Ciclul lui Neptun și războaiele moderne (ep. 1)

de SORIN BRATOVEANU

Cu toții știm că în februarie 2022 a izbucnit războiul dintre Rusia și Ukraina (din motive pe care nu le analizăm acum). Acest război afectează și peninsula Crimeea, aflată în dispută între ruși și ucrainieni. În acel moment, planeta Neptun se afla în tranzit prin semnul Peștilor (unde se află și în prezent). Astronomia ne spune că revoluția completă a lui Neptun în jurul Soarelui durează aproximativ 164,79 ani tereștri. Dacă rotunjim acest interval la 168 de ani și împărțim acest număr la 12 obținem 14; aproximativ 14 ani durează tranzitul lui Neptun printr-un semn zodiacal^[1]Ciclul lui Neptun durează aproximativ 165 de ani. Totuși, în astrologie s-a observat că tranzitul lui Neptun printr-un semn zodiacal durează, în medie, 14 ani. Dacă înmulțim 14 cu 12 … Continue reading.

Dacă scădem numărul 168 din anul 2022, obținem anul 1854, moment în care războiul din Crimeea se afla în derulare. Acest faimos război s-a desfășurat între anii 1853 și 1856. Prin urmare, tranzitele lui Neptun prin Pești (de la descoperirea planetei și până în prezent) sunt jalonate de două războaie semnificative: războiul din Crimeea și războiul din Ukraina. Foarte interesant este faptul că ambele războaie se derulează în aceeași zonă geografică (zona cea mai estică a Europei, unde trăiesc popoare slave).

Curiozitatea ne-a făcut să mergem și mai departe în trecut. Procedând matematic, scădem 168 din anul 1854 și obținem anul 1686, când se afla în derulare în Europa ceea ce este cunoscut în istorie ca ”Marele război turcesc” sau ”Războiul dintre Liga Sfântă și Imperiul Otoman” (dintre creștini și musulmani, mai simplu spus, în ultimele decenii ale secolului al XVII-lea). Și acest război a afectat în mod direct peninsula Crimeea! Și în acea perioadă, de război european, Neptun se afla în Pești. Nu am ”avansat” mai mult în trecut cu cercetările astro-istorice, care ne-ar fi condus, probabil, în perioada Cruciadelor (marcate și ele de războaie între creștini și musulmani) și la războaiele lui Gengis Han (adică ale imperiului mongol).

Acestea sunt, deci, reperele serialului nostru: analiza celor trei războaie din punct de vedere astrologic și înțelegerea influenței planetei Neptun asupra acestor evenimente.

Înțelegerea lui Neptun

Neptun este o planetă trans-saturniană, ignorată de unii astrologi tradiționaliști sau eleniști (care o consideră ”inutilă”). Planeta a fost descoperită de astronomul francez Urbain Le Verrier în 1846. Noua planetă a fost inclusă în instrumentarul astrologic la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. În urmă cu mai bine de o sută de ani, ocultistul britanic Aleister Crowley a scris niște texte referitoare la semnificațiile astrologice ale lui Neptun (probabil primele din literatura ocultă pe această temă).

Descoperirea lui Neptun a fost asociată de unii astrologi mundani cu revoluțiile europene din 1848, cu apariția curentului politic de stânga (prin publicarea ”Manifestului comunist” de către Marx și Engels tot în 1848), descoperirea eterului și a anesteziei în scopuri medicale (în anii 1850), începutul exploatărilor petroliere (tot la mijlocul secolului al XIX-lea) ș.a.m.d. Cuvintele cheie care îl definesc pe Neptun sunt: imagine, imaginație, fotografie, credință, intuiție, fugă, iluzie, fascinație, vis, confuzie, spiritualitate sau religie, mister, ideologie. Jupiter și Neptun co-regentează semnul Peștilor. Dacă Jupiter semnifică o filozofie clară, bine articulată, bazată pe concepte coerente, Neptun semnifică fie misticismul (o gamă largă de credințe, mai mult sau mai puțin convergente), fie o ideologie (care poate fi înțeleasă ca o combinație relativ neinspirată de idei, sau o filozofie incoerentă, bazată pe idei preluate din alte sisteme filozofice, așa cum este, de exemplu, marxismul).

