„Noapte liniștită, noapte sfântă…”. Poveste astrologică de Crăciun, cu Marte în cazimi

Prolog

Acum câteva zile, vorbeam cu Diana despre ediția din decembrie a revistei și ne gândeam la o posibilă provocare astrologică pe care am putea-o prezenta cititorilor. Eram de acord că ar fi potrivit ceva cu aromă de Crăciun, de poveste, care să vină precum un ceai bun, cald și prietenos, într-o zi morocănoasă de iarnă. Mi-am amintit de acel Crăciun al anului 1914, ”când pacea amenința să izbucnească”, după cum comenta un fost soldat prezent în tranșeele de pe frontul de vest din Primul Război Mondial. Diana, prinzând imediat ideea, zice ”Avem nevoie de o hartă!” Pentru a ridica harta, trebuia să stabilim unde să o plasăm. Am spus de îndată ”Ypres!”, orașul belgian pentru care s-au purtat mai multe bătălii crâncene deoarece acolo era un foarte important punct strategic. Germanii încercau să avanseze spre vest și să încercuiască trupele Antantei – anume, Corpul Divizionar Britanic aflat sub comanda Mareșalului John Denton Pinkstone French – pentru a le tăia englezilor calea de retragere spre Canalul Mânecii. Pentru eroismul său, John French a fost înnobilat ulterior, el devenind primul Conte de Ypres. Din dorința de a apăra acest oraș, s-au înrolat mii de tineri entuziaști dar cu o pregătire militară precară, care au căzut în scurtă vreme victime ale confruntărilor. De aceea, bătălia pentru Ypres a fost denumită și ”masacrarea pruncilor”. Așadar, am stabilit locul iar zilele analizate urmau să fie Ajunul și prima zi de Crăciun a anului 1914, când au fost semnalate evenimentele despre care vorbim.

În inima Soarelui

Acestea fiind hotărâte, vă prezint mai jos hărțile obținute:

Ajunul Crăciunului, 1914

Cum a privit harta, Diana a avut o revelație: ”Dora, Marte nu cumva e în cazimi aici?” ”Ba da, Diana! Marte e la doar 4 minute de Soare, deci este în inima acestuia, în cazimi!” În acel moment am simțit amândouă că este ceva de investigat! Și că am putea avea o poveste de spus – am renunțat, așadar, la ideea de a concepe un exercițiu.  Astro-seek, site-ul care ne oferă multe instrumente utile în cercetarea astrologică, ne-a dat imediat o informație semnificativă: pe durata a patru ani (de la începutul lui 1913 și până la finalul lui 1916), singurul interval în care Marte s-a aflat în cazimi a fost între 23 decembrie 1914, ora 2:30, până pe 25 decembrie 1914, ora 6:10, deci exact la sărbătoarea Crăciunului!

Marte în cazimi între 1912 – 1919. Cu roșu, Marte în cazimi în 1914

Iată și harta dimineții de Crăciun, la ora 6:00, chiar înainte ca Marte să încheie aspectul de cazimi:

Dimineața zilei de Crăciun, 1914

Dar ce înseamnă că o planetă se află în cazimi sau în inima soarelui? Pe măsură ce o planetă se apropie de Soare, ”lumina” ei descrește, ca și puterea  ei de a acționa. Pe măsură ce planeta se îndepărtează de Soare, ”lumina” ei crește iar ea devine mai puternică. Totuși, atâta timp cât planeta se află la o distanță de până la șaptesprezece grade de Soare, respectiv sub razele Soarelui, ea este slăbită de influența prea puternică a acestuia, care îi diminuează capacitatea de a se manifesta. Cu o singură excepție: dacă se află la o distanță de maxim șaptesprezece minute de Soare, în ambele sensuri! Acest amplasament este numit în inima Soarelui și este considerat a fi o demnitate accidentală extrem de benefică. Ne putem imagina, metaforic, că planeta respectivă este un nobil, căruia regele său puternic îi alocă noi prerogative incontestabile. Planeta în cazimi reușește să exprime calitățile ei pozitive și poate să domine o hartă. Cu atât mai mult cu cât, în cazul nostru, este vorba de o planetă aflată în demnitate, în exaltare, Marte în Capricorn. Marte reprezintă spiritul nostru războinic, competitiv, felul în care ne mobilizăm resursele pentru a ajunge acolo unde ne propunem, felul în care luăm decizii dar și puterea de a-i convinge pe alții să se alăture opiniilor noastre. În Capricorn, Marte este înzestrat cu ambiție și cu diplomație, fiind un excelent strateg. Dacă adăugăm la toate acestea surplusul de energie solară datorat stării de cazimi, Marte din harta noastră, situat la gradul 1 și 44 de minute în Capricorn, ar putea fi reprezentat de un luptător pentru o cauză nobilă, nicidecum de un soldat supus, care execută orbește ordinele unui comandant obtuz. Am avut curiozitatea de a consulta și Simbolurile Sabiene iar simbolul pentru gradul 2 din Capricorn  este: ”Vitralii, într-o catedrală gotică. Unul dintre ele deteriorat de război.” Inutil să comentez, cred!

