Puterea subtilă a recepției mutuale

Unul dintre cele mai simple dar, în același timp, mai puțin înțelese concepte în astrologia tradițională1 este recepția mutuală. Vă invit să analizăm împreună ce au scris astrologii din vechime despre acest subiect2, pentru ca apoi să putem extrage propriile concluzii.

Începem cu Abu Ma’shar (787–886), de la care aflăm următoarele3:

„[52] Recepția este atunci când o planetă (A) aplică spre o planetă (B) din casa planetei (B) sau din exaltarea, termenul, triplicitatea sau decanul planetei (B): atunci planeta (B) o primește pe (A). (…)

[54] Una dintre planete o poate primi pe cealaltă şi prin aspect fără aplicație, deși recepția prin aplicație este mai puternică.”

Observăm că recepția are loc în baza unui aspect între cele două planete. Dacă aspectul este aplicant, adică în formare, recepția este cu mult mai puternică. Putem extrapola această concluzie şi pentru situația în care este vorba de recepția mutuală.

Iată ce aflăm în continuare de la Al-Biruni (973–1048)4:

„Când o planetă inferioară cade într-una din demnitățile unei planete superioare și își face cunoscută relația astfel stabilită, există un schimb de complimente precum «slujitorul tău» sau «vecinul tău». Dacă, mai departe, planeta superioară se află într-o demnitate a celei inferioare, are loc recepția mutuală şi aceasta este întărită cu atât mai mult cu cât este vorba de demnități mai puternice, mai ales atunci când aspectele nu indică nici o dușmănie sau rea-voință. Când recepția nu are loc, rezultatul este negativ.”

Recepția mutuală are loc dacă o planetă inferioară5 se află în demnitatea planetei superioare şi viceversa. Cu cât sunt mai puternice demnitățile, cu atât este mai mare forța recepției, mai ales acolo unde aspectele dintre cele două planete sunt benefice. La Al-Biruni observăm pentru prima dată mențiunea așa-zisului schimb de complimente; este ca şi când fiecare planetă oferă ospitalitate celeilalte, ca o gazdă care primește un oaspete. Prin amabilitatea gazdei, oaspetele primește tot ceea ce este în puterea gazdei de a oferi.

Ajungem la William Lilly (1602–1681), cel mai vestit astrolog al secolului al XVII-lea:

„Recepția este atunci când două planete, care sunt semnificatori în orice întrebare sau problemă, se află una în demnitatea celeilalte; (…) Poate fi vorba [recepție] de triplicitate, de termen sau de față, sau de orice demnitate esențială; (…) Aplicațiile acesteia pot fi multe; de multe ori, când rezultatul unei chestiuni este negat de aspecte sau când semnificatorii nu realizează nici un aspect sau când pare îndoielnic ceea ce este promis de careul sau opoziția semnificatorilor, însă, dacă recepția mutuală există între principalii semnificatori, lucrul este dus la îndeplinire şi, asta, fără prea mari probleme și pe neașteptate, spre satisfacția ambelor părți.”6

Observăm că Lilly consideră recepția mutuală efectivă chiar şi în lipsa unui aspect între cele două planete, Lilly fiind primul care prezintă şi o aplicație practică a acestui concept în astrologia orară. De exemplu, dacă într-o hartă orară avem recepție mutuală între semnificatorul solicitantului și semnificatorul celei de a șaptea case, vom confirma de obicei o legătură, adică un parteneriat sau chiar o căsătorie. Recepția mutuală conectează, în cele din urmă, semnificațiile celor două case stăpânite de planete. Planetele sunt agenții care stabilesc un acord între casele care guvernează anumite aspecte de viață.

William Ramesey (1626–1676):

„Recepția este atunci când două planete sunt una în demnitatea celeilalte; căci atunci se spune că ele se primesc una pe alta; și acest lucru poate fi realizat în măsura în care se consideră demnitățile planetare”.
Notăm că Ramesey considera recepția ca fiind dependentă de demnitățile esențiale. El nu folosește termenul de recepție mutuală, dar putem trage concluzia că se referă la această situație.