Războiul dintre creștini și otomani din secolul al XVII-lea

Contextul istoric

În ultimele decenii ale secolului al XVII-lea Imperiul Otoman se află încă în expansiune, amenințând partea vestică a Europei. Turcii controlau deja teritoriile pe care le dețin în prezent în Grecia, Bulgaria, Ungaria, Serbia, Muntenegru, Albania, Macedonia, Croația, precum și Dobrogea, dar și zona din nordul Mării Negre (prin aliații lor, tătarii din peninsula Crimeea), aproape toate acestea fiind părți integrante ale imperiului lor. Partea centrală a imperiului se afla în Anatolia (situată în partea de sud a Mării Negre), dar includea și peninsula arabă, precum și Egiptul.

Strategia militară a turcilor era de a-și extinde stăpânirea și asupra unor teritorii din Europa centrală și de vest, ce erau controlate de austrieci și germani, dar poate și mai mult de atât. Puterile occidentale s-au simțit amenințate, în condițiile avansului turcesc până în zona de vest a peninsulei balcanice. Ca urmare, unele state s-au aliat, respectiv Imperiul Habsburgic, Republica Veneția, Uniunea Polono-Lituaniană, constituind împreună Liga Sfântă, în 1683. Scopul Ligii Sfinte era de a alunga turcii din Europa și de a recuceri Constantinopolul.

Câteva elemente sunt foarte clare. În primul rând, Liga era o alianță de state creștine (catolice, ortodoxe, participând și protestanți germani, la un moment dat) și era formată de țări care erau direct vizate de pericolul turcesc. Este limpede că regatele Franței, Spaniei, Marii Britanii nu erau motivate să participe, aflându-se la o distanță reconfortantă, geografic vorbind, de amenințarea otomană. Acest război a avut un caracter pronunțat religios, fiind vorba despre conflictul dintre mai multe puteri creștine și o mare putere musulmană.

Prima etapă din războiul Ligii Sfinte cu Imperiul otoman a fost campania dusă de turci împotriva Austriei, în 1683. Armata turcească, susținută de mulți luptători tătari, s-a îndreptat către vest, ajungând până la porțile Vienei, la 14 iulie 1683. Austriecii au refuzat să capituleze, iar turcii au început asediul în 15 iulie, care a durat aproximativ două luni. S-a încercat inclusiv săparea unor tuneluri subterane și aruncarea în aer a zidurilor Vienei. Timp de două luni a avut loc un război de uzură, cu atacuri și contraatacuri, care au măcinat ambele tabere. Pe 12 septembrie 1683 husarii polonezi, conduși de regele Jan Sobieski, au lansat niște șarje de cavalerie devastatoare, care au distrus o mare parte a armatei turcești și au pus capăt asediului, punând pe fugă otomanii rămași în viață. Războiul dintre Liga Sfântă și turci s-a intensificat în 1686, când Țaratul Rus s-a alăturat Ligii.

Rusia a fost protagonista următoarei etape a razboiului. Astfel, în 1687 și 1689 armata rusă a atacat Hanatul Crimeei, tătarii din această zonă fiind aliații turcilor. Strategia rușilor era de a consolida granița sudică a imperiului lor, dar cele două campanii au eșuat parțial. Rușii nu și-au îndeplinit obiectivele dar au slăbit ajutorul oferit de tătari către armata otomană. Aceste confruntări ruso-tătare sunt numite de istorici ”campaniile din Crimeea”.

O altă etapă a războiului s-a desfășurat prin ”campaniile din Azov”. Marea Azov se află situată în partea de nord-est a Mării Negre, fiind delimitată de peninsula Crimeea. În anii 1695 și 1696, rușii, conduși de țarul Petru cel Mare, au cucerit, după multe asedii, pe mare și pe uscat, cetatea Azov, ce aparținuse turcilor și tătarilor. Astfel, rușii au putut avea acces cu flota lor în Marea Azov și Marea Neagră. Sediul flotei ruse a fost stabilit la Tagan-Rog.

