Astrologia și Vaticanul: o relație complicată

de MIHAELA DICU

Observatorul Astronomic al Vaticanului

Surprinzător pentru mulți, Vaticanul are unul dintre cele mai vechi și prestigioase observatoare astronomice din lume, numit Specola Vaticana, fondat în 1582 de Papa Grigore al XIII-lea. Același papă a reformat calendarul (a introdus calendarul gregorian pe care îl folosim azi), bazându-se pe studii astronomice avansate.

Observatorul există și azi și este condus de preoți iezuiți, care sunt oameni de știință cu doctorate în astronomie. Ei nu practică astrologia (cel puțin, nu oficial), ci doar cercetează stelele și cosmosul din punct de vedere științific. De fapt, Vaticanul are chiar și un telescop modern în Arizona, SUA, numit Vatican Advanced Technology Telescope (VATT)!

Dar… s-a practicat astrologia la Vatican?

Oficial, Biserica Catolică a condamnat astrologia în mai multe rânduri, dar, paradoxal, mulți papi și cardinali au consultat astrologi sau chiar au practicat ei înșiși astrologia. În Evul Mediu și Renaștere, astrologia era considerată o știință respectabilă, fiind studiată alături de astronomie, matematică și teologie.

Chiar și atunci când a fost oficial respinsă, astrologia a continuat să fie folosită în secret, mai ales în luarea unor decizii importante (alegeri papale, războaie, reforme religioase).

PAPI CARE AU FOLOSIT SAU PRACTICAT ASTROLOGIA

Papa Silvestru al II-lea (cca 945-1003)

Poreclit „Papa Magician” sau „Papa Vrăjitor”, dar și ”Savantul Gerbert”,  Silvestru al II-lea, pe numele laic Gerbert d’Aurillac, a fost primul papă de naționalitate franceză.

A studiat matematică, astronomie și astrologie în Spania, la Sevilia și Cordoba (la acea vreme, sub stăpânire arabă), unde a intrat în contact cu traducerile în latină a tratatelor de astrologie arabe.

Din scrisorile rămase de la el știm că folosea o sferă armilară pentru a determina pozițiile planetelor și că i-a cerut o anume carte de astrologie lui Lupitus de Barcelona.

Despre Papa Silvestru al II-lea s-au născut multe legende, unele dintre ele pretinzând că practica chiar și magia.

Papa Paul al III-lea (29 februarie 1468 – 10 noiembrie 1549)

Pe numele său Alessandro Farnese, Papa Paul al III-lea a rămas în istorie ca  patron al artiștilor (printre protejații lui aflându-se și Michelangelo) și un susținător al astrologiei.

A avut un astrolog personal, Luca Gaurico, dar se spune că știa el însuși să calculeze hărți astrologice.

Legăturile Papei Paul al III-lea cu Gaurico datau de pe vremea când încă se numea Alessandro Farnese și s-au consolidat când Luca Gaurico i-a spus că are șanse mari să ajungă pe scaunul pontifical, ceea ce s-a și întâmplat în 1534. Pentru că previziunea s-a împlinit, Paul al III-lea l-a numit episcop de Cività Ducale.

Luca Gaurico (12 martie 1475 – 6 martie 1558) a fost un astrolog renumit în epocă, de la care ne-a rămas „Tractatus astrologicus”, un tratat care conține analizele hărților natale ale unor lideri importanți ai vremii. Dar el a fost cunoscut în primul rând ca astrolog al Caterinei de’ Medici, căreia i-a făcut o altă predicție devenită celebră: i-a prezis că soțul ei, regele Henric al II-lea al Franței, va pieri într-un duel, ceea ce s-a adeverit în 1559.

De Luca Gaurico, via Caterina de Medici, mai sunt legate numele a doi papi:  a prezis ascensiunea la scaunul papal a stră-unchiului ei, Giovanni de Medici, care, mai târziu, a devenit Leon al X-lea și a prezis implicarea unchiului Ecaterinei, Giulio de Medici, în lupte politice importante. Ulterior, Giulio de Medici avea să devină Papa Clement al VII-lea, care s-a implicat în dispute atât cu Carol Quintul al Sfântului Imperiu Roman, cât și cu Henric al VIII-lea al Angliei.

