Să nu ne facem că plouă!

Au aranjat-o și au adus-o pe scenă într-un scaun cu rotile. O jumătate a corpului îi rămăsese afectată după atacul cerebral pe care îl suferise. Se putea observa că trupul ei trecea prin dureri și acum, dar, chiar și așa, spiritul său era vivace, fiind o prezență electrizantă. La 85 de ani era o legendă vie. Agnes de Mille – una dintre cele mai strălucite coregrafe ale Statelor Unite. Fascinația publicului creștea pe măsură ce această femeie își depăna amintirile, istorisindu-și viața. În acest cadru feeric, când intervievatorul a întrebat-o ”A fost vreodată pentru dvs. o problemă faptul că nu aţi fost frumoasă?”, publicul a amuțit în consternare, considerând această întrebare un atac la persoană. Agnes, în schimb, s-a luminat la față pentru că era întrebarea pe care o așteptase toată viața. Nimeni nu îndrăznise, până atunci, să i-o adreseze, să-i dea șansa de a vorbi despre asta…

Fusese un copil drăgălaș până când pubertatea i-a modificat fizionomia și corpul, transformând-o în sora cea urâtă a frumoasei ei surori mai mici care se bucura de toată atenția și căreia îi erau dedicate lecțiile de dans la care Agnes râvnea, de fapt. Trebuia s-o însoțească pe cea mică la clasa de balet și s-o aștepte până termina. Stând acolo a luat două decizii majore: a hotărât să se dedice dansului și a ales să devină coregraf, dacă nu putea fi dansatoare din pricina înfățișării sale. Aceasta era povestea nespusă, o povară pe care o lăsa acum jos datorită iscusitului și empaticului intervievator, istoricul cultural Marc Pachter.

Iată o secvență de viață care ilustrează destul de bine o nuanță a contextului astral în care ne aflăm acum și pe care doresc s-o evidențiez.

Pe tărâmul zodiei-simbol a comunicării, Gemenii, putem deveni mai mult decât dornici de a ne exprima, având, de fapt, nevoia imperioasă de-a o face. Și putem constata că tocmai acum, când Soarele tranzitează această zodie, nu reușim să relatăm ceea ce avem nevoie să relatăm, să spunem ceea ce este într-adevăr valoros de spus despre noi (cel puțin când Mercur se află în Taur¹). Vedem cum miezul discuției este ocolit, cum schimbăm între noi argumente și contra-argumente sterile sau, din contră, cum ne duelăm în cuvinte grele și ne rănim. Ori ne refugiem stânjeniți în tăcere, negăsind curajul de a-l privi pe celălalt sau de a-i aduce dovada faptului că este văzut².

Când peste drum se află Marte³ și Saturn, avem nevoie mai mult decât oricând de un interlocutor cu un psihic matur, care ne susține privirea, ne citește printre rânduri și îndrăznește să formuleze acea întrebare dificilă pe care o așteptăm, fără să ne rănească⁴. Întrebarea pe care nimeni nu pare să aibă curajul și totodată priceperea de a ne-o adresa. Întrebarea care ne pune pe drumul vindecării unei răni. Întrebarea capabilă de a crea o autentică legătură între noi sau de a o consolida pe cea existentă. (Și care este întrebarea ta? Ai tu, în primul rând, forța și gingășia de a ți-o adresa și de a-ți răspunde?)

Putem fi noi, la rândul nostru, interlocutori atenți, empatici, plini de compasiune? Putem vedea întrebarea din sufletul celuilalt? Găsim în noi puterea de a i-o adresa la momentul oportun, în contextul și în forma potrivită? Haideți să nu ne facem că plouă! Să le oferim celor dragi prilejul de a-și ușura cugetul de ceea ce ei își doresc să-l ușureze (nu de ceea ce dorim noi să-i ușurăm, adică să le răpim)! La finele tranzitului solar prin Gemeni și a celui mercurian prin Taur poate că vor uita vorbele înțepătoare ale oponenților sau remarcile străinilor, dar ceea ce nu vor uita – ca să-l parafrazez pe Martin Luther King Jr. – va fi dureroasa noastră tăcere.

DIANA SPINEAN,
Redactor-șef și vicepreședinte AAR