Războiul a dus la înfrângerea turcilor, încheindu-se prin tratatul de la Karlowitz (între puterile vestice și turci), din 1699, și tratatul de la Constantinopol (între ruși și turci), din 1700. Austriecii au dobândit dominația asupra Ungariei, Transilvaniei și zonei vest-balcanice, iar rușii au obținut dominația în Azov, Tagan-Rog, Mius, Pavlovsk și alte avantaje.

Abordarea mea astrologică

Din martie 1684 și până în februarie 1698 planeta Neptun a tranzitat semnul Peștilor. Câteva elemente ne indică foarte limpede componenta neptuniană a acestui război. Alianța antiotomană era constituită pe criteriul religios, fiind vorba despre state creștine aliate împotriva unor state cu care erau adeptele unei religii diferite, respectiv cea islamică (turcii și tătarii). Conexiunea dintre Neptun și religie a fost subliniată mai sus.

Războiul a avut și o componentă maritimă, prin luptele duse în zona peninsulei Crimeea, în Marea Azov și în zona Mării Negre. Finalul acestui război a condus la apariția flotei militare ruse. Știm că Neptun este zeul mărilor și oceanelor, deci sunt evidente elementele corelate cu Peștii și Neptun ale acestui război.

Examinăm acum astrograma începutului de asediu al Vienei. Aceasta a fost calculată pentru data de 15 iulie 1683^[2]https://ro.wikipedia.org/wiki/Al_doilea_Asediu_al_Vienei, ora 12.00 (ora reală fiind necunoscută). Neptun este plasat în ultimul grad de Vărsător, planeta tranzitând ultimele grade ale acestui semn zodiacal pe tot parcursul anului 1683. Simpla prezența a lui Neptun în Vărsător, într-o abordare mundană, semnifică o grupare sau o aliere (Vărsător) în jurul componentei religioase (Neptun), fiind indicate astfel demersurile de constituire a Ligii Sfinte. Faptul că Neptun este retrograd ne arată că anumite personaje politice au primit propunerea de participare la Ligă, dar au refuzat, au dat înapoi (istoria ne spune că francezii, conduși de Ludovic al XIV-lea, au refuzat să se implice), iar alții au ezitat, ori s-au răzgândit pe parcurs.

Putem vedea în această astrogramă niște semnificatori mundani: Soarele îl semnifică pe împăratul austriac, Luna îi semnifică pe otomani (oamenii de religie islamică, aflați sub semnul semilunii), Marte semnifică armata agresoare (otomanii, în acest caz), Jupiter simbolizează elementul spiritual-religios (fiind un co-regent al Peștilor, ca și Neptun), Saturn semnifică cetatea, zidurile, rezistența, apărarea (Viena ca oraș-cetate, obiectivul de cucerit). Planetele trans-saturniene (Uranus, Pluton) ne vor oferi și ele informații interesante, pe parcursul interpretării.

Soarele din Rac se află în conjuncție (în etapa de desfacere) cu Pluton, deci luminatorul zilei se îndepărtează de Pluton. Acest aspect s-a tradus în realitate prin plecarea împăratului austriac din Viena, cu mai multe zile înainte de sosirea turcilor, din teama de a nu fi ucis sau capturat în conflict. Luna din Berbec este peregrină, descriind exact condiția otomanilor: aflați în afara propriului teritoriu, într-un ținut străin. Otomanii (Luna) au, în mod evident, intenții agresive (Berbec). Marte din Balanță este plasat nefavorabil (exil), iar începerea asediului în acest moment indică un potențial eșec (Marte fiind lipsit aici de forță energetică), ceea ce s-a tradus în realitate prin alungarea otomanilor de la porțile Vienei, peste aproximativ două luni din acest moment.

Marte este și regentul Lunii din Berbec. Fiind vorba despre semne diametral opuse (Marte în Balanță, otomanii ca agresori, și Luna în Berbec, otomanii ca religie), putem vorbi despre divergențe, tensiuni, neînțelegeri în tabăra turcilor. Venus, regenta lui Marte, este plasată în Gemeni (peregrină), indicând o anumită slăbiciune și indecizie în tabăra turcească. Venus este regentată de Mercur din Leu (semn de foc), semnificând atacurile de artilerie care vor urma (realizate cu tunurile din tabăra otomană). Același Marte primește o cuadratură de la Soarele din Rac, dar și o opoziție de la Uranus din Taur, acestea fiind indicii importante pentru eșecul asediului otoman: un Marte slab (în exil), prost aspectat (o cuadratură și o opoziție), având o susținere precară (sextil cu Jupiter din Leu, trigon cu Neptun din Vărsător, dar acesta din urmă fiind retrograd).