Revenind la Papa Paul al III-lea, Gaurico nu a fost singurul astrolog celebru cu care a avut contacte strânse: în 1536 l-a luat în serviciul său pe Girolamo Cardano, medic, fizician, chimist, matematician și… reputat astrolog!  

Girolamo Cardano (24 septembrie 1501 – 21 septembrie 1576)  a scris mai multe lucrări de astrologie: „Libelli Duo”, „De Supplemento Almanach”, „Commentaria in Ptolemaeum” , „Geniturarum Exempla” (care include hărți natale ale unor personalități marcante ale vremii).

Cardano i-a prezis papei că va avea o domnie lungă și influentă, ceea ce s-a adeverit (Paul al III-lea a fost papă timp de 15 ani, o durată semnificativă pentru acea vreme).

Papa Urban al VIII-lea (1568 –1644)

Fiindcă legăturile acestui papă cu astrologia au fost cel puțin complexe, trebuie detaliat puțin contextul, așa că este rost de o scurtă povestire…

Mandatul de pontif al lui Urban al VIII-lea (Maffeo Vincenzo Barberinia) a acoperit 21 de ani din Războiul de 30 de ani (1618–1648). Papa a considerat că este datoria lui să acționeze ca arbitru între diferitele părți în conflict, dar se pare că aceasta a fost o idee proastă, care i-a adus animozități. Lucrurile au degenerat când a fost informat despre o profeție astrologică rău intenționată care spunea că va muri la eclipsa de soare din decembrie 1628. Predicția l-a îngrijorat atât de tare, încât a devenit obsedantă. Simțind că are nevoie de cineva care să-l ajute, a chemat la Vatican un gânditor faimos: Tommaso Campanella—filozof și astrolog. Pentru a-l proteja de influențele malefice ale eclipsei, Campanella a propus o soluție neobișnuită: construirea unui „planetariu magic”, a unui spațiu protector sub forma unei  încăperi decorate cu lămpi, pietre prețioase și simboluri astrologice, în care cei doi să desfășoare un ritual înainte de eclipsă. Ritualul s-a desfășurat, eclipsa a venit, papa nu a murit. Dar iată, că la scurt timp, a apărut o altă predicție astrologică a morții sale, legată de o eclipsă din 1630.  Papa a supraviețuit din nou. Dar, probabil, cu emoții suficient de mari ca să îl determine să găsească o soluție spre a bloca apariția unor astfel de predicții pe viitor. Drept urmare, a preluat inițiativa, decis să taie răul din rădăcină: în 1631 a emis o bulă, „Inscrutabilis iudiciorum Dei” („De neînțeles sunt judecățile lui Dumnezeu”), care le interzicea astrologilor să facă predicții despre papi, cardinali și alți lideri ai Bisericii Catolice. Și, cu asta, și-a găsit pacea sufletească.

Când și de ce a condamnat Vaticanul astrologia?

Conciliul de la Trento (1545-1563) a început să vadă astrologia ca o amenințare la adresa dogmei creștine.

În 1586, Papa Sixtus al V-lea a emis un edict împotriva astrologilor și a prezicerilor despre viitor. Bula se numea ”Coeli et Terrae”, și NU interzicea practicarea astrologiei în agricultură, navigație și medicină.

Deci, vedem că interdicțiile au fost doar parțiale, atât în cazul bulei emise de Sixtus al V-le, cât și în cazul bulei lui Urban al VIII-lea.

La final…

Există zvonuri despre mai mulți papi care s-ar fi interesat de astrologie de-a lungul vremii, dar, pentru articolul de față au fost alese doar cazurile certe, bine documentate.  

Și, tot așa, există zvonuri că Vaticanul a continuat în secret să folosească astrologia și după emiterea celebrelor bule.  Și poate că o mai face și azi, cine știe – Cetatea Sfântă e plină de taine…

Abonați-vă la newsletter-ul Astrele pentru a fi la curent cu tot ce publicăm în revistă! Veți fi anunțat/ă când publicăm ediții noi, articole de astrologie, exerciții/provocări. De asemenea, vă ținem la curent cu evenimentele AAR și cu atelierele și cursurile organizate de astrologii echipei Astrele și de partenerii noștri.