Nașterea unei capodopere: ”Noapte înstelată”, de Vincent Van Gogh

O operă de artă are o hartă natală, la fel ca un om sau la fel ca orice lucru de pe pământ. Probabil că puțini creatori știu exact când le-a încolțit ideea sau când au început efectiv lucrul la una sau alta dintre creațiile lor. Uneori, opera însăși oferă indicii cu privire la nașterea ei.

Pentru mulți nu este un secret că sunt o iubitoare a artelor plastice, mai ales pentru cei care mi-au urmărit profilul de FB de-a lungul timpului, sau care mi-au citit prognozele din anii trecuți publicate pe catchy.ro, în care fiecare material săptămânal era ilustrat cu tablourile unui artist a cărei dată de naștere cădea în săptămâna respectivă.

Am o serie de pictori preferați, navighez deseori pentru a le admira și analiza operele, zăbovesc îndelung asupra unor picturi îndrăgite, revin la ele periodic, găsind mereu alte și alte detalii neobservate anterior, caut informații cu privire la acestea și la autorii lor. Alteori, hălăduiesc pe net pentru a descoperi noi pictori ale căror lucrări să fie pe placul sufletului meu.

Un tablou care mi s-a cuibărit adânc în inimă este ”Noapte înstelată”, de Vincent Van Gogh. Nimic de mirare, ”Noapte înstelată” este una dintre cele mai bune lucrări ale artistului și una dintre cele mai îndrăgite capodopere ale picturii din toate timpurile. Și, fiindcă înfățișează un cer nocturn cu lună și stele, astrologii cad iute pradă farmecului ei.

Tabloul a fost pictat în mai-iunie 1889, în localitatea Saint-Rémy-de-Provence, la azilul de alienați al mănăstirii Saint-Paul-de-Mausole, unde Vincent van Gogh a fost internat între 8 mai 1889 și 19 mai 1890, ca urmare a degradării sănătății sale mentale, survenite mai ales după celebrul episod de demență din decembrie 1888, când și-a tăiat urechea. Pe parcursul internării, Van Gogh a fost foarte productiv, pictând mai tot timpul, cu excepția momentelor de criză. La azil, Van Gogh avea amenajat un atelier la parter, dar a pictat și foarte multe peisaje văzute pe fereastra camerei în care locuia. Unul dintre acestea este ”Noapte înstelată”.

Acum câteva săptămâni am ajuns din nou, pe cale virtuală, în fața acestui tablou. M-am minunat iar și iar, l-am examinat a nu știu câta oară, apoi am luat la frunzărit netul, dornică să-i aflu toate secretele (am Luna natală în Taur, în casa a VIII-a!). Și uite-așa, am ajuns pe Wikipedia franceză unde am dat peste următoarea afirmație:

”Le ciel représenté dans le tableau correspondrait à la configuration céleste visible à Saint-Rémy-de-Provence, le 25 mai 1889, à 4:40 précisément” (”Cerul reprezentat în tablou ar corespunde configurației celeste vizibile la Saint-Rémy-de-Provence în 25 mai 1889, la ora exactă 4:40.”)1

Ei asta da, provocare pentru un astrolog! Bineînțeles că am pornit cercetarea.

Nota explicativă care însoțește afirmația conduce la documentarul ”Art et Astronomie au XIXe siècle (3)”2, realizat de Jean-Pierre Luminet, astrofizician, conferențiar, scriitor și poet francez, specialist de talie mondială în găuri negre și cosmologie. Un astrofizician îndrăgostit de artă…

În documentarul cu pricina, Jean-Pierre Luminet ne reamintește mai întâi că Van Gogh era pasionat de astronomie și că citea cu aviditate lucrările de popularizare publicate de astronomul francez Camille Flammarion cu care, de altfel, se pare că era în relații amicale.

Mai departe, Jean-Pierre Luminet face aluzie la o scrisoare a lui Vincent Van Gogh către fratele său, Theo, din 25 iunie 1889, în care artistul ar fi afirmat ”Am terminat, în sfârșit, <<Noaptea înstelată>>”3. Presupunând că schița tabloului trebuie să fi fost făcută cu câteva săptămâni înainte, Luminet încercă, ajutat de un soft de astronomie, să depisteze data la care ar fi fost concepută aceasta. Astfel, ajunge la concluzia de mai sus: 25 mai 1889, 4:40.