Iată ce spune şi John Gadbury (1627–1704):

„Recepția poate fi interpretată ca fiind de domiciliu, exaltare, triplicitate şi termen: și este un semn al unei nașteri favorabile, în care toate planetele sunt primite reciproc una de cealaltă. Aceasta poate fi, mai întâi, de domiciliu; ca Saturn în Taur și Venus în Capricorn: şi, dintre toate recepțiile, acesta este cea mai bună. În al doilea rând, poate fi prin exaltare; ca Venus în Capricorn și Marte în Pești: şi aceasta este o recepție bună. În al treilea rând, poate fi de triplicitate; să presupunem că nașterea are loc ziua și Venus este în Berbec şi Soarele în Taur: și acest lucru este bun, deși nu este excelent ca celelalte. În cele din urmă, recepția poate fi de termen; astfel, Marte la 16 grade din Gemeni şi Venus la 24 grade din Berbec: aici, Marte și Venus sunt în recepție de termen7. Aceasta este cea mai rea dintre recepții; totuși, este mai bine decât deloc: o jumătate de pâine este mai bună decât nici o pâine. În hărțile natale, respectă planetele care se află în recepție şi casele ale căror stăpâne sunt; și, dacă îl găsești pe stăpânul Ascendentului în recepție cu stăpânul celei de a patra case, spune că nativul şi tatăl său se vor înțelege: cu cât recepția este mai puternică, cu atât mai durabil va fi acordul lor.”

De la Gadbury aflăm care este cel mai puternic tip de recepție mutuală şi că, într-o hartă natală, devin importante şi casele ale căror guvernatori sunt implicați în recepție. El nu ia în considerare şi recepția de față, probabil considerând-o prea puțin importantă. Precum Lilly, nici Gadbury nu prezintă aspectul ca fiind o condiție prealabilă astfel ca recepția să aibă loc.

Ce este recepția mutuală şi de câte tipuri poate fi?

Putem concluziona că recepția mutuală este atunci când două planete se află simultan una în demnitatea celeilalte sau cele două planete se primesc una pe cealaltă în demnitățile lor esențiale, spre exemplu Marte în Gemeni şi Mercur în Berbec; Marte se află într-un semn guvernat de Mercur, iar Mercur se află într-un semn guvernat de Marte. Marte privește către Mercur şi Mercur către Marte pentru îndrumare, formă şi structură cu privire la modul în care se poate exprima, cele două planete devenind mai puternice în abilitatea lor de a se exprima. Aceasta este recepția mutuală de domiciliu, precum şi cea mai puternică8 formă de recepție mutuală. O planetă iubește cu adevărat planeta în al cărei domiciliu se află, o înțelege cu toate defectele ei, o cunoaște pe deplin şi este interesată de ea, de aici vine puterea acestui tip de recepție mutuală.

Cele mai recente descoperiri din astrologie indică faptul că astrologii clasici considerau recepția mutuală doar atunci când cele două planete realizau un aspect ptolemaic: sextil, trigon, careu sau opoziție. În cartea „Despre sferele cerești” de Helena Avelar şi Luis Ribeiro, recepția este văzută ca o combinație între aspecte şi demnitățile esențiale.

Recepția mutuală mai poate fi, în ordinea puterii: de exaltare, triplicitate, termen sau faţă (decan).

Recepția mutuală de exaltare poate fi între Luna în Pești, care este primită de Venus care exaltă în Pești, şi Venus în Taur, la rândul ei primită de Luna care exaltă în Taur. În acest caz, iubirea dintre cele două planete este puternică, dar este ca o dragoste aflată la început, când nu cunoști prea bine partenerul.

Recepția mutuală de triplicitate9, într-o hartă diurnă, poate fi între Soare în Gemeni, care este primit de Saturn care guvernează prin triplicitate semnele de aer, şi Saturn în Săgetător care este la rândul lui primit de Soare care guvernează prin triplicitate semnele de foc pe timp de zi. O planetă aflată în triplicitatea alteia se simte confortabil şi relaxată cu tot ceea ce cealaltă planetă semnifică.

Recepția mutuală de termen10 poate fi între Mercur aflat la 15 grade Balanță, guvernat prin termen de Jupiter care îl primește pe Mercur, şi Jupiter aflat la 10 grade Vărsător, guvernat prin termen de Mercur care îl primește pe Jupiter.

