Racul pe divan

de ANDREEA TALMAZAN

Dacă s-ar organiza o competiție, nativul Rac ar fi primul care ar ajunge în cabinetul de psihoterapie. Este printre puținii nativi care, deși introverți și destul de neîncrezători în ființele umane, simt nevoia să vorbească unei urechi dispuse să îi asculte fără să le dea vreo replică. Pe nativii Rac i-ai putea identifica încă de la primul apel în care solicită o întrevedere. Au o voce sfârșită, par să se supere dacă programarea este la câteva zile distanță, poate chiar mai târziu de o săptămână. Pentru ei, urgența este acum și nici o clipă mai târziu, iar sentimentul acesta este dat de complexitatea și intensitatea emoțiilor pe care le trăiesc.

Nativii Rac vin singuri în cabinetul de psihoterapie, nu este nevoie să îi împingă cineva de la spate. Cum spuneam, necesitatea de a descărca afectul este foarte mare și inevitabilă, ceea ce îl face pe Rac să fie clientul ideal pentru cabinetele de psihoterapie sau de medicină în general. Și nu greșesc când folosesc pluralul, pentru că, deși va avea un psihoterapeut anume cu care va lucra constant, în paralel va mai căuta ajutor și în alte părți, inclusiv la alți psihoterapeuți. Face acest „joc” din mai multe motive posibile și le voi detalia în continuare.

Racul este primul ipohondru al zodiacului, în timp ce Peștii duc această tulburare la nivel de artă. Racul se va diagnostica la primul semn de disconfort fizic. Va folosi internetul pentru a găsi toate explicațiile posibile pentru o banală durere și se va „mulțumi”, în mod paradoxal, abia atunci când va putea identifica o patologie foarte grea. Va începe un adevărat turneu pe la toate specialitățile care ar putea avea vreo legătură cu durerea fizică pe care o simte, turneu care se va încheia fără niciun diagnostic, pentru că cel mai adesea nu există vreo problemă de natură fizică. Este doar în capul și în sufletul Racului presupusa „boală” de care suferă. Reacția lui finală va f o mentalizare care va concluziona că medicii sunt toți niște tâmpiți care nu știu să își facă meseria.

Apoi va apărea disponibilitatea mentală de a accepta ipoteza somatizării emoțiilor pe care altfel nu reușește să le elaboreze și să le diminueze până la o integrare firească în întreaga lui structură psihică. Deși conștient de existența și forța emoțiilor pe care le trăiește, îi este greu nativului Rac să înțeleagă cum acestea ajung în corp. În mintea lui, corpul și sufletul sunt două entități diferite, cu probleme diferite, care necesită abordări diferite. Într-un final, când este posibil să primească un diagnostic cât de mic, se va liniști, își va lua tratamentul, chiar dacă pe cutia de pastile ar scrie Placebo, îl va urma cu conștiinciozitate și pentru o perioadă de timp va putea răsufla ușurat.

După care, se reia întregul scenariu.

În cabinet, când ajunge la prima întâlnire, ai în față un om cu umerii căzuți, cu o privire tristă, aproape plânsă, cu un zâmbet la jumătate pe față și cu o voce căzută, aproape neauzită. Se mișcă încet, parcă abia atinge pământul; pare a se afla în stare de imponderabilitate. Mișcările-i sunt la fel de lente precum îi este modul de a vorbi. Aproape fiecare frază se încheie cu un suspin sau cu un oftat și de cele mai multe ori prima ședință cu nativul Rac este plină de lacrimi. Dacă nu plânge în hohote, cu siguranță va vorbi în timp ce lacrimile îi vor curge neoprite pe obraji.

Nativul Rac este copleșit, după cum spuneam, de trăirile lui emoționale. Este conștient că principalele cauze ale suferinței sale psihice sunt în relațiile pe care le-a avut de copil cu proprii părinți, în mod special cu mama. Dacă relația cu mama a fost suficient de bună pentru copilul care a fost, Racul va suferi fie în relație cu tata, fie în relație cu frații sau surorile, fie va trăi suferința mamei în relație cu tata. Nativul va fi mereu martorul tăcut al durerii pe care persoana care îl are în îngrijire o trăiește în relație cu partenerul. Racul se va simți, pentru o bună perioadă din copilăria sa, neputincios în fața suferinței sufletești și, în timp, va învăța să o reprime cu ușurința unei pocnituri de degete.