Iată harta astrologică a momentului depistat de J-P Luminet:

Iată ce imagine a afișat softul folosit de J-P Luminet pentru acest moment (documentarul citat, minutul 2:18):

Și iată, încă o dată, tabloul, spre comparație:

Elementele care pledează pentru acest moment:

  • Luna
    După formă, Luna trebuie să fi fost în descreștere, cam în a 2-a sau a 3-a zi de după al 3-lea pătrar, cel mai probabil, în Berbec. Iată cum arată Luna în tabloul lui van Gogh:

Și iată cum apare Luna în fiecare dintre cele 28 de zile ale ciclului ei. În tablou, Luna are o corporalitate destul de consistentă încât să fie bine vizibilă, dar are și o concavitate destul de pronunțată. Corespondența cea mai potrivită ar fi, cred, Luna în ziua a 23-a sau a 24-a.

Venus
Venus apare într-o poziție specială în tablou: foarte strălucitoare și aflată nu cu mult deasupra orizontului.

Scotocind prin corespondența lui Van Gogh, am găsit scrisoarea cu nr. 777, către Theo, scrisoare pe care specialiștii o datează între 31 mai și 6 iunie 18894. În această scrisoare, la un moment dat, artistul zice:

”În această dimineață, am privit spre sat de la fereastra mea, cu mult timp înainte de răsăritul soarelui, și nu era nimic, decât Luceafărul de dimineață, care părea foarte mare.”

Pictorul descrie un moment în care priveliștea planetei Venus are un mare impact asupra sa. Sunt și motive să fie impresionat. Este o perioadă venusiană specială. Dacă ne uităm în efemeridele lui Venus de la astro.com, iată ce vedem în acele zile de mai-iunie 1889:

Adică:
7 mai 1889 – Venus la răsăritul heliacal (prima zi de vizibilitate, după ce iese de sub razele Soarelui)
22 mai 1889 – Venus la stația directă
3 iunie 1889 – Venus atinge strălucirea maximă

Și bineînțeles că Venus nu are rival în splendoarea ei: are o magnitudine uriașă (-4.5), iar luna nu este vizibilă pe cer în orele de dinainte de răsăritul soarelui ca să-i facă concurență. În plus, fiind un cer nocturn fără lună, întunericul este foarte adânc, iar un astru strălucitor sclipește și mai viu pe catifeaua neagră a bolții.

Dacă ar fi putut privi pe fereastra lui către sud-vest sau către vest, poate că Van Gogh l-ar fi văzut și pe Jupiter, care, apropiindu-se de opoziție, era și el destul de strălucitor.

Iată cum arăta cerul cu circa o oră înainte de răsărit, la datele limită ale intervalului în care se crede că a fost scrisă scrisoarea: 31 mai (stânga) și 6 iunie (dreapta):

Ca Venus să fie atât de vizibilă pe cer în acel mai-iunie 1889, trebuia ca:
– Venus să fi răsărit deja, deci să fie deasupra liniei AS-DS, prin urmare Ascendentul să fi trecut binișor de primele grade din Taur.
– Să fie cât mai întuneric afară, așadar Soarele să nu fi răsărit, adică, în termeni astrologici, Ascendentul să fie la mai puține grade în Gemeni decât Soarele.

Stelele fixe
Pe cerul redat în tablou, deasupra lui Venus se văd trei stele, care se regăsesc în aceeași poziție și cu aceleași mărimi, ce par să descrească de sus în jos:

Chiar și cele două stele aflate jos, în stânga chiparosului din tablou par să se regăsească în imaginea computerizată a zilei propuse de Luminet.

Cele trei stele de sus par și ele strălucitoare, deci trebuie să aibă o magnitudine considerabilă, cel puțin sub 3. Nu am timpul necesar pentru a întreprinde un studiu de precizie în scopul identificării, dar în acea zonă a cerului, în Taur se găsesc Schedir și Caph (Alpha și Beta din Cassiopeia), Hamal și Sheratan (Alpha și Beta din Berbec), Almach (Gamma din Andromeda), Menkar (Alpha din Balena) sau Rucha (Delta Cassiopeia), toate cu magnitudine cuprinsă între 2 și 3 și cu longitudinea undeva între 2.30 și 16.30 Taur.

