Pluto dezlănțuit. Ce se întâmplă când Pluto iese în afara limitelor (partea I)

de ROSIE FINN,
traducere de ROXANA SERESCU

Articolul a fost publicat pentru prima dată în iunie 2024, în The Astrological Journal, revista Asociației Astrologice din Marea Britanie, sub numele Rosanne Finn. Mai apoi, autoarea și-a continuat lucrările sub numele Rosie Finn. În primăvara lui 2024, a apărut cartea sa „Persephone’s Revolution: Pluto’s Path to the End of Empire” (Revoluția Persefonei: Drumul lui Pluto către sfârșitul imperiului), care poate fi găsită în site-ul autoarei.

Între 2025 și 2035, Pluto va ieși în afara limitelor (către sud) ultima dată și apoi nu o va mai face câteva mii de ani. Istoria ne spune că „o îndreptare, o revoluție, o trezire în masă a conștiinței devine nu doar posibilă, ci probabilă”.

Pluto. Această mică planetă este aici să ne învețe despre putere, puterea noastră, despre cum avem putere și despre cum putem fi în propria putere. Atât de des în viețile proprii ne proiectăm puterea pe alții… alți oameni, alte organizații, guverne, religii. Dansăm într-o iluzie a rolurilor de victimă-agresor. Supraveghetorul Pluto ne poziționează dincolo de acest dans. Pe măsură ce tranzitează fiecare factor celest din harta noastră, Pluto ne oferă o șansă să renegociem relația noastră cu puterea și exprimarea acestei relații. Când Pluto tranzitează în afara limitelor, el duce acest dans la următorul nivel și se corelează cu timpuri în care societatea este luată ostatic de către tirani și dictatori (în afara limitelor la nord) și când oamenii își revendică puterea prin revoluții și reforme (în afara limitelor la sud).

Din cauza unei anomalii în relația dintre mișcarea Pământului și orbita lui Pluto, acesta va trece în curând printr-un ultim ciclu de tranziție în afara limitelor. Ce putem învăța din ultimele câteva secole când Pluto a fost în afara limitelor, astfel încât să extragem niște informații utile despre acest ultim periplu?

În afara limitelor (out-of-bounds)

De regulă, tranzitul planetelor este urmărit cu ajutorul longitudinii zodiacale de-a lungul eclipticii, lucru ușor de observat în hărțile moderne, circulare. Totuși, distanța la nord și la sud de ecliptică, numită declinație, nu poate fi ilustrată în aceste hărți. Soarele întotdeauna are declinația zero, din moment ce traiectoria lui este ecliptica însăși. Toate celelalte planete orbitează deasupra sau sub această linie imaginară, iar tropicele Capricornului și ale Racului formează o zonă tipică sau o limită pentru această mișcare. Spunem că o planetă este „în afara limitelor” când depășește media de 23°16’ la nord sau la sud de ecliptică (acest număr variază deoarece distanța dintre planul ecuatorial și ecliptică variază, dar numai între 22°36’ și 24°12’)^[1]Leigh Westin, Beyond the Solstice by Declination, Gheminee, 1999, p. 7..

O planetă în afara limitelor se manifestă într-un mod mai exagerat decât dacă ar fi fost în intervalul limitelor. K. T. Boehrer, care a făcut o cercetare amplă asupra planetelor aflate în afara limitelor, spune că ele se manifestă, din perspectiva noastră, ca fiind „dincolo de condițiile normale sau de așteptări”^[2]K.T. Boehrer, Declination: The Other Dimension, AFA, 2018, p. 7.. În cartea sa, „Dincolo de Solstițiu prin declinație”, Leigh Westin spune că o planetă în afara limitelor este „dezlănțuită, se manifestă fără constrângeri și nu este limitată de mijloace de control obișnuite”^[3]Westin, Beyond, p. 13..