Evenimentele istorice

Teribila conflagrație care a rămas în istorie sub numele de Primul Război Mondial începuse în vara lui 1914, cu Atentatul de la Sarajevo. Pe 28 iunie, Arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului Austro-Ungariei, fusese ucis de studentul bosniac Gavrilo Princip, membru al unei organizații extremiste al cărei obiectiv era să unească toate popoarele slave din Balcani. La sfârșitul verii, întreaga Europă era sub arme, divizată în două tabere, Antanta, sau Puterile Aliate (Rusia, Franța, Marea Britanie), și Puterile Centrale (Germania și Austro-Ungaria). În cei patru ani de confruntări, Italia, Statele Unite ale Americii, Canada și Japonia s-au alăturat Antantei iar Turcia și Bulgaria, Puterilor Centrale. Mai întâi a fost deschisă o linie a frontului în estul Europei dar Rusia, simțind că poate fi depășită numeric de trupele germane, a cerut Franței să deschidă o linie a frontului și în vest. Franța a dat curs acestei solicitări, astfel că în toamnă au loc lupte grele în Flandra.

La început, națiunile europene implicate în ostilități nu au realizat grozăvia ororii care se declanșase. Cei mai mulți dintre civili și chiar cei ce fuseseră mobilizați sperau ca în câteva luni conflictul să se încheie și soldații să se întoarcă acasă până de Crăciun.

În septembrie 1914, a fost ales Papă Giacomo Paolo Giovanni Battista della Chiesa, care a stat în fruntea Bisericii Catolice sub numele de Benedict al XV-lea, până în 1922. Pontificatul său a fost marcat de umbra grea a războiului. Benedict al XV-lea era un pacifist și a cerut, în repetate rânduri, rezolvarea pe cale diplomatică a diferendelor dar inițiativele sale au fost refuzate, cum refuzată a fost și solicitarea unui armistițiu pe perioada Sărbătorii Crăciunului.

Suntem, așadar, în iarna grea a lui 1914, în tranșee, în pline confruntări militare care au avut ca rezultat foarte mari pierderi de vieți omenești.

Dar ceea ce se petrece, spontan, în numeroase zone ale frontului de vest, în zona Ypres, în special în sectorul satelor Saint-Yves, Ploegsteert și Comines, sfidează orice regulă a războiului. Fenomenul nu poate fi considerat minor, din moment ce numărul soldaților implicați a fost estimat la circa o sută de mii, germani și britanici! Aici a avut loc un armistițiu spontan, care a durat din ziua de Ajun până în după amiaza primei zile de Crăciun.

O scrisoare trimisă de sergentul Clement Barker, la câteva zile după Crăciunul din 1914, atestă faptul că trupele britanice şi germane au oprit ostilităţile, şi-au oferit reciproc cadouri, au citit din Psalmi iar în ziua de Crăciun au oficiat şi o scurtă slujbă. ”Câţiva dintre noi au ieşit şi au luat morţii (69 la număr), i-au îngropat şi imediat o minge a zburat din tranşeele noastre, iar germanii şi englezii au jucat fotbal”.