Galaxia din centrul tabloului
Este, fără îndoială, un element care atrage din prima atenția privitorului. O spirală uriașă, ca un val învolburat, care năvălește drept în mijlocul tabloului. Mulți au considerat că acest vârtej este doar rodul minții tulburate a artistului. J-P Luminet crede însă că este vorba despre o galaxie reală, în formă de spirală.

Aflat la castelul său, Birr, din Irlanda, și dotat cu un telescop de 183 cm diametru (”Leviatanul din Parsonstown”), lordul William Parsons, conte de Rosse a descoperit în 1845 că Galaxia Volburei are o structură în spirală. Era prima ”nebuloasă” în spirală descoperită, iar lordul a desenat-o la vremea descoperirii exact așa cum se poate vedea cu instrumentele actuale.

Galaxia Volburei, desenată în 1845 de lordul William Rosse (stânga) și fotografiată în 2005 cu telescopul Hubble (dreapta)

Evident că descoperirea a făcut înconjurul lumii științifice, iar desenul lordului a fost reprodus în nenumărate publicații, imaginea galaxiei întipărindu-se bine în mintea tuturor. Probabil că și în cea a lui Van Gogh.

Seamănă foarte mult, nu? Mie mi se pare că Van Gogh a desenat imaginea ei în oglindă, dar se prea poate ca așa să și-o fi amintit de prin revistele lui Flammarion în care a văzut poza. Dar de semănat, seamănă, nu este nicio îndoială. Așa crede și astrofizicianul J-P Luminet, care lasă să se înțeleagă în documentar că în tablou ar fi Galaxia Volburei.

Aici avem însă o problemă.

Galaxia Volburei, M51 pe numele ei astronomic, se află în constelația Câinii de Vânătoare (Canes Venatici). Este cunoscută de astrologi și sub numele Copula (din latină, unde înseamnă ”legătură, lesă”, fiind numită probabil astfel fiindcă se află pe lesa unuia dintre câini), iar în 1889 era situată la longitudinea 23.34 Fecioară. Deci nu are ce să caute în tablou între Lună, care este în Berbec, și Venus, care este în Taur. În plus, la o magnitudine de 8,4 nu poate fi observată cu ochiul liber. Nu că asta ar conta prea mult. Oricum, artistul probabil că știa că pe-acolo pe undeva este o galaxie și a pus pe pânză imaginea pe care o avea el în cap despre galaxii.

Așa că am pornit din nou investigațiile. Am căutat cele mai cunoscute galaxii în spirală, să văd care dintre ele ar putea corespunde localizării. Și am găsit! Este vorba despre galaxia M31 sau galaxia Andromeda, din constelația Andromeda, numită în vechime „Marea nebuloasă Andromeda”.

Cu o magnitudine de 3,4, galaxia Andromeda este una dintre puținele galaxii care pot fi văzute cu ochiul liber de pe Pământ în emisfera nordică. Cunoscută de astrologi și sub numele de Vertex, în 1889 era localizată la 26.18 Berbec. Evrika! Iar Vang Gogh trebuie să fi știut de existența ei, căci fusese fotografiată pentru prima dată cu doi ani înainte, în 1887, de astronomul Isaac Roberts, la observatorul său Crowborough din Sussex.

Nedumeririle mele

Hartă diurnă?!

Ora 4:40, indicată de Luminet, conduce la o hartă diurnă (vezi mai sus prima hartă din articol). Pe 25 mai 1889 Soarele a răsărit la 4:27. Dacă Soarele răsărise deja de aproape un sfert de oră, cum de se mai vedeau pe cer Luna, Venus și, mai ales, stelele fixe? Așa cum am arătat deja, ora trebuie să se situeze între răsăritul lui Venus și răsăritul soarelui. Cum Venus la acea dată răsărea la 2:49, intervalul limită ar fi între 2:49 și 4:27. Acesta trebuie însă restrâns având în vedere că Venus era, totuși, mai sus de linia orizontului și că de obicei începe să se lumineze cu ceva vreme înainte de a răsări efectiv soarele. După mine, 3:30-4:00 ar fi un interval mult mai rezonabil. Iată cum ar arăta, de exemplu, o hartă medie, ridicată pentru mijlocul acestui interval, 3:45.

Cronologia, așa cum reiese din corespondență

În corespondența dintre Van Gogh și fratele lui, Theo, avem următoarele referințe la ”Noapte înstelată”:

777/între 31 mai și 6 iunie 1889
”În această dimineață, am privit spre sat de la fereastra mea, cu mult timp înainte de răsăritul soarelui, și nu era nimic, decât Luceafărul de dimineață, care părea foarte mare.”

