Pești – norișorii roz și obstacolul din spate

de MELANIA BADEA

Când Soarele poposește în dreptul semnului Pești, pe 18 februarie 2025, el găsește aici o adunare destul de bizară constituită din: ” axa destinului” (venită cu caietul de sarcini în mână), stăpânul zodiei, Neptun (plin de ”aere” și abureli), și Saturn (musafirul pretențios sau ”ochiul soacrei”). Aghiotantul Mercur i-a așternut deja covorul roșu iar Luna stă pregătită cu o listă de reproșuri și invective, în semnul Scorpionului.

Despre tipul de energie care vine acum dinspre zodia Peștilor și ce ni se relevă despre caracteristicile acestei zodii, e puțin mai mult de povestit… Așadar, să trecem la treabă!

Axa Fecioară – Pești aș rezuma-o cinic la doi termeni: fanaticii și obsedații. Obiectul preocupării lor exagerate poate fi oricare, nu contează, aici vorbim despre o atitudine vis-à-vis de viață la modul general.

Am făcut mențiunea de mai sus deoarece, începând din ianuarie 2025, axa Nodurilor lunare traversează sus-numita axă zodiacală și semnificația ei va căpăta importanță.

”Peștii vor simți că le suflă vântul în pânze!”. E adevărat, dar mai mult teoretic, deoarece, practic, până prin 26 mai (când atât Neptun cât și Saturn vor fi părăsit semnul Peștilor) s-ar putea ca vântul cu pricina să le sufle prin pânze de păianjen, și prea puțin prin pânzele corabiei…

O privire retrospectivă

Începând din 2011, odată cu intrarea lui Neptun în semnul său de domiciliu, țărmul se vede cu dificultate iar Soarele, de asemeni, e destul de scump la vedere pentru Pești.

Numai în pielea lor să nu fi fost! Prea mult, prea greu, 14 ani ce vor marca viața celor tineri care se vor trezi într-o nouă realitate, 14 ani care i-au descumpănit pe cei maturi care vor răsufla ușurați deși obosiți, slăbiți, poate chiar extenuați. Unii au pierdut pe cineva, alții s-au pierdut pe sine ori o parte din personalitatea lor. Au navigat în derivă, căutându-se, neregăsindu-se, au pornit pe câte un drum pe care l-au abandonat apoi s-au înscris pe altul și au cunoscut pe rând amăgirea, decepția, nesiguranța. Au trecut prin situații de viață confuze și adeseori ceea ce părea un vis s-a transformat în coșmar.

Foarte succint și la nivel de generații, am observat că tranzitul lui Neptun prin Pești a acționat în felul următor:

•  Cei născuți între 1956/57 – 1970/71 – Neptun în Scorpion – sunt nativi cu o structură de personalitate conturată, au fost mereu stăpâni pe ei și tranzitul neptunian i-a prins la maturitate. Drept pentru care, sub influența lui Neptun în Pești s-au simțit debusolați, au avut mari dificultăți în urmărirea riguroasă a propriilor planuri și atingerea scopurilor și, periodic, au simțit că le fuge pământul de sub picioare.
•  Cei născuți între 1970/71 – 1984/85 – Neptun în Săgetător – sunt o generație cu o optică foarte subiectivă. Pe parcursul tranzitului lui Neptun în Pești, au căpătat o încredere exagerată în părerile lor în virtutea faptului că multe planuri li s-au îndeplinit. Capcana întinsă de Neptun este concluzia la care nativii au ajuns, respectiv că dețin ”adevărul cel mai adevărat” și orice altă viziune este falsă.
•  Cei născuți între 1984/85 – 1998 – Neptun în Capricorn – și care se cam închină la icoana Sfântului Ban, au profitat de oportunitățile celor mai slabi de înger și s-au descurcat.
• Pe cei născuți între 1998 – 2012 – Neptun în Vărsător – valul neptunian i-a luat din plin încă din adolescență, așa încât ei foarte rar pot face diferența între vis și realitate, posibil și imposibil, virtual, utopic, iluzoriu și toată gama de noțiuni conexe. Au o amprentă neptuniană ”în sânge”, cum s-ar spune.

Înafara îndelungatei influențe neptuniene, avem de-a face de vreo 3 ani, tot dinspre semnul Peștilor, cu cerințele și exigențele tranzitului saturnian. Cu alte cuvinte, dincolo de ”abureală” există o autoritate care nu poate fi ignorată. Supunem, așadar, unei analize riguroase, tipic saturniene, acele trăsături ale semnului Peștilor care necesită ajustări, și le denumim:

Ceea ce nu se vede dar există

Sentimentul de vinovăție

De ce s-ar simți un om vinovat? Poate chiar a făcut ceva rău. Și, dacă n-a făcut, poate a gândit ori a dorit să poată face ceva ilegal/imoral/indecent și n-a avut mijloacele, oportunitatea ori curajul. Și, atunci, doar pentru că ar fi putut fi deși nu a fost să fie, imaginația lucrează și emite eticheta: vinovat.

