Între Vărsător şi Peşti: Marin Sorescu

Să mai zici că nu e o mistică la mijloc.
Nu vezi că toate se potrivesc într-un mod fantastic?
Atâtea coincidenţe în viaţa noastră,
Tu în ce zodie eşti?
„Sonete amestecate” – Descântoteca

Nici el nu ştia prea bine în ce zodie s-a născut. Iată, credea că în Peşti:

De ce zici că nu-ţie favorabil peştele?
Poate pentru că depinde prea mult de curenţii cosmici,
E înghesuit, prins cu uşa,
De jetul care vine din stele,
Se varsă curenţii contradictorii în capul lui,
Magnetici, bineînţeles.
………………………..
I-am citit zodia mea unui papagal
-Născut tot în peşte-
Lăudându-mă că noi lăsăm în urmă,
În multe privinţe
Leul, Fecioara
-Deocamdată pe-ăştia doi-
Şi s-a pus pe-un sporăvăit!
Nu înţeleg bine toate vorbele lui,
Cum nu pricep nici zodiacul decât pe sărite,
Decât atunci când e de bine.
……………………………….
(Încropeală)

Ar fi fost nedumerit să afle că ultimul grad din Vărsător îi semnează destinul. Căci, deşi documentele curente spun că s-ar fi născut pe 29 februarie, actul de origine, aflat în arhivele stării civile arată c-a izbucnit în lume pe 19 februarie 1936, la ora nouă dimineaţa, cu mai bine de o jumătate de zi înainte ca Soarele să străpungă graniţa înspre Peşti. Era un Vărsător. De la Vărsător avea scânteia, sclipirea. Vărsătorii sunt cei care te surprind, te lasă cu gura căscată. Ei sunt înainte-mergătorii, originalii Zodiacului. Că simţea Poetul înăuntru ceva de Peşte, asta este altă poveste…

La ora naşterii sale, la răsărit se iţea semnul Berbecului, pecetluindu-i Ascendentul. Un Ascendent impetuos, combativ, incisiv. În care se încurcaseră, ca-ntr-un piaptăn fermecat, Pletele Andromedei, lăsându-i între cei trei dinţi din faţă steaua Alpheratz (sau, dacă vreţi, Sirrah, sau Alpha Andromeda, tot aia e), stea care proroceşte deşteptăciune, onoruri şi renume.

Dar, ca peste tot, şi-n ale zodiacului există o ierarhie – fiecare ascultă de cineva. Berbecul, cu tot cu Ascendent, i se supune lui Marte. Iar în harta lui Sorescu, Marte e aninat în Peşti! Chiar şi Soarele trebuie să asculte de stăpânul zodiei sale. Stăpânul Vărsătorului este Saturn, care se află şi el… tot în Peşti! Eureka! Asta intuia Poetul, de-acolo îi venea sentimentul… marin (cu m mic!).

Dacă prin firele subterane ale Vărsătorului Sorescu se înrudea cu Breton, Prévert sau Rabelais, iar prin cele ale Berbecului cu Beaudelaire, Verlaine sau Zola, coloratura pisceană îl înfrăţeşte cu Boris Vian, cu Mircea Eliade, cu Gabriel Garcia Marquez, ba chiar şi cu Einstein. Toţi, magicieni dăruiţi cu talentul de a transcende realitatea, dotaţi cu percepţie holistică, cu harul de a pricepe cum se leagă lucrurile între ele. Peşti sentimentali, misterioşi, iraţionali, evazivi, halucinanţi sau vizionari. Care intrigă, atrag şi vrăjesc. Care poartă în suflet un ocean de senzaţii şi de nuanţe. La care totul e relativ, fluid, învăluit într-o aură de senzaţie, magie şi mister. Care absorb imediat influenţele mediului şi par a fi conectaţi la subconştientul colectiv. Şi care, invers, sunt dăruiţi cu o uimitoare putere de contaminare, graţie căreia pot să-şi transmită strălucit ideile şi emoţiile.

Nu puteam încheia crochiul astral fără a arunca o privire către zenit. Păcat că lumina zorilor îşi revărsase deja laptele asupra acelei dimineţi de iarnă din 1936. Păcat, fiindcă altfel s-ar fi putut vedea cum tronează în miezul cerului Luna şi Luceafărul. Şi aici a intuit bine Poetul. Scria de parcă ar fi ştiut că s-a născut cu Luna deasupra creştetului, scria de parcă o simţea în moalele capului:

Cineva a dat drumul la lună
Peste tine cu cer cu tot,
A rupt gardul de la capătul pământului.
(Luna)

Cu Luna şi Venus la mijlocul cerului, în semnul Capricornului, sensibilitatea este imensă, dureros de acută. O anume timiditate sau un soi de auto-înfrânare, izvorâtă din teama de inadecvare, pot inhiba oralitatea şi gestica sentimentelor. Sufletul tinde să-şi retragă miezul fragil sub carapace, ca o ţestoasă stingheră. Poate să-şi arate însă lumii întregi înzestrările şi să-şi dea drumul cu mare desăvârşire în profesie, mai ales când se desfăşoară pe tărâm scriitoricesc sau artistic. Aici îşi arată latura capricorniană tenace, strategică, disciplinată, ambiţioasă, fecundă. Şi tot aici înfloreşte răsplata tandemului Lună – Venus: o imensă popularitate şi perpetuarea numelui în veac.

(Articolul a fost publicat și în revista de cultură „Scrisul Românesc”, în octombrie-noiembrie 2004.)

MIHAELA DICU,
Senior editor și președintă de onoare a AAR