Bruce Bairnsfather, umorist și caricaturist britanic, pe atunci căpitan al unei unități de mitraliere a Regimentului Regal Warwickshire, a descris episodul astfel: ”Germanii au început să pună lumânări pe marginea tranșeelor ​​și pe unii pomi din apropiere, începând apoi să cânte cântece de Crăciun; de cealaltă parte a frontului, britanicii au răspuns începând și ei să cânte și, după scurt timp, soldații din ambele părți au început să traverseze pământul nimănui pentru a schimba mici daruri cu inamicii lor, precum mâncare, alcool, tutun și suveniruri cum ar fi nasturi de uniformă și șepci.” Și își continua însemnările astfel: ”Nu voi uita acea zi ciudată și unică de Crăciun pentru nimic în lume… Am văzut un ofițer german, un locotenent cred, iar eu fiind colecționar înrăit i-am spus că mi-am pierdut mințile din cauza nasturilor de pe uniforma sa… Mi-am luat cleștele și, cu câteva mișcări abile, i-am tăiat câțiva nasturi și i-am pus în buzunar. Apoi i-am dat în schimb doi dintre nasturii mei… În cele din urmă, l-am văzut pe unul dintre mitraliorii mei, care în viața civilă era frizer amator, tunzând părul nefiresc de lung al unui ”Boche” (soldat german) docil, care a rămas cu răbdare în genunchi, pe pământ, în timp ce mașina de tuns i se strecura la ceafă.”

Un alt martor britanic, Căpitanul Sir Edward Hulse Bart, a relatat că primul interpret pe care l-a întâlnit pe liniile germane era originar din Suffolk, unde el își lăsase iubita și motocicleta; Hulse Bart a scris, de asemenea, despre un cântec care ”se termină cu un Auld Lang Syne”[1]”Auld Lang Syne” (”De demult, de-odinioară”) este un cântec din folclorul scoțian, care se cântă la sfârșit de an pentru a marca despărțirea de Anul Vechi și întâmpinarea Anului … Continue reading care ne-a unit pe toți, englezi, scoțieni, irlandezi, prusaci, württemberghezi etc. A fost absolut incredibil și, dacă aș fi văzut scena asta într-un film, aș fi jurat că era totul regizat!”, spune el.

Locotenentul german Johannes Niemann a scris: „am luat binoclul și am privit cu atenție peste parapet, nevenindu-mi a crede, imaginea incredibilă a soldaților noștri schimbând țigări, rachiu și ciocolată cu inamicul.” Tot Nieman povestește că, la un moment dat, a apărut un soldat scoțian cu o minge de fotbal și, în câteva minute, s-a încins un meci în toată regula, încheiat cu scorul de 3 – 2 pentru germani.

Veteranul Alfred Anderson, care a trăit 109 ani, până în 2005, ne-a lăsat și el, în memoriile sale, amintirea acelor zile: ”Îmi amintesc liniștea, sunetul straniu al liniștii. Doar gărzile erau la post. Toți ceilalți am ieșit din adăposturi și ascultam. Și ne gândeam la cei de acasă. Tot ce auzisem, timp de două luni, în tranșee, fuseseră șuierăturile și trosniturile gloanțelor în zbor, focurile de mitralieră și voci îndepărtate, vorbind nemțește. Dar în acea dimineață era o liniște de mormânt, cât puteai cuprinde cu ochii. Am început să strigăm Crăciun fericit!, cu toate că nici unul dintre noi nu se simțea așa. Liniștea a încetat după amiază și măcelul a început din nou. A fost o scurtă pace, într-un război cumplit.”

Din păcate, nu avem înregistrări complete despre aceste întâmplări care par ireale și în zilele noastre sau mai cu seamă în zilele noastre. Asta și din cauză că reprezentanților presei vremii li s-a cerut să nu facă publice prea multe informații despre acest armistițiu neoficial, deoarece erau considerate potențial periculoase. Primul ziar important care relatează cititorilor  evenimentele neobișnuite este New York Times, dar abia pe 31 decembrie. Cenzura instituită de oficialitățile militare era greu de ocolit. Francezii au aflat despre cele petrecute pe front doar de la soldații răniți care s-au întors acasă, presa franceză trecând totul sub tăcere.