Credința ipocrită

Apare atunci când mustrările de conștiință sunt atât de mari încât abureala neptuniană nu mai poate face față, când minciunile spuse sieși nu mai au niciun ecou, atunci omul caută pe cineva care să-l scoată din focul tirurilor, să-l salveze din zvârcolirea dureroasă în care el singur s-a băgat. Când speră că se poate eschiva la nesfârșit aruncând responsabilitatea pe cei mai puternici umeri din univers.

Atât vinovăția cât și credința falsă presupun o imaginație foarte activă. Am întâlnit la nativii Pești cele mai incredibile și aberante temeri, impulsuri, presupuneri și interpretări. Imaginației prolifice i se alătură deseori un mod de gândire activ dar dezorganizat și emotivitate excesivă. Refuzând să accepte o realitate care nu le convine, ei se lasă seduși până la abandon de mirajul visului iluzoriu.

Se întâmplă un paradox: deși acceptă firesc limitările în plan material (ba, uneori, chiar le caută!), în imaginația lor absolut totul e posibil, și bine și rău, și frumos și urât, și normal și anormal, toate aberațiile și năzdrăvăniile coexistă. Pentru aceste derapaje comise virtual cu mintea sau cu inima, ei tind să accepte pedepse, suferințe ori să caute căi de mântuire.

Atașamentul bolnăvicios

Fac fixații pentru activități care le produc o stare emoțională anume – de aici, dependența de alcool, droguri, jocuri. Dar se atașează la fel de eronat și obsesiv de cine nu trebuie, uneori doar ca să poată juca rolul de victimă (pe care se pricep de minune să-l joace!) cu recompensele de rigoare: ”Vai, săracul, ce-a pățit!”. Tot în sfera relațiilor dezechilibrate se situează ei în ipostaza de veșnic salvator, cu beneficiul: ”Vai, ce sufletist, câtă bunătate!”

Manipularea

La o adică, atunci când se află într-o situație limită, nativul Pești devine cel mai calculat, rece, pragmatic: ”Bine, ți-a ars casa, dar aveai asigurare?” sau ”M-am rugat pentru tine o oră la biserică, dă-mi 100 de lei!” sau ”Nu mă mai vrei? Mă voi ruga la Dumnezeu ca să mă vrei din nou!”. Trec drept sensibili dar sunt maeștrii ai manipulării și șantajului emoțional. Când își epuizează repertoriul de durere și de jale, recurg la învinuiri și solicitări incredibil de obraznice încât îți vine să lași tot, să dai tot, pentru că, ce să vezi, ți-a venit rândul să ai mustrări de conștiință!…

Insistența

Este tot o exprimare a lipsei limitelor în sensul că, dacă au o reprezentare vagă a propriilor limite, atunci nu recunosc nici granițele celorlalți.

Sacrificiul

Însușire cu care fac paradă! Dar, dacă îi întrebi ”De ce te sacrifici, pentru ce?”, nu vor ști să răspundă. Eventual, după un moment de derută, va aduce argumentul suprem ”Păi, cine să o facă?!”

Printre nativii Pești am văzut cei mai mulți workoholici, obsedați de serviciu și de ideea de muncă – în realitate, de poziția de subordonat, obediența în virtutea căreia așteaptă recunoaștere. Iar, dacă nu o primesc, știu ei cum să-ți toace nervii prin autovictimizare: ”Câte sacrificii am făcut eu!…”

Peștii, la modul general, au ambiția de a se petrece realitatea din imaginația lor.

Experința, care face diferența

Pentru exemplificare, aveți povestea de mai jos cu titlul ”Ceața care se transformă în zid”.

Mi s-a întâmplat odată, demult, să fiu nevoită să merg printr-o ceață densă. Pe vremea aceea, locuiam într-unul dintre cartierele muncitorești ale Brașovului iar drumul de acasă până la serviciu străbătea un câmp gol. Era o simplă potecă lungă de vre-un kilometru și jumătate pe care oamenii o bătătoriseră de-a lungul timpului, era drumul cel mai scurt. De obicei, se vedea ca-n palmă, poteca făcea legătura între ultimele blocuri și șoseaua principală.

În dimineața aceea, însă, se lăsase ceața. Albă, densă, lăptoasă, să o tai cu cuțitul, dar asta aveam să descopăr mai târziu pentru că între blocuri nici n-o observai. Cunoșteam bine drumul, era o rutină, nu am luat în seamă un fenomen natural atât de banal. După vreo sută de metri, însă, am realizat că nu pot distinge nimic în fața ochilor decât poteca pe care mergeam și atât. În față, aveam o cortină albă opacă, în spate la fel. Prinsă într-o capsulă imaterială prin care nu vedeam absolut nimic decât vârful pantofilor.

