu cred că astrologia este încă părtinitoare, infantilă când fuge și neagă ceea ce este amenințător, refugiindu-se în sfere oculte (sau obscure, după unii, de unde lipsa de credibilitate), preferând curentele care „îi dau apă la moară” – foarte confortabilă în evoluția astrologiei a fost îmbrățișarea teoriei jungiene. Jung are cu siguranță un caracter creativ, uneori fantezist, iluzoriu și pentru că a avut interes pentru astrologie a fost perceput ca un părinte al astrologiei psihologice. Jung este deopotrivă și mama și tatăl astrologiei psihologice, dar monopolizarea acestei figuri nu conduce decât la limitări. Astfel, astrologii jungieni nu-l văd decât pe Jung, refuză și critică alte abordări, devin autiști prin faptul că se refugiază în lumea lor, devin psihotici pentru că își expun fantasmele în completarea teoriei jungiene astfel încât să ofere o continuitate, devin obsesiv-compulsivi în dorința de a face ceea ce ar face Jung. Scopul cercetării mele a fost și acela de a duce astrologia într-o zonă inconfortabilă, să o pun pe divan și să o fac să retrăiască experiențele ei primare, să o fac să vadă că uneori e infantilă, alteori e viguroasă și astfel să putem începe un proces de reparare, de creare a unei identități autentice.

Acum, revenind la procesul practic trebuie să spun că am căutat să văd relația dintre astrolog și client. Nu am analizat nivelul de cunoștințe al astrologului, deși colegele mele sunt foarte pregătite, ceea ce înseamnă că transferul nu este moderat de nivelul de pregătire astrologică. Profesionalismul lor, din punct de vedere astrologic, este ireproșabil, curajul lor de a participa la o astfel de cercetare este lăudabil pentru că, în definitiv, nu au făcut decât să se expună voluntar unei examinări, iar după cum bine se știe psihanaliza dezvăluie inconștientul, care nu degeaba este inconștient, este așa pentru că este intolerabil, agresiv, dur și dureros.

Pentru a „diseca” consultațiile astrologice am folosit Conflictul Relațional Central (Core Conflictual Relationship Theme – CCRT), care identifică episoadele relaționale și pe care le-am descris în partea experimentală a cercetării. Pentru a nu extinde foarte mult acest articol și având în vedere că nu este o expunere exhaustivă a tezei de licență, voi trece la partea de concluzii.

Am observat că astrologia are abilitatea de a crea un mediu asemănător psihoterapiei, în care transferul este favorizat. Clientul are la dispoziție cadrul propice în care poate retrăi, împreună cu astrologul, experiențele copilăriei sale, iar discursul său se formulează în acest sens. Practic, în toate ședințele analizate, astrologul a fost perceput ca o mamă, clienții au căutat securitatea, susținerea și iubirea astrologului, toate acestea în contextul relaționării conștiente. Deși există cazuri în care astrologul a răspuns negativ la dorințele clientului, totuși, la final, în cadrul interviului cu clienții s-a observat că relațiile au fost prezentate ca foarte bune. Au fost episoade în care astrologii au reprezentat o mamă abuzivă, o mamă agresivă, o mamă hipersexuală, momente în care tensiunea psihică a fost foarte mare, însă dorința de a portretiza un astrolog-mamă ideal a fost mai mare decât prezența nemulțumirilor și este posibil ca prin ședința astrologică clienții să fi reparat figura mamei lor, să fi experimentat o mamă „suficient de bună”, mama pe care și-ar fi dorit-o în copilărie. Este posibil ca din cauza acestui fapt să se creeze și dependențe față de astrologi. Pentru că li se oferă oportunitatea de a repara figura maternă, clienții vor căuta să mențină relația cu aceștia, ca niște copii vor „iscodi” probele doar pentru a se reîntoarce și pentru a avea din nou o interacțiune cu astrologul-mamă.

În mod clar se poate observa că astrologia este capabilă să susțină un proces de transfer, că acesta este prezent și foarte bine reprezentat în consultații. Dar, ca în toate demersurile timpurii, rezultatele sunt infime în fața noilor întrebări și direcții de cercetare. Este clar că astrologii nu au o pregătire psihologică în sensul formării, iar astfel pot cădea pradă transferului, pot fi victimele unor pulsiuni de care nu sunt conștienți. Astrologii au capacitatea de a agita conținuturile¹ inconștiente ale clienților lor, dar ce fac după? Sunt responsabili de aceste furtuni inconștiente pe care le favorizează? Sunt blamabili pentru că formează premisele unor dependențe? Sunt exonerați de responsabilități pentru că nu își dau seama?

Astrologia este capabilă de mai mult, poate să lupte cu prejudecățile care îi îngreunează dezvoltarea, dar trebuie să fie capabilă să își accepte limitele, să trăiască eșecuri, să își asume nefericiri. La fel și astrologii, sunt puși în ipostaza de a alege o dezvoltare multilaterală în detrimentul unui confort lipsit de recunoaștere științifică. Mă bucur că am putut să aplic o sesiune de terapie psihanalitică astrologiei, deși mai mult aș putea-o compara cu o ședință de terapie lacaniană, care este caracterizată de o durată inexactă, fluctuantă, de imprevizibil; de asemenea, sunt conștient că demersul meu este criticabil, mai ales de acei teoreticieni care sunt asemenea ”astrologilor confortabili” și cărora le este teamă de o „rănire” a obiectului ideologiei lor.

În final, țin să mulțumesc participanților, profesorilor coordonatori și tuturor celor care m-au sprijinit prin oferirea materialului astrologic. Astfel, prevăd un destin matur astrologiei, sper doar să asist la momentul în care își va termina psihanaliza personală, să mă aflu poate chiar în spatele divanului pe care ea s-a așternut întru devenire.