Recepția mutuală de faţă (decan)11 poate fi între Jupiter la 25 grade în Taur, aflat în decanul lui Saturn, şi Saturn la 25 de grade în Balanță, aflat în decanul lui Jupiter.

În practică, se folosesc cel mai adesea recepția mutuală de domiciliu, exaltare şi triplicitate şi, mai puțin, cea de termen sau faţă. Ultimele două tipuri de recepții mutuale arată mai degrabă un interes minor între cele două planete implicate dar, cu toate acestea, o relație bună.

Un alt tip de recepție mutuală mai este cea mixtă, care implică demnități esențiale diferite. Un exemplu poate fi Mercur în Pești cu Venus în Gemeni; în acest caz, Mercur este primit de Venus în exaltare iar Venus este primită de Mercur în domiciliu.

Cum se interpretează recepția mutuală?

Planetele în recepție mutuală se încurajează reciproc. Calitatea ajutorului depinde în întregime de demnitatea planetelor implicate. Spre exemplu, dacă avem Luna în Taur şi Venus în Rac: Luna în Taur este în exaltare şi foarte puternică şi poate fi în propria sa triplicitate într-o hartă nocturnă, deci Luna o va putea ajuta pe Venus. Venus în Rac poate avea demnitate esențială de termen sau de faţă în funcție de grad. Termenul şi faţa nu sunt atât de puternice precum exaltarea așa că, deși Venus poate oferi un ajutor Lunii, nu va fi la fel de util şi benefic ca ajutorul Lunii pentru Venus.

Pe de altă parte, de fiecare dată când avem recepții mutuale între Marte și Venus, Jupiter şi Mercur, iar Saturn, fie cu Soarele, fie cu Luna, avem o situație în care ambele planete sunt în exil și nu sunt în stare să fie una alteia de vreun ajutor, condiție pe care Lee Lehman şi Rob Hand o consideră o „decepție mutuală”.

Dar ce se întâmplă atunci când planetele nu se află în nici una dintre cele cinci demnități esențiale, ele fiind peregrine? Spre exemplu, Mercur în Capricorn la gradul 20 este peregrin, fără demnitate esențială, la fel este şi Saturn în Fecioară la gradul 10. Cu alte cuvinte, deși nu vor putea să se ajute reciproc, deoarece niciuna dintre planete nu are demnitate, putem spune că ele nici nu vor înrăutăți situația.

Unii astrologi spun despre planetele aflate în recepție mutuală că își schimbă locul. Alții menționează că o planetă preia din caracteristicile celeilalte sau chiar că recepția mutuală se interpretează ca o conjuncție, deoarece ei consideră că semnificațiile celor două planete se contopesc. Sunt cazuri în care astrologii moderni iau în considerare şi planetele transpersonale: Uranus, Neptun şi Pluton la interpretarea unei recepții mutuale. Cele șapte planete tradiționale care stăpânesc cele douăsprezece semne ale zodiacului au creat o adevărată simetrie, care a fost distrusă odată cu atribuirea lui Uranus, Neptun şi Pluton zodiilor Vărsător, Pești şi, respectiv, Scorpion. Din moment ce nu includem cele trei planete în tabelul demnităților esențiale, folosind aceeași logică nu putem încadra planetele transpersonale la interpretarea recepției mutuale.

În concluzie, atunci când avem o recepție mutuală într-un horoscop, putem spune că există o simbioză puternică între cele două planete, fără însă ca acestea să acționeze ca şi când ar fi conjuncte.

În continuare, vom analiza două hărți natale în care apare recepția mutuală.

Studii de caz

I. Arthur Rimbaud, 20 octombrie 1854, 6:00 AM, Charleville Mézières, Franța

Arthur Rimbaud, băiatul precoce al poeziei franceze, a revoluționat limbajul poetic al vremii. A fost un student genial, considerat de profesorii săi un copil-minune. La școală, a studiat greaca și latina, a excelat în retorică. A început să scrie serios poezie, atât în franceză cât şi în latină, încă de la vârsta de 13 ani. A abandonat complet scrisul înainte de vârsta de 21 de ani.

