Casa mea a XII-a. Călătoria Soarelui spre Lumină

de LUMINIȚA RUS

Întotdeauna m-am văzut din exterior un alt fel de Vărsător decât le vedeam pe alte două prietene ale mele Vărsător. Vedeam că lor le plăcea să iasă în față, să fie văzute, în timp ce eu mă retrăgeam mereu într-un colț și nu voiam să ies în evidență, ba chiar puneam o anumită distanță față de ceilalți.

Întotdeauna am avut o anumită mândrie că m-am născut în această zodie, dar, totuși, nu-mi puteam explica de unde ar putea fi diferențele între persoanele născute în același semn. Am pus-o pe seama familiei, a modului de creștere, a educației primite, a anturajului și a altor factori exteriori care ar fi putut influența modul de exprimare în lume al fiecăruia.

Asta până într-o zi când am aflat, făcându-mi o astrogramă, că Soarele meu din Vărsător e în casa a XII-a iar Ascendentul e în Pești. Apoi, am început, cu pași mărunți și timizi, să îmi doresc să pornesc pe drumul cunoașterii astrologiei. Și, în felul acesta, am început să mă văd din alte perspective și să îmi fac puțină lumină în minte vizavi de diferențele existente între oamenii cu Soarele în aceeași zodie, dar în case diferite. Ca să fie tabloul complet, tot în casa a XII-a sunt Mercur și Venus, în conjuncție, iar guvernatorul Vărsătorului, Saturn, este în Rac, în casa a V-a.

Mi-am explicat de unde venea nevoia mea de a nu ieși în față, de a-i lumina și a-i scoate pe alții în evidență, cu riscul de a mă submina: pentru că Soarele meu este în exil în Vărsător. Și, chiar mai mult decât atât, m-am pus mereu la dispoziția altora, cu riscul dezamăgirii. Pentru că, nu-i așa, te aștepți ca, dacă tu dai totul, să primești cu aceeași măsură. Nici poziția lui Saturn, în exil, în Rac nu mi-a fost de mare ajutor, întărind și mai mult sacrificiul pentru familie și cei apropiați.

Așa mi-am explicat de ce intru uneori în rolul de salvator iar alteori în rolul de victimă, de ce am tendința de a mă sacrifica pentru cei din jur, de ce încerc să mulțumesc pe toată lumea, cedând și lăsând, de cele mai multe ori, de la mine și, nu în ultimul rând, neștiind să pun limite. Acest sacrificiu m-a făcut să-mi cheltuiesc multă energie mentală și fizică, aducându-mă în pragul deziluziei și chiar al depresiei.

Probabil că aliatul meu în ieșirea din astfel de stări a fost Pluto care în astrograma mea face un trigon cu Soarele, dându-mi în felul acesta puterea de transformare pentru a merge mai departe.

Mereu am simțit o luptă în mine pe care aș explica-o acum prin poziția Soarelui în Vărsător în casa a XII-a, o luptă între tendința spre izolare și restricții (casa a XII-a) și independență (Vărsătorul).

Venus în Vărsător m-a scos din izolare și mi-a dat darul de a socializa cu oricine, de a da egalitate de șanse celor din jur și de a mă convinge singură de valoarea oamenilor. Cu toate acestea, casa a XII-a își face de multe ori simțită prezența prin faptul că îi țin pe ceilalți la distanță pentru a-mi proteja intimitatea, cu riscul de a fi percepută ca arogantă (“de ce trebuie să știe toată lumea ce fac, unde merg, de unde vin etc, chiar dacă nu am nimic de ascuns?”).

În ceea ce-l privește pe Mercur în Vărsător, chiar dacă face opoziție cu Luna din Fecioară și nu m-a lăsat să-mi verbalizez emoțiile, el este organizatorul minții și al comunicării mele cu ceilalți.

Sextilul făcut de Soarele din Vărsător cu Neptun din Săgetător m-a ajutat de-a lungul anilor să-mi integrez în viața de zi cu zi credința în Dumnezeu. La tot acest tablou contribuie și Nodul Nord în Săgetător și chiar conjuncția Nodului Nord cu Neptun în Săgetător care vin cu misiunea de sprijin și ajutor în folosul oamenilor, de îndrumător al acestora.

Este o putere care simt că vine peste ani, pornind din bisericuța din satul bunicilor, unde bunica încerca să ne apropie de Dumnezeu, așa cum știau oamenii acelor vremuri: cu smerenie, dar și cu frică de cele sfinte.

Credința aceasta o port și azi în suflet, odată ce este sădită acolo, este greu să-i mai scoți rădăcinile. Credința a fost cea care a dat aripi empatiei, ușurinței în deschiderea sufletului celorlalți în prezența mea, în speranța aflării unui sfat sau pur și simplu a ascultării care să fie un pas spre vindecarea lor sufletească.

Iar, pe mine, toate acestea mă ajută „să-mi duc Soarele cu un pas mai în față”, să-l pun în valoare, atât în folosul meu, cât și al celorlalți.

Articolul face parte din colecția de povești reale scrise de cititori și autori ai revistei Astrele ca răspuns la provocarea ”Probă de microfon: casa a XII-a”, lansată în noiembrie 2024.

Abonați-vă la newsletter-ul Astrele pentru a fi la curent cu tot ce publicăm în revistă! Veți fi anunțat/ă când publicăm ediții noi, articole de astrologie, exerciții/provocări. De asemenea, vă ținem la curent cu evenimentele AAR și cu atelierele și cursurile organizate de astrologii echipei Astrele și de partenerii noștri.