Ciclul lui Neptun și războaiele moderne. Regina Victoria (ep. 5)

de SORIN BRATOVEANU

Am discutat, în episoadele anterioare, despre cauzele războiului din Crimeea, precum și despre fazele sale preliminare. Am analizat și astrogramele unor lideri ai acelor vremuri, ale căror țări au fost implicate în acest război: țarul Nikolai I, împăratul Napoleon al III-lea, sultanul Abdulmecid I. Vom continua să relatăm modul în care s-a derulat acest război.

Contextul istoric

Între 1854 și 1855, trupele anglo-franco-italiene au asediat orașul Sevastopol din peninsula Crimeea. Flota rusă din Marea Neagră a fost sabordată (distrusă) chiar de ruși, pentru a putea folosi tunurile marine pe terenul de luptă. Marinarii ruși din flota Mării Negre (de care vest-europenii se temeau, crezând că rușii vor ataca în Marea Mediterană) au fost înrolați în trupele de uscat, ca infanteriști.

Asediul Sevastopolului a fost lung (din primăvara lui 1854 până în septembrie 1855). Pe parcursul acestui asediu, trupele occidentale au realizat incursiuni și în Marea Azov, încercând să oprească orice aprovizionare a Sevastopolului. Astfel, a fost asediat de pe mare și atacat pe uscat orașul Taganrog (port la Marea Azov), în mai multe etape, dar nu a putut fi cucerit. Rușii au reușit, totuși, în aceeași perioadă, să cucerească fortăreața Kars, care fusese deținută anterior de turci. În mai 1855, flota occidentală a pătruns în strâmtoarea Kerci și a distrus bateriile de coastă ruse din golful Kamișevaia.

Cucerirea Taganrogului ar fi permis occidentalilor să obțină un avantpost pe coastă și, apoi, să poată asedia/cuceri orașul Rostov, port la râul Don. Încercările vest-europenilor de a intra cu vasele pe Don au fost zădărnicite de ruși (care, în plus, au obținut echipament și provizii din vasele britanice eșuate). Prin urmare, campania militară din Marea Azov a fost, în cele din urmă, un eșec pentru vest-europeni. În toamna lui 1855, fortul Malakof, principala redută din Sevastopol, a fost cucerit de occidentali iar rușii supraviețuitori s-au retras prin niște golfuri din Marea Azov.

În Marea Baltică, flota și trupele occidentale au încercat să cucerească fortăreața rusă Kronstadt (pentru a-și croi apoi drum către Sankt Petersburg, pe uscat), dar rușii au rezistat. În Marea Albă (situată în nordul extrem al continentului european) occidentalii au încercat să cucerească cetatea Arhanghelsk, dar au eșuat. O altă tentativă occidentală de a cuceri Petropavlovsk (în peninsula Kamciatka), pe cale navală, a eșuat de asemenea. Astrologic vorbind, remarcăm încă o dată caracterul neptunian al acestui război, derulat mai ales cu flote militare, pe mai multe mări de pe glob, cu asedierea mai multor cetăți situate pe coastele marine, sau atacarea unor orașe-port.

Un alt lider politic major, implicat indirect în războiul Crimeei, a fost regina Victoria a Marii Britanii, care a domnit între 1837 și 1901. Perioada ei de domnie a coincis cu o dezvoltare economică foarte mare și cu o expansiune colonială apreciabilă a regatului britanic, care a devenit astfel un imperiu imens.

Cea care a devenit regină a Marii Britanii pentru un interval de 64 de ani, în secolul al XIX-lea, a primit după naștere numele de Alexandrina Victoria. Ea s-a născut pe 24 mai 1819, la ora 4:15 a.m. (rating AA), în Londra. A fost fiica Prințului Edward (fiul regelui britanic George al III-lea) și a Prințesei Victoria. În anul 1837, după moartea regelui aflat atunci pe tron (William al IV-lea), în lipsa oricărui alt moștenitor regal de sex bărbătesc, prințesa Victoria a fost proclamată regină. Victoria a fost deținătoarea principală a puterii regale, soțul ei, prințul Albert, având doar titlul de ”prinț consort” (precum prințul Phillip, soțul reginei Elizabeth a II-a).