Majoritatea planetelor trec în afara limitelor în apropierea punctelor de solstițiu, când Soarele apare cel mai la nord sau sub de ecuator. Pluto, pe de altă parte, are o orbită excentrică. Mai exact, este înclinată la 17 grade, alungită, iar Soarele nu este centrul orbitei sale. Din cauza acestor excentricități, Pluto iese în afara limitelor mai aproape de gradul 9 din Leu și Vărsător. Acum, imaginați-vi-l pe Pluto fără limite, zeul Lumii de Jos, dezlănțuit pe planeta Pământ, existând în afara condițiilor normale, complet lipsit de constrângeri.

Există încă o anomalie interesantă la Pluto. Din cauza oscilației Pământului în jurul propriei axe – aceeași oscilație creează Precesia Echinocțiilor, trecerea în Era Vărsătorului și Alinierea Galactică cu Solstițiul de iarnă inerent din calendarul maiaș – planul ecuatorial intră și iese din alinierea cu orbita lui Pluto. Acest lucru modifică durata pe care Pluto o petrece în afara limitelor.

Cel mai fascinant lucru în toate acestea este că, între 2025 și 2035, Pluto va ieși în afara limitelor ultima oară pentru următoarele câteva mii de ani. Va face aceasta spre sud – ceea ce semnifică o perioadă de revoluție, reformă, combustie internă și o venire la putere a oamenilor. Să explorăm în istorie mișcarea lui Pluto în afara limitelor, pentru a înțelege mai bine viitorul.

Pluto în afara limitelor la nord, în istorie

Când Pluto trece în afara limitelor la nord, tirani, constructori de imperii, războaie cotropesc planeta ca și când lumea de dedesubt a lui Pluto se desfășoară în fața noastră precum o apocalipsă zombi. Masele de oameni trăiesc lipsa de putere, lipsa controlului și copleșirea. Frica se răspândește în societate iar dictatori avizi de putere se ridică la conducere. Care lucru îl precede pe celălalt este greu de spus – dar Pluto în afara limitelor la nord prevestește vremuri teribile.

Ultima oară când Pluto s-a aflat în afara limitelor la nord a fost între 1938-1953, cu 1945-1946 fiind apogeul celei mai extreme declinații. În vara lui 1945, Statele Unite au comis un nivel de distrugere nemaivăzut asupra Japoniei. Pe fundalul genocidului, războiului, foametei, radiațiilor nucleare și al altor calamități globale, o nouă ordine mondială se instaurează prin apariția Fondului Monetar Internațional, Băncii Mondiale și a ONU. Cortina de Fier se ridică (sau cade, mai bine zis) iar superputerile mondiale au divizat națiuni precum Coreea, Vietnam, Germania și India-Pakistan. Aceste delimitări nenaturale au instigat continuarea conflictului și a războiului, ca și când Pluto și-ar fi lăsat meșterii în urmă să îi continue munca. Tratatul de Pace de la 1947 instituie CIA (Central Intelligence Agency) și NSA (National Security Agency), organizații cunoscute pentru continua exercitare abuzivă a puterii. Israel devine o țară separată în 1948, declanșând conflicte periodice în acea regiune.

Mergând câțiva pași chiar mai înapoi: de la 1687 la 1710, Pluto a fost în afara limitelor la nord, cu apogeul declinației în anii 1699 și 1700, când regele Franței, Ludovic al XIV-lea, instigă la război împotriva Europei iar Petru cel Mare extinde Rusia pe teritoriul Suediei. La începutul acestei perioade, Wilhelm de Orania și soția lui, Maria II Stuart, traversează Canalul Mânecii și iau controlul asupra Angliei – așa-numita Revoluție glorioasă, care a fost orice altceva, dar nu glorioasă: mai mult o lovitură de stat decât o revoluție.

De la 1437 la 1466, Pluto în afara limitelor la nord a văzut ascensiunea lui Mehmed al II-lea, Sultanul Imperiului Otoman. În 1453, anul când Pluto se afla la extremitate, armata lui Mehmed a năvălit în Constantinopol, doborând Imperiul Bizantin cu ajutorul noii tehnologii a tunurilor cu ghiulea. De la 1188 până în 1221, tranzitul la nord al lui Pluto în afara limitelor a coincis cu domnia lui Ginghis Han, un reprezentant al lui Pluto care nu are nevoie de alte prezentări. Ginghis Han a fost încoronat împărat la un an înainte ca Pluto să se afle la apogeul declinației în 1207. În același timp, era vremea cruciadelor Creștine și a așa-zișilor cavaleri care își croiau drumul spre Ierusalim.

