Când ți se asfaltează ulița copilăriei

de ANIELA BOLOGA

Conjuncție Marte-Uranus în Taur, prin cerurile 2D… ”Azi o să sar cu parașuta!” îmi  zice copilu’… mă uit în harta-i și văd Luna lui în Taur și mă întreb oare asta înseamnă să te folosești de energia momentului sau, de fapt, așa te folosește ea pe tine? Vai de Chironul meu din Taur, îmi zic, și mă întorc la astrologia mea ”de borcan”, adică vă scriu o poveste care (aparent) nu are de-a face cu ce e pe cer, ci e așa, pentru că șotron cu casele astrologice, na! Pentru că am prins o idee care nu-mi dă pace – suntem ființe spirituale ce au experiența umană, nu ființe umane, având experiențe spirituale – cu alte cuvinte, dă-i cu concretul! Și pentru că noi, ăștia cu Marte în Gemeni, sărbătorim când o idee ne rămâne mai mult de cinci minute în preajmă, zic…

”Zic, să desenați șotronul!”… Se aud proteste: ”dar cine e ea să ne spună ce să ne jucăm?”… intru în curte, cu nasul pe sus (aud și asta: ”și mai e și cu nasul pe sus!”), și mă întorc cu CARTEA. E o ediție de prin anii ‘50 a poveștilor fraților Grimm – format mare, cartonat… și îngălbenită. Mă așez pe stiva de lemne de lângă gard, o deschid și încep să citesc. Am vreo șase ani, nu știu să citesc (și am aflat că nu mă vor da la școală anul ăsta, că cică să îmi mai trăiesc copilăria) dar eu am început să le ”citesc” copiilor de pe stradă când vreau să fie liniște și să se facă lucrurile așa cum vreau eu (da, am casa a cincea în Capricorn).

Suntem o droaie de copii pe ”uliță” – un drum îngust și plin de gropi ce desparte casa bunicilor mei de casa prietenilor lor din tinerețe și care continuă drumul mai larg, dar tot plin de gropi, pe unde trec toate cortegiile mortuare din oraș, că știți că un cortegiu mortuar nu se poate întoarce de la biserică pe același drum… Da, trăiască Marte-n Gemeni și calitatea lui de a reține informații care n-au nicio utilitate în practică!… N-au? Dar dacă ați citi povești despre prințese cărora li s-a înțepenit o bucată de măr în gât și muriră, deh!, și cică la o zdruncinătură de cal, odată sare bucata și se trezesc la viață? Nu le-ați spune prietenilor povestea și apoi, ștrengar, v-ați uita la gropile de pe strada pe care trec, pentru ”varietate”, cortegii mortuare?

Suntem o droaie de copii pe uliță, stăm pe grămada de lemne ce zace invariabil lângă gard și ne întrebăm de ce nici mortu’ ăsta nu a înviat. Eu care, în secret, mă pregăteam să le ”citesc” dintr-o carte cu povești de prin India și alte părți îndepărtate, arunc ideea că trebuie să credem mai tare… o mulțime de discuții și o mie de povești despre a crede… toate spulberate când a murit sora mai mică a unuia dintre copii.

Eram o droaie de copii pe uliță, cu mâinile împreunate, crezând cum n-am crezut că se poate crede și degeaba, căci moartea e moarte și ea e și în noi, copiii.

Șotron în borcan: a patra casă de la a cincea e a opta, a cincea casă de la a opta e a doișpea – vrei să simți bucuria de-a trăi? Stai un pic prin casa a opta, cu această parte intimă, intrinsecă a bucuriei de-a trăi, care e moartea… și Dumnezeu o să se bucure! scrise ea în timp ce primea mesajul: ”Mami, o să sar curând, să știi!”

Mda, deci cum e când ți se asfaltează ulița copilăriei?… E tot poveste: am vreo patruzeciși@#& de ani și revin în orașul natal – pomi, fântâni, străzi asfaltate, dar cu ulița mea ce ați avut?! ”Eu am asfaltat-o, Aniela! Ți-am zis că eu o să asfaltez strada asta!” Da, așa a zis atunci… Mă uit la el, doi-pe-doi, parcă nimic din copilul sfrijit de altădată, că erau mulți la părinți și niciodată sătui – o babă chiar a zis atunci când a murit soră-sa, cică mai puține guri (a avut ea mai puține geamuri întregi, da)… și probabil că m-am uitat la el cum mă uitam la droaia de copii gata să-mi iasă de sub control și decideam să merg în curte să aduc CARTEA, că a adăugat repede: ”Da’ dacă te uiți bine, ceva din gropi am mai lăsat”. A lăsat că așa se asfaltează în România sau…?

Ulița copilăriei e ulița copilăriei. O asfaltăm noi, mai ales după ce ne trece vreun cortegiu mortuar pe acolo, când ne părăsește iubitul/iubita, ne îngropăm în hârtii și ”task-uri” pe la birou, plouă afară ori ne scriu propriii copii că vor să sară cu parașuta… dar, niciodată (zic toate planetele mele din Leu și AS în Fecioară) asfaltul ăla nu va fi perfect turnat! Acolo, sub asfalt, sunt gropile, ok, chiar ”groapa”, dar numai la zdruncinături sare bucata de măr din gât și: Ecce, viața!

”Citit” din CARTE, pentru Astrele…

PS: A sărit, a fost „jme”, gata și cu conjuncția asta! Și nici nu mai contează cine/ce pe ce/cine a folosit, na!

Abonați-vă la newsletter-ul Astrele pentru a fi la curent cu tot ce publicăm în revistă! Veți fi anunțat/ă când publicăm ediții noi, articole de astrologie, exerciții/provocări. De asemenea, vă ținem la curent cu evenimentele AAR și cu atelierele și cursurile organizate de astrologii echipei Astrele și de partenerii noștri.