Recunosc, am trăit cea mai mare spaimă pe care mi-aș fi imaginat-o: un neant imaterial, o orbire în fața ochilor larg deschiși. Am coborât privirea spre vârful pantofilor și nu am mai ridicat-o de acolo, sub tălpi aveam, totuși, pământul. Știam din memorie unde duce drumul și știam că, dacă nu mă voi abate de la potecă, dacă nu voi privi înainte căutând să deslușesc nedeslușitul, dacă mă voi ghida doar după ceea ce nu se vede dar știu că există, voi ajunge cu bine la destinație. Am simțit din plin frica, confuzia, neantul în cel mai concret și greu de exprimat mod cu putință. Simțeam că, doar o secundă dacă m-aș fi oprit, obstacolul acela fără formă, sufocant, m-ar fi înghițit.

Am grăbit pașii cât am putut, abia respirând, număram pașii și nu-mi ridicam privirea de la vârful pantofilor, de la pământul pe care călcam. Nu am mai gândit nimic, am rămas conectată doar la imaginea solului gol, murdar, noroios, dar sigur. Pe de altă parte, mă ghidam în minte, orbește, după imaginea capătului de drum pe care o aveam în memorie, convingerea că voi ajunge la destinație. În hăul acela nu se afla niciun obstacol, niciun copac, nicio buruiană, niciun bolovan, hăul imaterial însuși era obstacolul! Mergeam mai repede, mai repede…

Într-un târziu, am început să aud, prin orbirea care mă înconjura atât de albă și de perversă, zgomotul mașinilor de pe șosea. Am grăbit pasul cât am putut și, cu sufletul la gură, abia respirând, am simțit în sfârșit sub tălpi, în locul potecii de pământ, câteva bucăți de asfalt – ajunsesem la drumul principal. Zgomotul mașinilor era din ce în ce mai puternic. Abia atunci am ridicat ochii și am văzut siluetele clădirilor, autobuzele, mașinile. În sfârșit, în sfârșit lăsasem în urmă coșmarul imaterial!…

Dacă alăturarea lui Neptun cu Saturn în semnul Peștilor ar putea lua o formă concretă, aceasta ar fi ceața ca un zid. Pe care, doar păstrând contactul cu realitatea imediată și credința că vei ajunge la liman, îl poți trece. Altfel, pustiul și orbirea lor îți nimicesc echilibrul, mințile și poate chiar viața.

La capăt de drum, odată ajuns cu bine, să nu mai privești înapoi! Credința că ești pe drumul tău, că știi exact unde urmează să ajungi, te va menține pe drumul drept.

Să nu te lași copleșit de mrejele ispititoare ale nevăzutului și de spaima pe care ți-o induce incertitudinea din el! Să nu renunți, să te agăți cu toate forțele de ceea ce știi că există deși momentan nu se poate distinge. Cât timp talpa piciorului e în contact cu solul, ești salvat. Busola din mintea ta îți va arăta mereu direcția chiar dacă inamicul nevăzut te împinge să orbecăi.

E greu pentru Pești în acest moment, au de trecut testul de rezistență saturnian. Dar se aud în depărtare motoarele mașinilor de pe șosea, Neptun va trece în Berbec pe 30 martie și Saturn asemenea, la scurt timp, pe 26 mai. Încă puțin și vei ieși din cea mai mare încercare prin care ai trecut în viața asta!

Îți răsună poate fel de fel de întrebări în minte:

Dacă mă rătăcesc? Dacă imi pierd mințile? Dacă voi rămâne captiv? Dacă mă voi pierde de mine însumi?…

De ce am spus toate astea? Deoarece cuplul Neptun – Saturn te ține captiv într-o pâclă densă și aparent fără ieșire. Nu încerca să lupți pentru că nu ai cu cine. Nu te poți lupta cu un inamic fără formă, cu nevăzutul care te orbește! Nu te lăsa copleșit nici de iluzii, nici de deznădejde – ține drumul drept!

Cu cât ceața e mai grea, cu cât coboară mai apăsătoare spre pământ, cu atât un ciclu, o etapă, se va încheia – așa văd eu asocierea Neptun-Saturn în semnul Peștilor.

Abonați-vă la newsletter-ul Astrele pentru a fi la curent cu tot ce publicăm în revistă! Veți fi anunțat/ă când publicăm ediții noi, articole de astrologie, exerciții/provocări. De asemenea, vă ținem la curent cu evenimentele AAR și cu atelierele și cursurile organizate de astrologii echipei Astrele și de partenerii noștri.