Mi se pare puțin ciudat ca pictorul să se fi apucat deja de schiță încă de pe 25 mai și să se minuneze de Venus cel mai probabil la începutul lui iunie (aș duce conceperea scrisorii mai aproape de 6 iunie, de vreme ce precedenta scrisoare către Theo, cu nr. 776, datează din 23 mai5, iar următoarea, cu nr. 782, va fi scrisă pe 18 iunie) și, dacă tot se minunează mai târziu, să nu îi spună fratelui său, căruia îi împărtășea mai toate preocupările, că deja a început să lucreze la o lucrare înfățișând cerul înstelat.

În schimb, iată ce îi spune în următoarea scrisoare:

782/ 18 iunie 1889
”Cel puțin am un peisaj cu măslini și mai am un studiu nou cu cerul înstelat.”6

Pe 18 iunie avea ”un studiu nou cu cerul înstelat”. Oare un studiu început pe 25 mai poate fi numit ”nou” pe 18 iunie?

783/25 iunie 1889
”Am avut niște zile călduroase frumoase și mai am câteva pânze în lucru, astfel încât sunt 12 pânze nr. 30 de pe stoc.”7

În notele care însoțesc scrisoarea se precizează că între cele 12 pânze se numără și ”Noapte înstelată”. Tabloul era în lucru, ideile erau deja bine fixate pe pânză.

784/2 iulie 1889
”Ca să-ți faci o idee despre ce lucrez, îți trimit astăzi zece desene, toate după pânze aflate în lucru.”

În notele care însoțesc scrisoarea se precizează că între aceste 10 desene se află și desenul după tabloul ”Noapte înstelată”, aflat în lucru8. Iată-l:

Apar niște mici diferențe în poziționarea stelelor fixe, pe care nu prea știu cum să mi le explic: schița reflecta un cer anterior, iar ulterior pictura a fost adaptată momentului? Sau stelele au fost într-un final amplasate astfel încât să răspundă unor necesități de ordin estetic?

Ipotezele

  1. J-P Luminet are dreptate, iar Van Gogh a făcut o schiță rapidă, ”de mână” a cerului din noaptea de 25 mai 1889. Dar nu la 4:40 dimineața, ci mai devreme, înainte de răsăritul soarelui.
  2. Van Gogh este impresionat de-a lungul săptămânilor de elemente disparate, pe care mai apoi, cu puțin înainte de data de 18 iunie le ”asamblează” într-o compoziție: Venus la strălucirea ei maximă și stelele pe care le vedea, probabil în fiecare noapte pe fereastră, casele și biserica din sat, semețul chiparos… Pentru întregirea imaginii îi mai trebuia, însă, și o lună. Care putea arăta oricum, la o adică, numai lună să fie. Să fi reținut el luna în descreștere din 25 mai? Cam puțin probabil. Luna în descreștere nu este chiar atât de rară sau frapantă. Dar dacă pe lucrarea deja schițată, cu toate cele, artistul a ”plantat” luna descrescătoare din iunie? Din 22 iunie?…

Când mi-a venit ideea de a scrie acest articol, totul mi se părea foarte simplu. Pe parcurs au apărut dilemele, investigațiile și complicațiile. Lucrurile nu sunt lămurite și nu se știe dacă se vor lămuri vreodată. Ceea ce nu am făcut, din lipsă de timp, dar îmi propun să fac, este să citesc și scrisorile pe care Van Gogh le-a scris în mai și iunie 1889 altor persoane, în afară de Theo, poate cine știe, conțin vreun indiciu.

La final: nu știu dacă este o coincidență că acest articol se naște în ultima parte a lui iulie. Pe 29 iulie se împlinesc 130 de ani de la moartea lui Vincent van Gogh.

Vincent van Gogh, 30.03.1853, 11h00, Zundert, Olanda – 29.07.1890, 1h30, Auvers-sur-Oise, Franța. Harta natală (stânga) și Autoportret, 1889 (dreapta)

MIHAELA DICU,
Senior editor și președintă de onoare a AAR

Despre Mihaela

Notă: imaginile lucrărilor lui Van Gogh și cele ce înfățișează galaxia Volburei sunt preluate de pe Wikipedia

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close