Sarbatoarea Craciunului din perspectiva astrologica

Autor: Adina Binder

Corpul fizic este un adapost pentru sufletul omului, dar omul este o fiinta spirituala si sufleteasca, care isi ridica (reinnoieste) spiritul pe o treapta superioara in fiecare an, la solstitiul de iarna, cand ziua e cea mai scurta si incepe sa creasca.

Derivat din simbolul focului si al caldurii, Soarele semnifica protectia si siguranta oferita de tatal nostru ceresc, in opozitie cu apa, simbolul matern reprezentat de Luna. Un soare plin, stralucitor, care isi revarsa lumina asupra noastra, ocrotindu-ne si mangaindu-ne cu razele lui, ne impune sa il percepem si sa il pretuim ca pe un tata protector si benefic.

Tot ca tata ceresc este perceput si Dumnezeu Tatal, alaturi de Dumnezeu Fiul si Sfantul Duh, aceasta superba trinitate determinata de cifra magica 3.
In anul 274 e.n., solstitiul de iarna a fost pe data de 25 decembrie. Imparatul roman Aurelian a proclamat aceasta data ca „Natalis Solis Invicti”, festivalul nasterii Soarelui invincibil. In 320 e.n., Papa Julius I a proclamat ziua de 25 decembrie ca zi oficiala a nasterii lui Iisus Christos iar in 325 e.n., primul imparat roman crestin a schimbat sarbatorirea antica a solstitiului in Craciun,  numita oficial „Nasterea lui Christos”, care va ramane de atunci o sarbatoare la o data fixata a fi 25 decembrie.

Nu este intamplator aleasa inceperea postului in perioada Scorpionului, stiut fiind faptul ca Scorpionul este cel care poate taia si scoate raul de la radacina, cum nu intamplator data de 25 decembrie a fost aleasa ca fiind data la care sarbatorim Craciunul, adica moartea simbolica a celui care am fost in anul trecut si renasterea spiritului din noi, asa cum ne propunem in noul an ce va veni. Desi data a fost aleasa de catre asa zisii “pagani”, Biserica a consfintit aceasta data, numai pentru ca, pe vremea aceea 25 decembrie coincidea cu solstitiul de iarna, adica ziua cea mai scurta si noaptea cea mai lunga, adica exact momentul in care ziua incepea sa creasca. In zilele noastre insa, solstitiul de iarna este pe 21 decembrie, iar dupa parerea mea, de la aceasta data ar trebui inceputa sarbatoarea Craciunului, pentru a reintra in ritm cu natura, cu Universul si forta lui benefica.

Craciunul reprezinta simbolul nasterii, al nasterii interioare, sau mai bine zis al renasterii, dupa ce ne prabusim in noi insine, cei care am fost. Aceasta renastere spirituala reprezinta iubirea iar minunea iubirii neconditionate si a luminii ne face mai buni, mai frumosi, mai sanatosi, prin retrezirea divinului din noi, din fiecare.

In aceasta perioada, ar trebui sa ne indreptam atentia asupra proceselor sufletesti pe care in mod normal le neglijam, le lasam deoparte, iar ritmul este cel care ar trebui sa inlocuiasca forta si viteza. Simfonia ritmului ne este cantata de natura prin succesiunea ciclica a anotimpurilor. Sarbatorile nu se petrec in singuratate ci trebuie sa ne adunam cu cei apropiati noua. Singur, omul nu se poate baza decat pe mintea lui, dar bucuria sarbatorilor nu se poate impartasi decat impreuna cu ceilalti si impartind daruri, asa cum si noi primim darul ritmului de la natura, de care ar trebui sa ne bucuram.