Saturn din Leu (Viena) este încadrat de Mercur și Jupiter, care îi semnifică pe aliații austriecilor: germanii, polonezii etc. Saturn se află plasat nefavorabil (în exil), indicând cetatea care se află în primejdie. Mercur, Saturn și Jupiter (simbolizând pe austrieci și aliații lor) se află în semn fix (Leu), ceea ce simbolizează rezistența, refuzul de a ceda în fața agresorului. Cei doi co-regenți ai Peștilor, Jupiter și Neptun se află în opoziție, semnificând componenta religioasă a conflictului militar, sau confruntarea dintre austriecii creștin-catolici și turcii musulmani. Pluton din Rac semnifică încercările otomanilor de a săpa tuneluri pe sub zidurile cetății, pentru a le face apoi să explodeze din subteran. Conjuncția Soare – Pluton s-a materializat prin tentative parțial reușite, dar insuficiente, în această direcție.

A doua astrogramă a fost trasată pentru momentul eliberării Vienei (sau încheierii asediului), prin alungarea otomanilor de către husarii înaripați polonezi. În acest caz este cunoscută ora, turcii atacând pe polonezi dimineața devreme (sursele indică ora 4:00)^[3]https://historia.ro/sectiune/general/husarii-polonezi-inaripati-dragonii-care-au-570469.html, pentru a nu le permite să se odihnească (după ce aceștia parcurseseră un lung drum, din Polonia până la Viena).

Luna aflată în Taur și pe MC (exaltată și angulară) ar indica, în aparență, un triumf otoman (conducătorul turcilor, vizirul Kara Mustafa, spera încă la cucerirea Vienei, chiar în acel moment). Dar această Lună primește cuadratură de la Saturn din Leu, cuadratură de la Neptun din Vărsător și opoziție de la Marte din Săgetător. Se configurează astfel o cruce cosmică, jalonată de Marte din Săgetător, Neptun din Vărsător, Saturn din Leu și Luna din Taur, toate plasate angular. Prin urmare, eu am văzut aici triumful crucii (adică al adepților creștinismului), prin crucea cosmică, asupra adepților semilunii (Luna). La cele patru planete menționate se adaugă Venus și Jupiter din Fecioară, care realizează de asemenea cuadraturi la Lună, iar Luna este regentată de Venus, plasată în Fecioară (cădere). Așadar Luna (otomanii) primește cinci aspecte nefavorabile (cuadraturi cu Saturn, Neptun, Venus, Jupiter, opoziție cu Marte), având ca susținere doar un precar trigon cu Mercur din Fecioară (aflat în faza de desfacere). Prin urmare vedem aici că prăbușirea/căderea taberei musulmane (Luna) în fața taberei creștine (pe care o putem asocia cu celelalte vârfuri ale crucii cosmice) era iminentă.

Războinicii victorioși sunt semnificați de Soare și Mercur din casa I și Fecioară. Este vorba despre husarii înaripați (Mercur), plini de dinamism (Soare conjuncție Mercur), care au nimicit și împrăștiat trupele adverse. În dimineața acelei zile Luna (semnificatoarea otomanilor) se afla în ultimele grade din Taur (în exaltare), dar după câteva ore Luna a intrat în Gemeni (în peregrinaj, perfectând cuadraturile cu Venus și Jupiter), iar turcii au fost uciși sau puși pe fugă.

Desigur, conflictul dintre creștini și musulmani nu a avut doar cauze religioase, ci și motivații mult mai concrete: dominarea unor teritorii, câștigurile materiale, setea de putere, gloria personală etc. Totuși factorul religios a prevalat în ceea ce privește configurarea taberelor și alianțelor, care s-au confruntat apoi în război. Kara Mustafa, liderul trupelor turcești și mare-vizir otoman, visa să devină un sultam al Europei occidentale. În episodul următor ne vom ocupa de războiul din Crimeea (din nou Crimeea!), care a avut loc în secolul al XIX-lea.

(Va urma)