Conflictele din harta natală și rolul lor în vindecare
Dacă mă lovesc, duc instinctiv mâna la locul faptei. Încercare de alinare, de potolire a durerii? Protecție? Ce se întâmplă, de fapt? Simplu: direcționez un flux energetic către locul respectiv, pentru a iniția vindecarea; în acel moment, armate întregi de particule vizibile și (mai ales) invizibile pleacă într-acolo spre a ajuta.
Am definit, de fapt, rolul durerii: conștientizarea locului unde se află o rană. Cu cât rana este mai gravă, cu atât durerea ne este mai mare.
Conflictele din hartă indică, în spiritul celor povestite mai sus, anumite răni care se cer vindecate în această existență. Ele concentrează un flux energetic, cauzat de atenția planetelor în locul respectiv.
Am utilizat cuvântul atenție. Ei bine, da: planetele sunt centre de conștiință, ele ne arată unde suntem atenți de obicei. Semnele și casele fără planete ne arată zone cu preocupare redusă, unde nu ne interesează să băgăm de seamă ce se-ntâmplă; poate doar în timpul tranzitelor să conștientizăm că e ceva și pe acolo. De asemenea, o planetă singură, fără aspecte stresante ne arată că – deși suntem atenți, conștienți de zona în cauză – nu facem neapărat ceva prin zonă. Pe principiul “dacă-l doare, face el ceva” sau “când ți-e foame, țipi”, cuadraturile aduc alertă maximă în acel punct. Prin natura evenimentelor, atrase ca un magnet de această forță uriașă care este un aspect dinamic, acolo se lucrează, zi și noapte, echipele muncesc în schimburi.
Există un principiu în noua medicina germană care mi-a dat de gândit; și anume că de fapt, boala este sfârșitul unui conflict interior, care acum se rezolvă, se elimină – este stadiul terminal al problemei, deja rezolvată la nivel emoțional. Principiul este foarte interesant și aplicabil planetelor, deoarece aspectele dinamice arată conflicte interioare care sunt pe pragul de a se termina. În noi există – desigur – milioane de astfel de conflicte și probleme nerezolvate, urmare a milioanelor de experiențe prin care am tot trecut, însă ele rămân ascunse într-un subconștient înlănțuit pe fundul unui inconștient colectiv – o analogie interesantă cu bestia din apocalipsă, ce reprezintă bogăția de gunoi emoțional acumulată de-a lungul existențelor, și cu care, odata și-o dată, e musai să ne luptăm.
De ce este atât de important ceea ce am spus mai sus, și care este partea practică a acestui articol: în cazul unui tranzit dinamic, vedem dacă planeta respectivă (atacată) ascunde o rană nevindecată sau e doar ceva trecător. Un astfel de tranzit este ca un control medical de reflexe: ai sau n-ai… dacă n-ai, atunci avem probleme.
Din punctul de vedere menționat mai sus, cuadraturile se tratează din perspectiva planetei care atacă, i.e. planeta considerată emițătoare (cum sunt, spre exemplu, planetele în tranzit, întotdeauna emițătoare), pe care o considerăm planeta-doctor. Astfel, la o cuadratură Soare – Saturn, ambele planete semnalează o rană, dar dacă îl studiem pe Saturn, acesta se tratează cu Soare (este nevoie în zona respectivă de mai multă vitalitate, expresie de sine, cutezanță, royalitate) iar dacă ne referim la Soare, acesta are nevoie de un semnal de tip “adună-te, get a grip, concentrează-te”. Saturn, în cuadraturi, limitează planeta agresată pâna la blocarea ei, pentru a o forța să se-nvețe cu disciplina. Jupiter, pe de altă parte, vine cu – bine-nțeles – umflături: la un tranzit dinamic al lui Jupiter, dacă încă mai există conflict, sigur se umflă sau erupe ceva…
De aceea, este foarte posibil ca aceste cuadraturi din naștere să fie cam rezolvate în partea a doua a vieții (în patruzeci de ani se vindecă și mama lui de conflict, o cuadratură nu ține toată viața dacă lucrezi la ea); aceasta se poate sesiza foarte ușor în cazul tranzitelor planetelor considerate “agresive”. Dacă tranzitele încep să fie resimțite ok, atunci e semn că boala s-a vindecat. Dacă nu, atunci e cam grav, și corpul va începe să meargă spre autodistrugere. Se plictisește și el, săracu’, iar remediul plictiselii universale se numește entropie.
Și în final vreau să atac ideea de bază: adeseori avem de-a face cu cazul în care conflictul interior, problema, boala, să fie deja vindecate dar noi să ne comportăm ca și cum ea este încă acolo… Majoritatea dintre noi suntem în această situație, acționând dresați (pe principiul Pavlov) și mergând tot șchiopătat, când piciorul e ok… Am tot pomenit, în diverse ocazii, povestioara mea preferată cu elefănțelul legat la picior cu o sfoară, de un copac (gard, etc.) atunci când este mic. El “știe”, în mintea lui, că sfoara îl împiedică să meargă, să se elibereze. Iar când crește, deși ar avea capacitatea fizică de a se elibera, nici nu mai încearcă: este convins de inutilitatea unui astfel de demers.
Principiul descris mai sus este foarte util în psiho-astrologie când, printr-o anamneză delicată, observăm tranzitele (vs. evenimentele) celui pe care-l analizăm. Excluzând ipohondria și atacând strict subiectul frică, dacă un anumit tranzit, pe care-l așteptam ca deosebit de periculos, trece fără evenimente considerabile, înseamnă că acel conflict din naștere este rezolvat, dar, poate, persoana se comportă și – mai ales – gândește ca și cum ar fi în continuare bolnavă, sau imobilizată. Am întâlnit astfel de situații, iar persoanele cu pricina așteptau doar un mic impuls, un ajutor pentru a conștientiza treaba asta.
Frica este cea care ne ține în majoritatea cazurilor pe loc, iar un astrolog fain, care observă un conflict rezolvat, poate spune, simplu, “scoală-te, ia-ți patul tău și umblă… te-ai vindecat, curaj!”