Din anul 940 până în 976, Otto cel Mare a extins Sfântul Imperiu Roman spre est, iar Zhao Kuangyin a fondat Dinastia Song în China. Din 692 până în 731, Carol Martel a extins Imperiul Francilor, iar Leo al III-lea arde altare pretutindeni în Imperiul Bizantin. Din 445 până în 486, vandalii și goții iau sub stăpânire Imperiul Roman. De la 197 la 240, Ardașir cel Mare fondează Imperiul Sasanid în Orientul Apropiat. Iar, mai devreme, din anul 50 î.e.n. până în 6 î.e.n., o serie de războaie și cuceriri transformă Republica Romană în Imperiul Roman – de la Iulius Cezar care a traversat Rubiconul în 49  î.e.n., la încoronarea lui Octavian ca Augustus Cezar în 27 î.e.n. (când Pluto era la apogeul declinației), această perioadă este legendară.

Toate acestea având loc când Pluto se afla în afara limitelor la nord. Pentru motive care sper că sunt evidente, spun despre aceste vremuri că sunt vremurile de PUTERE.

Pluto în afara limitelor la sud, în istorie

Când Pluto tranzitează în afara limitelor la sud, în loc de tirani, vedem poporul ridicându-se prin revolte, rebeliuni, haos, implozii, colaps și schimbări care trec de la interior spre exterior. Ultima dată când Pluto a fost în afara limitelor la sud a fost între 1775 și 1796. În 1775, rebelii din colonii și-au luat muschetele și au declanșat o revoluție împotriva Imperiului Britanic. Când Pluto a atins apogeul în 1783, războiul s-a încheiat oficial prin Tratatul de la Paris, care a pus capăt conflictului dintre cel mai mare imperiu de pe planetă și un grup de vizionari care au fondat o nouă națiune cu o nouă constituție. Șase ani mai târziu, în același oraș unde s-a semnat tratatul, rebelii au luat cu asalt Bastilia, declanșând o perioadă de teroare și haos în Franța. În cele din urmă, când Pluto și-a încheiat călătoria în afara limitelor în 1794, unul dintre liderii revoluției, Robespierre, a fost executat, marcându-se astfel sfârșitul Regimului Terorii.

Mergând înapoi în timp: la cinci ani după ce Martin Luther a scris cele 95 de Teze (1519), Pluto a ieșit în afara limitelor spre sud (1524–1553), iar demonstrațiile din Europa împotriva corupției Bisericii Catolice au declanșat ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Reforma. Până când Pluto a atins apogeul în 1537, Huldrych Zwingli murise în luptă, regele Henric al VIII-lea al Angliei se despărțise de Biserica Romano-Catolică (1534), iar Jean Calvin își publicase tratatul teologic, punând bazele calvinismului. La finalul acestui ciclu, luteranilor li s-a permis să-și practice religia în Sfântul Imperiu Roman. În 1291, când Pluto a atins un grad extrem de declinație sudică, ultima cruciadă s-a încheiat în bătălia de la Acra, ceea ce a dus la răspândirea cavalerilor cruciați în întreaga Europă, inclusiv în Alpi, unde trei cantoane au semnat un tratat, punând bazele uneia dintre puținele țări din lume cu democrație directă: Elveția. În același timp, Kubilai Han a condus o perioadă de evoluție în artă și în infrastructură în China.