Dezamăgit de viața de acasă, datorită unei mame foarte autoritare, el a fugit la Paris unde a început o relație homosexuală cu poetul Paul Verlaine. Relația lor a fost furtunoasă, Verlaine încercând să-l omoare pe Rimbaud de două ori. Poemul în proză „Une Saison en enfer” („Un anotimp în infern”) a fost scris în 1873, anul în care a fost împușcat de Paul Verlaine, oferind o relatare alegorică a situației.

A urmat o viață de peregrinări şi vagabondaj prin Anglia, Germania, Italia, Java și Cipru, lucrând ca prezentator de circ, mercenar, supraveghetor la o carieră de piatră etc.12

În 1880, Rimbaud s-a mutat în Africa de Nord pentru a deveni comerciant, explorator, pistolar și, posibil, comerciant de sclavi. În timp ce se afla în Africa, Verlaine a presupus că este mort şi i-a publicat poemele în proză „Les Illuminations” („Iluminările”) în 1886. Majoritatea criticilor sunt de acord că este cea mai bună lucrare a lui Rimbaud. Această carte conține faimosul „Sonet al vocalelor”, în care fiecare dintre cele cinci vocale este asociată unei culori diferite13. A fost cunoscut ca libertin și ca un suflet neliniștit. A murit în dureri groaznice din cauza unei cangrene, la vârsta de 37 de ani.

Recepția mutuală de triplicitate şi de termen

Rimbaud are Soarele, Luna şi Ascendentul în Balanță. Aceasta este semnătura unui artist, stăpânit fiind de Venus, zeița frumuseții, a esteticii dar şi a plăcerilor. Venus, stăpâna Ascendentului, este angulară, într-o poziție puternică, tot în Balanță, în conjuncție cu Luna. Luna în Balanță şi Mercur în Scorpion se află în recepție mutuală de triplicitate14, ceea ce leagă semnificațiile casei a X-a, imaginea publică, ale casei a IX-a, cea a publicațiilor şi călătoriilor în țări străine, îndepărtate, şi ale casei a XII-a, a limitărilor şi secretelor. În același timp, sacru şi profan, pur şi impur, Rimbaud a parcurs drumul dintre Balanță şi Scorpion, între rai şi iad, în căutarea unei intensități a simțurilor, fapt transpus în opera sa. El spunea: „Am transformat tăcerile şi nopțile în cuvinte. Ceea ce era de neconceput, am scris. Am făcut ca vârtejul lumii să încremenească.” Casa a III-a, a scrisului, se află în Săgetător, fiind guvernată de Jupiter în Capricorn. Marte în Săgetător din casa a III-a este în recepție mutuală de termen15 cu Jupiter în Capricorn în casa a IV-a, a bazei în viaţă. Jupiter este angular, dar debilitat, în Cădere, semnificatorul călătoriilor şi al literaturii, care au fost două teme fundamentale pe care şi-a construit viața.

II. Lewis Carroll, 27 ianuarie 1832, 3:45 am, Daresbury, Anglia

Lewis Carroll16 a fost un scriitor englez, matematician, logician, diacon şi fotograf. A ajuns popular datorită cărților sale: „Alice în țara minunilor” (1865) şi, continuarea ei, „Alice în țara oglinzilor” (1872). A fost fiul cel mare într-o familie numeroasă, cu șapte fete şi patru băieți. De mic copil a arătat o înclinație spre inventarea jocurilor şi a poveștilor de toate felurile. El a urmat școala la Richmond Grammar School în comitatul Yorkshire (1844-1845), apoi la Școala din Rugby, comitatul Warwickshire (1846-1849). Suferea de un bâlbâit îngrozitor şi era ținta atacurilor colegilor. Excelând în studiile clasice şi matematice, în 1850 a început cursurile Școlii de Matematică a Colegiului Christ Church în Oxford. Din anul 1852, Carroll a primit bursă, iar în 1854 a absolvit primul în clasă. În 1855, a fost numit lector de matematică, post pe care l-a avut până în 1881.

Carroll a fost hirotonisit diacon în Biserica Angliei în 1861, dar nu a profesat niciodată, neavând o parohie. Acest grad i-ar fi permis să se căsătorească dar, cu toate acestea, el părea mulțumit singur și a fost adesea descris ca un „burlac timid și agitat”.

Dragostea lui pentru copii era naturală, dat fiind că crescuse într-o familie numeroasă. Bâlbâitul lui dispărea complet când vorbea cu copiii familiilor din comunitate.

