Mercur și alte povești fără număr și fără cuvinte

de ANIELA BOLOGA

”Ce-a fost în capul tău?” și varianta dătătoare de anxietate-instant (pentru că cere un răspuns raportat la prezent, fără timp de reflecție): ”Ce-i în capul tău?” – întrebări cu care am crescut, am trăit până când informația ”ai Mercur retrograd în hartă” a ajuns la mine… și întrebările au început să se transforme în exclamații sau, mai ”recent”, de când Saturn-ăla-al-meu-de-pe-Ascendent discută (în crescendo) cu ce tranzitează vis à vis, prin Pești, ori poate de când Jupiter-ăla-de-trece-prin-Gemeni, la pas, dar sigur către Marte al meu sau poate de când zmeu-șmecher Pluton îmi testează orbul la Mercur al meu pe început de Leu, trimițând până-n noiembrie și niște ultime bezele Lunii mele din Capricorn, poate de când toate astea, oh! tăcere… ”Exteriorul” (că nici nu vreau să-i zic Univers, așa de supărată sunt pe el în zilele astea cu triunghiuri, zmeie și condeie pe cer), exteriorul, deci (și fără majusculă!), mi-a tot cerut socoteală dar, la faza cu tăcerea, mi se pare că a cam sărit calul!

Închipuiți-vă, persoană cu Mercur retrograd, dar în Leu (mereu înainte de Leu se pune un ”dar”), Mercur stăpân de hartă, în tranzit prin semnul lui de casă&dor, Fecioara, și ”manevrând” un Marte-n Gemeni nu oriunde, ci în văzul lumii, în casa cu numărul 10 (vorbim pe limba caselor pe semne-ntregi și-n povestea asta, căci vrem alb sau negru și tot gri iese!)… persoanei ăsteia aplică-i tăcere! Hait! Nu pare a fi de glumă, mi-am zis, asta chiar duce, cere, imploră aplicarea ”principiilor” din conceptul de retrogradare (paranteză: se întâmplau ”panseurile” astea astă-vară, pe retrogradarea lui Mercur prin Leu dar (Leu, dar!), dar nici acum, pe final de Mercur în Fecioară, nu am scăpat de cuvinte din registrul lui ”imploră”).

În fine, ce s-o mai lungesc, ”cei din capul meu” s-au pus pe treabă: Marte-n Gemeni a început să adune toate cărțile și podcasturile pe tema ”cum facem să tăcem și noi la Univers”, Ascendentul în Fecioară – nu, dă-i cu yoga și meditații și ”zile de liniște” și mai fă și tu niște curățenie! Mercur al meu în Leu, nimic… mă rog, se mai urca un pic și câteodată pe masă la bere cu prietenii, mai tăifăsuia șarmant cu vânzătorii prin piață, filozofa cu chelnerii și arăta disponibilitate totală pentru administrarea treburilor la noi în bloc (operațiunea ”instalarea fibrei internet într-un bloc de prin Franța” a fost un real succes, se va vorbi multă vreme, parol!) dar, în rest, rămânea în tabloul pe care i l-am descris unei prietene (nu spui cine, persoană importantă, scrie la revistă): lumină sumbră, cușcă, gratii și un leu trist, întors cu spatele spre ușa… deschisă.

”Ce-i în capul tău?” m-am întrebat în sfârșit și eu (mă rog, avusese grijă prietena, tot-nu-spui-cine, să-mi mai pună și ea întrebarea, dar pe stil Balanță – învelită în mătase și cuvinte dulci, căci pe dulce iese Leul fără d(o)ar și poate)… și frământând până am rupt în mâini un cârlig mic cu semnul lui Mercur pe el – vedeți, în poza atașată prezentei povești, proba nr. 1, cum se zice la noi, juriștii… proba, ea însăși o poveste, căci cârligul e făcut de o altă prietenă, pe vremea primelor cursuri de astrologie, ehe! pentru a vedea și suci planetele pe hartă și pentru a-ți prinde urechile în momentele în care totul părea prea mult și nimic nu mai făcea sens și tema trebuia făcută – și rup cârligul lu’ Mercur, fraților!

Știți cum se simte când Mercur nu mai are cârlig? Mă rog, dacă întrebarea mi-ar fi pusă la o examinare psihiatrică, de acord cu voi, nu aș răspunde (dar i-aș cere unui asemenea psihiatru data, ora și locul nașterii); iar, în terapie, pff! nu-mi ajung degetele de la mâini să număr câte sesiuni pe tema ”ce beneficii ai din…”, pe rând: vorbitul fără a fi băgată-n seamă, vorbitul să te bagi în seamă, vorbitul în dodii, vorbitul în barbă, vorbitul pe la spate, vorbitul fără rost, vorbitul cu cine nu trebuie și încă nenumărate degete pentru nevorbitul la timp, nevorbitul fără motiv, nevorbitul de durere, nevorbitul de orice altă emoție și singurătate (of, Luna mea în Capricorn!).

Când Mercur nu mai are cârlig, se simte ca și cum toate informațiile din aspectele pe care el le face în harta natală (ce-i în capul nostru), informațiile venite din casele pe care Mercur le deține în proprietate și/sau le locuiește (ce ”vede” capul nostru că se întâmplă în jur), informațiile despre el în progresie (culoarea lentilelor prin care privim o perioadă în interior și în exterior), informațiile despre el în relație cu planetele în tranzit (hmm, toate de mai sus… câteodată), toate aceste informații, ele toate, când Mercur nu mai are cârlig, vin către noi, le simțim că sunt în noi și ”awe!” se zice în engleză la emoția care traduce starea de a te afla în prezența a ceva vast… starea din care, parol, niciun proces de comunicare nu iese greșit, iar tăcerea se lasă și ea la timpul ei.

”Ce-i în capul tău?” te invit să te-ntrebi, nu de alta dar cică te invită și astrele zilele astea…

Pentru Astrele, pentr-un alchimist simpatic și pentru prietenie – am învățat, am gândit, am scris, vorbesc și tac.