Casa mea a XII-a. Nisipurile mișcătoare și iluzia Salvatorului

de MANUELA RUJOIU

Casa a XII-a a fost, și încă este, un mare mister pentru mine. Pentru că nu știu dacă ceea ce am trăit și încă trăiesc ține sau nu de această casă a oglinzilor.

În harta mea natală, în casa a XII-a am semnul interceptat Gemeni, cuspida casei este în Taur (unde se poziționează Soarele și Chiron), cu Venus în casa a X-a în Berbec, dar în recepție mutuală cu Marte, iar Casa I este la aproximativ 1 grad în Rac. Plus că îl am în casa a XII-a și în domiciliu pe Mercur acolo, moț, în opoziție cu Luna din Săgetător, în casa a VI-a. Auch!

Povestea mea cu cea mai recentă experiență se leagă de o schimbare de job, de fapt două, chiar în acest an.

Cele mai notabile tranzite au fost, în ordine crescătoare, Nodul Nord în conjuncție aplicantă cu Venus în casa a X-a, conjuncția separantă dintre Jupiter și Mercur și dansul lui Saturn retrograd prin casa a X-a, cu un pas înainte, doi înapoi de vreun an jumătate făcând ravagii, dar și lumină pe plan profesional și, nu în ultimul rând, Neptun retrograd și el în propria casă, așternând iluzii la fiecare pas.

În primăvară, am terminat cursul de astrologie de la Școala Fidelia, mi-am dat demisia de la locul de muncă din corporație pentru că nu mai făceam față stresului și eram chitită să pornesc pe un drum nou, pavat cu stele. Însă lipsa curajului și o Lună destul de dinamic aspectată în casa a VI-a mă tot împiedica pentru că ea voia stabilitate, siguranța unui job cu contract. Și am lăsat Astrologia așa, mai în penumbră, ocupându-mă de ea când și când, dar nu consecvent pentru că îmi propusesem să intru în învățământ unde programul nu este așa încărcat și stresul este limitat. Cel puțin, așa am crezut.

Dar să revenim. Am început să mă pregătesc temeinic pentru examenul de Titularizare care este cel puțin la fel de greu ca atunci când vrei să intri la NASA (mai ales după vreo 20 de ani de când ai terminat facultatea) și îmi doream o fracție de normă, nu o normă întreagă, adică urmăream un post cu maxim 10 ore la catedră pentru a avea timp și de Astrologie. Acesta era planul. Dar, cum astrele aveau alte planuri pentru mine (mai ales să îmi dea o lecție), iureșul de după examen m-a prins în vâltoare și vrând-nevrând m-am ales cu un post de titular, catedră completă, plus dirigenție.

Acum să vă spun câteva lucruri despre aceasta școală unde am obținut postul pentru că este deosebită din multe puncte de vedere, dar cel mai important este faptul că este o școală 100% de romi. Hopa! Ce mi-am zis eu atunci: “Păi, ce este comunitatea romă? Este o comunitate marginalizată, defavorizată, iar copiii romi sunt cei mai defavorizați, ostracizați, oropsiți de soartă. Am șansa să îmi activez această casă a XII-a, a marginalizaților în felul acesta! Plus că îl am și pe Uranus în Săgetător, toleranță maximă la diferite etnii, și Jupiter, tradiționalul guvernator al Peștilor în casa a V-a. Asta trebuie să fie! Bingo!”.

Cu bucurie și entuziasm, am pornit la drum. Entuziasmul era până la cer, eram pusă pe fapte mari, am început să mă implic trup și suflet. În orice loc de muncă am fost, m-am implicat poate mai mult decât ar fi trebuit iar, ca profesoară, nu am făcut rabat de la această premiză, mai ales că era vorba de copii, copii pe care societatea îi dă la o parte.

Cum spuneam, m-am implicat și am făcut tot ce ținea de mine și mai mult de atât. Până la un punct, când am observat că, înaintând eu prin deșertul sistemului de învățământ, eu mergeam de fapt pe nisipuri mișcătoare! Voiam să îi scot pe acei copii din mediul lor prin educație, cu instrumentele pe care le aveam, cu felul meu de a fi și cu experiența de viață, însă nu izbuteam să găsesc instrumentele necesare și simțeam că mi se schimbă percepția asupra realității și, o dată cu ea, și vibrația mea. Nu mai reușeam să văd luminița de la capătul tunelului, îmi pierdeam energia iar entuziasmul scădea văzând cu ochii.

Însă ceea ce a făcut lumină în aceste adâncuri în care mă scufundam, într-un fel cu totul imprevizibil, a fost o clasă de romi mai deosebită, comasată cu copii de la 11 la 14-15 ani, copiii despre care în sistem se spune că sunt needucabili. Acești copii au apăsat toate butoanele. În același timp, la intensitate maximă! Și ceea ce nu credeam că se va întâmpla vreodată, s-a întâmplat: am răbufnit, am dat pe afară de frustrare și neputință. Și, cum stăteam eu așa în propria stare de disperare, am realizat că ceea ce trebuie să fac eu este să accept acești copii așa cum sunt ei! Ceea ce pot face este să accept ceea ce este și, în același timp, să îmi accept limitele, să îmi ascult sufletul care îmi spune de fiecare dată care este drumul meu și la ce cotitură să mă opresc.

Lecția a fost destul de dură, dureroasă și greu de învățat: nu toate luptele sunt ale mele, dar cele mai importante sunt cele cu noi înșine, cu umbrele și cu temerile din noi. Saturn, dar și Neptun în Pești, mi-o copseseră rău de tot!

Deși am luat decizia de a renunța în final la post definitiv, mă simt încă un educator, un formator, dar în alt sens pe care am intenția să îl aprofundez  cu ceea ce îmi aduce Bucurie: Astrologia!

Ce m-a învățat Mercur în Gemeni în Casa a XII-a este că un loc de muncă “în siguranță”, călduț, cu contract, este departe de a fi confortabil și uneori, poate fi periculos de-a dreptul. Nu numai pentru sănătatea noastră, dar mai ales pentru această întrupare.

Articolul face parte din colecția de povești reale scrise de cititori și autori ai revistei Astrele ca răspuns la provocarea ”Probă de microfon: casa a XII-a”, lansată în noiembrie 2024.

Abonați-vă la newsletter-ul Astrele pentru a fi la curent cu tot ce publicăm în revistă! Veți fi anunțat/ă când publicăm ediții noi, articole de astrologie, exerciții/provocări. De asemenea, vă ținem la curent cu evenimentele AAR și cu atelierele și cursurile organizate de astrologii echipei Astrele și de partenerii noștri.