Serial: Astrologii şi războiul civil englezSorin Bratoveanu

Astrologii şi războiul civil englez (episodul 1)

de SORIN BRATOVEANU

Am citit, cu ceva timp în urmă, lucrarea The Real Astrology Applied, scrisă de John Frawley. Pe lângă diverse analize de astrograme, eseuri de astrologie, modele de interpretare a caselor, Frawley dedică și un capitol faimosului astrolog post-renascentist britanic William Lilly. Citind această expunere, realizăm că percepţia pe care o avem asupra acestui astrolog este foarte idealistă (într-un sens mai curând naiv) şi exagerată (avem tendinţa de a-l supraestima, considerându-l „cel mai….”, dar şi „cel mai…”); de fapt, viaţa lui Lilly a fost plină de episoade destul de prozaice, de implicări sau partizanate politice mai mult sau mai puţin inspirate, iar valoarea sa ca astrolog este mai curând discutabilă (afirmă John Frawley, care îi prezintă biografia și îi analizează, într-o altă lucrare, şi opera astrologică). Am putea spune că în cazul lui William Lilly s-a realizat o confuzie între notorietate și valoarea reală, intrinsecă.

Aceste lecturi din John Frawley au stat la originea acestui serial. Am studiat apoi și alte surse, încât s-a putut creiona un tablou realist, istoric şi astrologic, al secolului al XVII-lea pentru regatul Marii Britanii. Am descoperit că au existat și alţi astrologi britanici semnificativi, în acea perioadă istorică, unii dintre ei făcându-i o reală concurenţă lui Lilly.

Contextul istoric

Regina Elizabeth I a decedat pe 24 martie 1603, astfel punându-se capăt dominaţiei dinastiei Tudorilor în regatul britanic, în condiţiile în care suverana nu a avut niciun moştenitor biologic direct, colateral (nepot după un frate sau o soră) sau desemnat (unii regi au desemnat, încă din timpul vieţii, un moştenitor la tron, chiar dacă nu aveau cu acesta legături de rudenie). Prin demersurile făcute de lorzii britanici aflaţi în jurul reginei, care formau un fel de guvern al regatului, succesorul la tronul englez a fost James I, regele Scoţiei. Astfel, James I, care aparţinea dinastiei Stuart, a devenit rege al regatului britanic unit, care includea Anglia, Wales (Ţara Galilor), Scoţia şi Irlanda.

Merită să remarcăm faptul că toţi regii de o anumită anvergură din trecut au avut și un consilier astrologic. Au primit sfaturi de la astrologi chiar și unii preşedinţi din perioada contemporană, precum Ronald Reagan (preşedinte al SUA în decada anilor 1980) sau Boris Elțîn (preşedinte al Rusiei după destrămarea URSS şi prăbuşirea comunismului, în decada anilor 1990). Astrologul reginei Elizabeth I a fost faimosul ocultist renascentist John Dee (1527 – 1609). Acesta a fost astronom, astrolog, profesor, alchimist, specialist în divinaţie şi filozofie hermetică. Unele surse vorbesc despre oglinda sa magică, prin care el comunica sau primea mesaje de la spirite din lumile paralele. În aceste demersuri ezoterice sau magice, Dee a fost ajutat de Edward Kelley, un alt ocultist de seamă al epocii renascentiste britanice. Opera lui Dee a constat în lucrări de astronomie, astrologie („On the Mystical Rule of the Seven Planets”), ocultism („Monas Hieroglyphica”) şi jurnale de călătorie prin Europa. După urcarea pe tron a lui James I, John Dee a fost îndepărtat din serviciul regal, iar ultimii săi ani de viaţă au fost marcaţi de sărăcie.

James I (născut în 1566) a fost un suveran puternic. Perioada sa de regalitate a început înainte de moartea reginei Elizabeth I, el fiind deja rege al Scoţiei, sub numele de James al VI-lea, încă din 1578. Unii istorici consideră că anumite tendinţe ale monarhului James I (cum ar fi înclinaţia către absolutism în politică, unele excese financiare și menţinerea la curtea sa a unor favoriţi nepopulari pentru populaţie) au furnizat premisele apariţiei, peste câteva decenii, a războiului civil englez. Împreună cu soţia sa, regina Anna (de origine daneză) a avut şapte copii, din care doar trei au ajuns să trăiască până la o vârstă adultă (ceilalţi murind la vârste fragede).

Dacă examinăm harta sa natală, remarcăm un nativ Rac şi cu o grupare de planete în Leu (datele sale au Rodden Rating B, ceea ce este remarcabil pentru harta unei persoane care s-a născut cu patru secole şi jumătate în urmă). Este limpede că planetele din Leu (Luna, Marte, Saturn) pot fi corelate cu voinţa, autoritatea, determinarea de a fi rege. Luna din Leu vorbeşte despre faptul că a fost un descendent regal (mama sa fiind regina Mary I a Scoţiei). Venus plasată în Taur și conjunctă cu Mijlocul Cerului (deci având o dublă demnitate) ne arată că a fost un  conducător iubit, popular pentru supuşii săi, dar și stabil în poziţia sa de suveran al regatului britanic.

James I a murit în 1625, la vârsta de 58 de ani. A urmat la tron Charles, fiul lui James, care a devenit regele Charles I (sau Carol I). În perioada domniei acestui rege a izbucnit războiul civil englez, care a condus la sfârşitului prematur al domniei și al vieţii sale.