Lewis Carroll s-a bucurat de o sănătate bună pe tot parcursul vieții. Deseori făcea plimbări lungi și, chiar înainte de boala finală, a mers 18 mile pentru a-și vizita sora. A murit în 1898, din cauza unor complicații, de la o simplă răceală, la vârsta de 65 de ani.

Recepția mutuală de domiciliu şi de faţă

Stăpânul hărții, Jupiter, se află în casa a III-a, a scrisului, semnătura unui scriitor. Însă Jupiter este peregrin la gradul anaretic 29 ceea ce îi reduce efectele benefice. Acest lucru poate fi corelat cu hirotonisirea lui ca diacon, deși el nu a profesat niciodată. Casa a III-a, a scrisului, este în Vărsător, stăpânită de Saturn în Fecioară, care se află în două recepții mutuale: una de domiciliu cu Mercur în Capricorn, cu care este şi în trigon, şi alta de decan (faţă) cu Venus în Săgetător. Saturn are o poziție puternică în casa a X-a a imaginii publice dar, fiind retrograd, aceasta îi reduce din calități. Saturn stăpânește atât casa a II-a cât şi casa a III-a, de unde putem concluziona că au existat recompense financiare pentru scris (importanța lui Mercur în casa a II-a este evidenţiată), precum şi o imagine publică aducătoare de popularitate. Acesta este, probabil, unul dintre cele mai bune exemple ale modului în care acționează planetele în recepție mutuală. Dacă l-am fi analizat pe Mercur în Capricorn în casa a II-a, am fi concluzionat că acesta nu are o poziție bună, fiind într-o casa succedantă, care nu se vede cu Ascendentul şi care nu i-ar fi adus prea multe satisfacţii.

Recepția mutuală își are originea în demnitățile esențiale ale celor șapte planete – planetele implicate în recepție fiind ca doi aliați care se ajută reciproc, ca atunci când două capete sunt mai bune decât unul.

  1. Astrologia tradițională este astrologia practicată începând cu sec. I î.e.n. până la sfârșitul secolului al XVII-lea.
  2. Traducerea în română, după traducerile în engleză ale textelor clasice, îmi aparține.
  3. “Sumarul introducerii în astrologie”, capitolul trei, versetele 52, 54. Publicația ARHAT, 1994; editat și tradus de Charles Burnett.
  4. „Cartea instrucțiunilor în elementele artei astrologice”, 1029. v.507, p.312 p.214 R. traducerea Ramsay Wright, Londra, 1934.
  5. Planete inferioare sunt Venus și Mercur. Planetele superioare sunt Saturn, Jupiter, Marte.
  6. William Lilly – „Astrologia creștină”, p.112
  7. Termenele ptolemaice.
  8. https://www.skyscript.co.uk/reception2.html
  9. Pe scurt, semnele de foc sunt guvernate de Soare într-o hartă diurnă şi de Jupiter într-o hartă nocturnă, cu Saturn cooperant. Semnele de pământ sunt guvernate de Venus într-o harta diurnă şi de Lună noaptea, cu Marte cooperant. Semnele de aer sunt guvernate de Saturn pe timp de zi, de Mercur pe timp de noapte, cu Jupiter cooperant. Semnele de apă sunt guvernate de Venus ziua şi de Marte, noaptea cu Luna cooperantă.
  10. Fiecare semn este împărțit în cinci porțiuni inegale, denumite termene. Fiecărui termen îi este atribuită una dintre cele cinci planete (Mercur, Venus, Marte, Jupiter și Saturn), fără Luminarii. S-au folosit termenele ptolemaice pentru exemplificare.
  11. Exista două tipuri de fețe sau decanate: egiptene si caldeene. Pentru exemplu, s-au folosit feţele caldeene.
  12. https://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Rimbaud
  13. https://www.astro.com/astro-databank/Rimbaud,_Arthur
  14. Într-o hartă nocturnă, triplicitatea de aer este stăpânită de Mercur şi Jupiter cooperant, iar triplicitatea de apă, de Marte şi Lună (cooperantă).
  15. Termene ptolemaice
  16. https://www.astro.com/astro-databank/Carroll,_Lewis

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close