Prințul consort Albert a fost nepotul după frate al Regelui Leopold I al Belgiei. Dintre toți pretendenții princiari la mâna Victoriei, Albert a fost cel preferat; ei s-au căsătorit în 1840. Regina și soțul ei au avut împreună nouă copii: Albert, Edward, Alice, Alfred, Helena, Louise, Arthur, Leopold și Beatrice. Toți acești prinți și prințese s-au căsătorit, mai târziu, cu alte persoane cu sânge regal sau aristocratic, astfel încât cuplul Victoria – Albert a avut o descendență amplă; din acest motiv regina Victoria a fost supranumită, la un moment dat, ”bunica Europei” (cu referire la nepoții și strănepoții ei ”cu sânge albastru”).

Evident, războiul din Crimeea a avut loc în perioada domniei reginei Victoria asupra Marii Britanii. Regina nu a avut o influență directă în politica britanică din secolul al XIX-lea, ci doar una indirectă, prin numirea primului-ministru, la un anumit interval de timp. Acestea erau limitele impuse Victoriei, în calitatea ei de monarh constituțional. Mai implicat în politica britanică a fost, însă, prințul Albert. În perioada războiului menționat, funcția de prim-ministru al Marii Britanii a fost exercitată, succesiv, de politicienii Derby, Aberdeen și Palmerston. Acești lideri politici, care au deținut o putere decizională reală în plan politic, administrativ și chiar militar, au fost sesizați, la un moment dat, că trupele britanice, detașate în Crimeea și implicate în războiul cu rușii, au fost cam prost dotate și relativ slab echipate (astfel înțelegem de ce a putut rezista Sevastopolul timp de un an și jumătate, până să fie cucerit de alianța anglo-franco-italiană). Datorită faptului că India era, în secolul al XIX-lea, colonie britanică, regina Victoria a primit și titlul de Împărăteasă a Indiei.

Cea mai mare durere din viața reginei Victoria a fost produsă de moartea iubitului ei soț, Albert, în 1861. Regina s-a refugiat apoi într-un lung doliu și o lungă retragere din viața publică. La un moment dat, clasa politică britanică și opinia publică se întrebau dacă regina mai este aptă să  fie monarh. Regina a revenit apoi, după consumarea doliului, în viața publică. Se pare că această revenire a Victoriei s-a datorat și instructorului de echitație John Brown (un scoțian care îngrijea hergheliile regale). Se pare că regina și Brown făceau plimbări călare împreună pe domeniile regale. John Brown, ca prezență masculină tonică și optimistă, a reușit să o scoată pe regină din starea de melancolie.

Din punct de vedere medical, regina Victoria a fost purtătoarea genelor care codificau anomaliile specifice bolii numite azi hemofilie de tip B. Unii dintre nepoții sau strănepoții de sex bărbătesc ai Victoriei au suferit din cauza acestei boli (de exemplu, fiul țarului Nikolai al II-lea a suferit de hemofilie, țarina, mama copilului, fiind fiica reginei Victoria).

Regina Victoria a murit pe 22 ianuarie 1901. Ea a avut domnia cea mai lungă dintre toți monarhii britanici de până la ea. Totuși, recordul Victoriei a fost depășit de regina britanică Elizabeth a II-a, care a murit în anul 2023, după 71 de ani de domnie. Elizabeth a II-a a bifat jubileul de aur (la 50 de ani de domnie, în anul 2002), jubileul de diamant (la 60 de ani de domnie, în 2012) și jubileul de platină (la 70 de ani de domnie, în 2022).

Abordare astrologică

Din punct de vedere astrologic, Victoria a fost nativă Gemeni, având și Ascendentul plasat tot în Gemeni. Casa a IV-a (a originilor) este plasată în Leu, semnificându-i pe strămoșii reginei, de origine regală sau membri ai unor familii aristocratice. Soarele, regentul casei a IV-a, este plasat pe Ascendent, aflându-se în conjuncție cu Luna. Deci originea regală/nobiliară a propulsat-o pe Victoria în poziția de suverană (Soarele este puternic, fiind plasat angular).