Nativul Rac își gândește trăirile emoționale, își construiește întreaga lume interioară în jurul principalei suferințe despre care vorbește neîncetat. O suferință care este percepută la nivel fizic și expusă ca fiind la nivel fizic. Va vorbi neîncetat și cu lux de amănunte despre simptomele pe care corpul său le înmagazinează. Arareori ia o pauză dar numai pentru a reîncepe cu o forță și mai mare să-și reclame neputința de a învinge durerea care nu îi dă pace.

Racul nu se întinde pe divan decât foarte rar. Pe de o parte nu face acest lucru de teamă că va pierde controlul. Iar pe de altă parte, evită să se întindă și amână cât poate de mult acest lucru pentru că are nevoie să se simtă oglindit. De fapt, el vrea să vadă cum arată durerea sa în ochii și pe fața analistului său. El nu poate pierde contactul cu analistul și să se scufunde într-o conversație percepută ca fiind cu ceva din interiorul său, pentru că el deja face asta de foarte mult timp. Cu mult timp înainte de a ajunge în cabinetul psihoterapeutului, nativul Rac și-a început propria analiză.

Multe ore, adică multe ședințe va sta pur și simplu și va vorbi și va plânge. Și va plânge și va vorbi neîncetat, iar primele rezultate ale muncii analitice vor apărea după câteva luni de la începerea procesului. Nu se va plânge de durata acestuia, cât se va plânge de intensitatea simptomelor care îi dau senzația, dacă nu chiar convingerea, că nu vor dispărea niciodată.

Într-un proces analitic cu un Rac, vei trăi multe momente de frustrare, mai ales când apar recăderile după o perioadă de bine. Pentru că va avea perioade de bine și le va recunoaște și el, însă va reveni în scurt timp la suferință. Un motiv pentru care procesul va merge doi pași înainte și unul și jumătate înapoi este cel legat de nevoia de a se simți constant îngrijit, că există cel puțin o persoană care este în mod exclusiv pentru el. Dar mai este ceva care pare a fi specific nativului Rac aflat într-un proces analitic: îi este teamă până la nivelul unei angoase de anihilare că își va pierde analistul dacă nativului îi este bine. Gândește că, dacă se face bine va pierde singura persoană care îl ascultă, care îl înțelege, care îl acceptă așa cum este și care nu fuge de el oricât de agresive i-ar fi cererile de afecțiune și de acceptare. Și, când spun agresive, mă gândesc la plâns și lacrimi, nu la țipete și palme date în mânerul fotoliului.

Racul este nativul pregătit să stea în analiză pentru mulți, mulți ani. Indiferent cât de multe realizări are în proces, niciodată nu pare să fie suficient. Nu că și-ar inventa alte dureri; le păstrează pe aceleași și revine periodic la ele cu gândul că poate nu au fost suficient elaborate, că nu le-a întors pe toate părțile posibile. Îi place să folosească metafore și comparații și va abuza de ele în încercarea de a-și convinge analistul de seriozitatea sa și a problemei sale. Nu va vorbi decât rareori despre realizările personale tocmai din această teamă că își va pierde relația cea mai sigură de intimitate afectivă.

Cu greu va părăsi cabinetul de psihoterapie, chiar și după mulți ani. Este posibil, însă, să dureze mai puțin în cazul în care frecvența săptămânală este mai mare. Dar nu este o garanție. Pentru că nativul Rac dezvoltă un atașament dependent de care se va ține „cu cleștii” strânși. Însă va renunța cu ușurință atunci când va reuși să se simtă, pentru o perioadă mai lungă de timp, în siguranță, fericit și împlinit alături de o altă persoană.

Citește și: Zodiile şi inconştientul individual: Rac

Rămâi conectat cu ”Astrele”!

Te abonezi gratuit și te anunțăm când publicăm o nouă ediție a revistei, articole și știri din comunitatea noastră. Te ținem la curent cu evenimentele organizate de AAR, precum și cu cele organizate independent de astrologii și partenerii noștri.