Între 1028 și 1067, Pluto în afara limitelor a coincis cu o perioadă haotică în Anglia, care s-a încheiat cu bătălia de la Hastings și intervenția lui William, regele Normandiei. În același timp, Biserica Catolică din Roma a intrat în schismă. Întorcându-ne și mai mult în timp, între 780 și 824, Carol cel Mare și Harun al Rashid au schimbat daruri și au supravegheat o perioadă de pace între Sfântul Imperiu Roman și Califatul Abbasid, în timp ce Epoca de Aur a Islamului lua amploare. Pluto a fost în afara limitelor între 533 și 580 e.n. În această perioadă, împăratul bizantin Iustinian (domnie 527-565) a reformat sistemul judiciar, dând naștere Codului lui Iustinian, care a introdus principiul „inocent până la dovedirea vinovăției”, o sursă de inspirație pentru guvernele moderne. Poate cel mai semnificativ fapt, Pluto a fost în afara limitelor între 285 și 337. În timpul domniei lui Dioclețian (284–305), demonstrațiile și masacrele împotriva creștinilor au atins un vârf de haos. Exact când Pluto a atins o declinare extremă, Dioclețian a murit iar Constantin (domnie 306-337) a preluat conducerea. Constantin a gestionat conflictul intern din Imperiul Roman stabilind creștinismul ca religie oficială și oferind libertate de închinare, fără a ostraciza păgânii (acest lucru a venit mai târziu).

Întorcându-ne și mai mult în istorie, Pluto în afara limitelor a marcat și alte perioade de revolte și reforme, inclusiv în Imperiul Roman (Revolta Evreiască din 70 e.n.); în Imperiul Seleucid (Revolta Macabeilor între 167-160 î.Hr.); în Grecia (Cuvântarea funerară a lui Pericle din 431 î.Hr. a avut loc la un vârf al lui Pluto în afara limitelor); în Grecia, cu reformele lui Solon; și în Iudeea cu reformele lui Solomon. Între 1194 și 1123 î.Hr., cu un vârf în 1166 î.Hr., Pluto în afara limitelor a coincis cu o perioadă de colaps mondial, când mai multe civilizații, inclusiv Egiptul, hitiții și Asiria, s-au prăbușit simultan.

Din motive care sper că sunt evidente, denumesc această perioadă drept REFORMA.

Pe măsură ce Pluto se îndreaptă rapid spre o nouă fază în afara limitelor la sud, intrăm într-o perioadă de colaps intern, rebeliuni, reforme – poate chiar lideri înțelepți vor asculta nevoile poporului. Luați în considerare că, în unele locuri, un nou Constantin, Harun al Rashid, Kubilai Han sau Ben Franklin ar putea urca la putere. Poate că demonstrațiile în masă vor duce la o nouă reformă, sau revoluțiile vor genera noi constituții, sau colapsul și haosul intern vor distruge o lume coruptă, deschizând calea pentru o nouă societate. Poate că va avea loc chiar ceva ce nu s-a mai întâmplat niciodată – o trezire în masă, o perioadă în care conflictele interne duc la descoperiri științifice, conștiință extinsă și vindecare.

În cartea mea viitoare, Revoluția Persefonei, conturez cinci posibile viitoruri pentru ultimul tranzit al lui Pluto în afara limitelor: Colaps, Revoluție, Demonstrații Non-violente și Conducători Benevoli, o Schimbare de Paradigmă în Știință și o Trezire, incluzând locurile unde este cel mai probabil să se întâmple. Probabil că fiecare dintre noi are preferințe și ar putea încerca să se mute într-o țară predispusă să aibă un conducător binevoitor sau o trezire colectivă. Totuși, realitatea este că suntem o lume, o societate și suntem profund interconectați. O țară se prăbușește iar undele de impact declanșează o revoluție într-un alt colț al lumii.

Cu toate acestea, analizând întregul ciclu al lui Pluto, care, după părerea mea, începe atunci când Pluto traversează planul ecuatorial de la sud la nord (1863 în ciclul nostru actual), avem o perspectivă asupra modului în care diferite culturi, regiuni și popoare cu istorii distincte pot răspunde la Pluto dezlănțuit.

Va urma…

© Rosanne Finn, 2024. Articolul original, în limba engleză: https://www.astro.com/astrology/aa_article240604_e.htm. Traducere în limba română de Roxana Serescu.