Conjuncția Soare – Lună (care indică o naștere în momentul de Lună Nouă) de pe Ascendent poate fi corelată cu o anumită strălucire, o anumită carismă, precum și cu imaginea de regalitate (”Ea este regina noastră”, gândeau britanicii acelor vremuri). Nefiind doar Soarele (semnificatorul monarhului) pe Ascendent, ci împreună cu Luna, a fost vorba despre o monarhie feminină.

Mijlocul Cerului din Vărsător (semn fix) ne vorbește despre o putere durabilă. Saturn, regentul MC, este conjunct cu Pluton din Pești, ceea ce ne arată că regina și-a încheiat ”cariera” de suverană britanică doar în momentul morții. Jupiter din casa a X-a semnifică o extindere a regatului/imperiului britanic prin noi cuceriri coloniale, exact în perioada de domnie a Victoriei (în secolul al XIX-lea britanicii au colonizat mai multe regiuni din Africa, din Asia și în zona continentului american, în insulele din Marea Caraibilor).

Jupiter și Saturn se află în recepție mutuală, fiind astfel conectate semnele Vărsător și Pești, precum și casele a X-a și a XI-a. Putem înțelege că aceste conexiuni astrale semnifică un imperiu maritim, prin prezența Peștilor (supremația flotei militare și comerciale britanice în secolul al XIX-lea este incontestabilă), precum și un regat/imperiu aflat în expansiune, prin prezența lui Jupiter. Ni se pare, așadar, firesc să vedem că suverana unui imperiu maritim are planeta Neptun (semnificatorul apelor) plasată în Săgetător (în exaltare).

Recepția mutuală Jupiter – Saturn (care funcționează ca o alianță între două planete) ne permite să înțelegem și politica de alianțe a britanicilor, cel puțin în perioada războiului Crimeei (britanicii au fost aliați cu francezii, italienii și turcii). Totuși, Neptun din Săgetător se află în cuadratură cu Saturn și Pluton din Pești, ceea ce s-a confirmat prin unele eșecuri ale flotei britanice în confruntările cu rușii (în Marea Azov, în Marea Baltică, în Marea Albă). Dar Uranus și Neptun din Săgetător realizează și trigoane cu planetele din Berbec (Marte și Venus), aspecte pe care le putem corela cu victoriile trupelor și flotei britanice în diverse războaie și bătălii (inclusiv cu cucerirea Sevastopolului).

Războiul din Crimeea s-a produs în perioada tranzitului lui Neptun prin Pești; or acest Neptun tranzitoriu se afla într-o cuadratură mai mult sau mai puțin largă cu Uranus și Neptun din Săgetător ale reginei. Astfel putem înțelege astrologic acest război internațional (al Crimeei), care a implicat mai multe state. Majoritatea planetelor reginei (inclusiv Marte) se află în emisfera estică, fapt care se corelează cu extinderea imperiului britanic mai ales către est (Asia, Africa); războiul Crimeei (Marte din Berbec) a fost susținut de britanici tot în emisfera estică. Există și în emisfera vestică două planete, Neptun și Uranus, pe care le putem corela cu coloniile britanice din continentul americam (insulele caraibiene și Canada, care este și acum dominion britanic).

Casa a V-a a reginei este foarte largă, incluzând și semnul Fecioarei. Mercur, regent al acestei case, este plasat în Taur (semn fertil), ajutându-ne să înțelegem bogata descendență a Victoriei (cei nouă copii). Venus, tot o regentă a casei a V-a, plasată în Berbec, ne vorbește despre pasionalitatea reginei în relația ei cu prințul Albert. Casa a VII-a este plasată în Săgetător, fiind regentată de Jupiter și Saturn (aflate în recepție mutuală, tandem în care este inclus și Pluton, planeta morții). Putem corela aceste poziționări cu moartea prematură a prințului consort.

Iată, deci, modul în care putem înțelege astrologic viața și activitatea unui important monarh britanic. În episodul următor al acestui serial vom discuta despre încheierea războiului din Crimeea și despre consecințele care au apărut.

Rămâi conectat cu ”Astrele”!

Te abonezi gratuit și te anunțăm când publicăm o nouă ediție a revistei, articole și știri din comunitatea noastră. Te ținem la curent cu evenimentele organizate de AAR, precum și cu cele organizate independent de astrologii și partenerii noștri.