Cauza principală a războiului civil a fost conflictul dintre puterea regală și puterea parlamentară. Parlamentul britanic încerca să modereze excesele sau, altfel spus, tendinţele absolutiste ale regelui, încă de la începutul domniei sale.

Charles I a impus anumite taxe şi impozite neaprobate de parlamentari şi a dus, în domeniul religios, o politică relativ nesigură, incoerentă, atât pentru prostestanţi, cât și pentru catolici.

Pentru a elimina complet opoziţia Parlamentului faţă de politicile sale, regele Charles I a dizolvat Parlamentul în 1629 și a domnit timp de unsprezece ani (până în 1640) fără vreo opoziţie, perioadă numită „personal rule” (sau „guvernul personal”). În acest interval de domnie neîngrădită, Charles I a avut un conflict militar cu scoţienii (generat de neînţelegeri de natură religioasă) și a condus treptat regatul spre o criză financiară. În aceste condiţii, regele a aprobat reîntrunirea Parlamentului începând din 1640.

Nu vom detalia desfăşurarea razboiului civil, ci vom spune doar că el s-a declanşat în 1642, datorită ostilităţii noului Parlament faţă de rege. Populaţia britanică s-a împărţit în pro-regalişti şi pro-parlamentari. În primele faze ale războiului, tabăra pro-regaliștilor a avut câştig de cauză, apoi s-au produs bătălii cu rezultat incert iar, în final, tabăra pro-parlamentarilor a avut un succes complet în Anglia, în Scoţia şi în Irlanda. Liderul armatei republicane/parlamentare/revoluţionare a devenit Oliver Cromwell. În 1648, regele a devenit prizonierul armatei parlamentare/revoluţionare/republicane, a fost judecat de Parlament, condamnat la moarte pentru trădare şi executat prin decapitare pe 30 ianuarie 1649. Astfel Charles I a devenit Regele-martir.

Oliver Cromwell a condus apoi regatul britanic, primind din partea Parlamentului titlul de Lord Protector. Cromwell a decedat în 1658, iar regatul britanic a intrat într-o anumită anarhie. În absenţa liderului său, tabăra militar-parlamentară a cunoscut un proces de dezagregare sau disoluţie progresivă, încât apariţia unui nou lider credibil şi acceptat era absolut necesară. Acest nou lider a fost Charles al II-lea (Carol al II-lea), fiul lui Charles I, care a devenit rege în 1660, producându-se astfel Restauraţia monarhiei.

Dacă examinăm harta lui Charles I (având rating A şi corectată conform reformei gregoriene a calendarului), născut pe 19 noiembrie 1600, observăm un nativ Săgetător. Există aici o grupare de planete în Săgetător (Soare, Mercur, Venus, Marte), dar şi un Pluton în Berbec. Vorbim deja despre o predominanţă a elementului foc, deci despre un nativ curajos, dinamic, autoritar, încrezător în forţele sale (latura favorabilă), dar şi violent, agresiv, războinic (latura nefavorabilă). Cuadratura dintre Soare şi Mercur, aflate în conjuncţie, cu Neptun din Fecioară ne indică un conflict între autoritatea sa regală, pe de o parte, și colectivele sau masele umane. Această cuadratură semnifică și conflicte generate de componenta religioasă.

Conjuncţia dintre Venus şi Marte din Săgetător sugerează colectarea de bani (taxe, impozite etc.) într-un mod brutal sau forţat. Cele două planete primesc o cuadratură de la Jupiter din Fecioară, sugerând cheltuieli excesive, disproporţionate în raport cu câştigurile, precum și tensiuni sau conflicte produse de aceste situaţii.

Saturn din Scorpion, ca semnificator politic, în opoziție cu Uranus, indică o stabilitate fluctuantă, nesigură, ca şi riscul de pierdere a puterii într-o manieră violentă, brutală. Gruparea de planete din Săgetător şi cea din Fecioară (Ascendent, Neptun, Jupiter) indică deja două tabere în conflict: regaliştii (planetele din Săgetător) şi parlamentarii/revoluţionarii/republicanii (planetele din Fecioară). Mijlocul Cerului din Taur se află în conjuncţie cu Algol (stea malefică, asociată cu capul Meduzei, entitate monstruoasă decapitată de eroul Perseu), semnificaţia fiind evidentă: încheierea brutală a perioadei de domnie prin decapitare. Neavând planete benefice (Venus, Jupiter) pe Mijlocul Cerului, Charles I nu s-a bucurat de prea mare popularitate în rândul supuşilor britanici (spre deosebire de tatăl său, regele James I).

Acesta a fost, aşadar, pe scurt, tabloul istoric al regatului Marii Britanii de la moartea reginei Elizabeth I şi până la Restauraţia lui Charles al II-lea. Vom discuta, în episodul viitor, despre astrologii britanici din secolul al XVII-lea și activitatea lor.

Va urma…

Așteptăm cu interes întrebările voastre la revista@astrele.ro, pe pagina noastră de facebook sau pe canalul de YouTube. Cele mai bune întrebări astrologice – de interes general – vor primi glas și răspuns!

Dacă încă nu v-ați abonat la newsletter, vă invităm să o faceți chiar acum:

doneaza-banner-astrele

Share

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close