Mulți dintre conducătorii de rang înalt ai armatelor beligerante au considerat fraternizarea soldaților un act de nesupunere militară și de trădare. Ei și-au chemat subordonații la datorie, cerându-le să reia de îndată acțiunile militare.

Da, dar ceea ce se întâmplase nu mai putea fi anulat: soldații și superiorii lor de pe front își depășiseră condiția de pioni pe o tablă de șah a imperiilor, descoperindu-și umanitatea și având curajul să o manifeste!

Acest episod unic în istorie a fost ecranizat în 2005, într-un film multipremiat, intitulat Joyeux Noel! (Crăciun fericit!).

Comentarii astrologice

În hărțile solare de pe 24 și 25 decembrie 1914, războiul este reprezentat prin opozițiile pe care Pluto din Rac și Saturn din Gemeni le fac cu Soarele. Conjuncția Saturn- Pluto însăși exprimă un pol al ambițiilor, o luptă pentru putere și dominație, pentru stabilirea unor noi reguli. Soarele este flancat de Marte și Uranus, două planete greu de strunit, violente și impulsive. Dintre toate planetele, doar  acestea două dețin demnități esențiale, Marte fiind în exaltare iar Uranus în zodia al cărei stăpân modern este, Vărsător. Luna se află în Berbec, tot sub stăpânirea lui Marte, la fel ca și Venus din Scorpion, și în termenul lui Saturn. Să ne amintim că Venus reprezintă pacea în astrologia mundană iar amplasarea ei în Scorpion și în aspect de careu cu Nodurile Lunare de pe axa Leu – Vărsător arată că în perioada respectivă se impunea reformularea relațiilor dintre state și fiecare dintre marii jucători se străduia să obțină cât mai mult, atât prin forță cât și prin manevre de culise neprevăzute.

Aceasta este conjunctura astrală complicată în care Marte intră în cazimi, în zorii zilei de 23 decembrie, și astfel se întâmplă ceea ce nimeni nu ar fi putut anticipa și nici explica! Soldații și-au găsit adevăratul curaj, acela de a nu se supune unor ordine aberante, de a nu se mai lăsa târâți orbește într-un conflict care nu era al lor, de a lăsa armele în tranșee și a ieși în fața inamicilor cu mâinile goale, ba chiar cu daruri!

Studiind și harta Papei Benedict al XV-lea, nu mică mi-a fost surpriza să văd că planeta sa Marte este conjunctă, la o distanță de numai un grad și două minute, cu Marte al momentului la care ne referim. Cu siguranță acest aspect are o semnificație în rolul jucat de Papa Benedict al XV-lea în medierea păcii.

Am căutat date despre cei care au fost implicați activ în această poveste dar  ele sunt incomplete și nu are rost să speculăm. Armistițiul de Crăciun este un eveniment uimitor, el în sine, și o mare lecție de umanitate. Indiferent de religia căreia îi aparținem, ceea ce numim ”spiritul Crăciunului” – anume, conștientizarea valorilor eterne  de familie, apartenență și compasiune – este prezent în fiecare dintre noi, dacă nu suntem mutilați sufletește de ambițiile și orgoliile celor care ne conduc sau de dogme sterile. Marte în cazimi a deșteptat acest spirit, în tranșee, și ne-a arătat cum, atunci când el se manifestă în inima Soarelui, expresia ”Luptăm pentru pace!” este un  nonsens. Pentru a trăi în pace e nevoie doar să fim pacea și să încetăm lupta.

Să avem, cu toții, parte de un ”Soare luminos și  un Crăciun Frumos!”

TEODORA MUTH,
vicepreședinte AAR și redactor-șef adjunct Astrele

Despre Dora

Note

Note
1 ”Auld Lang Syne” (”De demult, de-odinioară”) este un cântec din folclorul scoțian, care se cântă la sfârșit de an pentru a marca despărțirea de Anul Vechi și întâmpinarea Anului Nou. A fost cules de poetul național al Scoției, Robert Burns, în 1788.
Share

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close