Retrovenusiene. Reflecții, nedumeriri și alte fleacuri

În ceea ce mă privește, am destule motive să nu văd în apropiata retrogradare a lui Jupiter în Balanță¹ un capăt de țară. Fie vorba între noi, evoluție netedă, drumuri garantate, soluții din prima, în lumea în care trăim, nu prea există. Tocmai de asta și în dinamica planetară întâlnim mișcări du-te vino, staționări și reveniri strategice, pași înapoi, mers de-a-ndărătelea². Cerul e răbdător cu mine, mă păsuiește ca să-mi găsesc ritmul. Îmi repetă contexte, oameni, situații să mai pot schimba acolo unde, la primul mers direct al planetei, am acționat neinspirat, am luat o decizie proastă.

Un exemplu de actualitate e retrogradarea lui Jupiter în Balanță, ce are loc în contextul mai larg de recepție mutuală mixtă cu Saturn în Săgetător. Semn că Jupiter și Saturn ar trebui puși în echilibru, responsabilitatea și libertatea ar trebui manifestate în aceeași măsură, corelate, în cuplu. Cum Jupiter (și nu Saturn) e cel ce intră în retrogradare, tocmai la Jupiter e de umblat, corijat, de compensat și îmbunătățit ceva, de făcut oarece reglaj tehnic. Asta înseamnă că, în viața în doi, ar fi nevoie de mai puțin control și mai multă destindere. De mai puțină interdicție, înfrânare și mai multă toleranță, permisivitate. De mai puțină limitare, restrângere și mai multă aspirație, deschidere.

Concret, mă iau de guler și mă întreb dacă nu cumva m-am aflat până acum într-o căsnicie de ochii lumii, prea convențională, prea construită pe ideea de a păstra aparențele, de a-mi proteja imaginea, a părea ce nu sunt. Dacă nu cumva am fost cu cineva ca simplă disciplină, armată, regulă. Uniunea legitimă în care sunt cu cineva mi-a permis să mă dezvolt personal, să aflu lucruri despre mine? Sau am făcut și eu ce face toată lumea, cam ce se face în societate, c-așa trebuie. Am eșuat în previzibil și banalitate, în constrângeri, aranjamente, rutină, uzură. Jupiter retrograd în Balanță vrea să schimb o viață de cuplu fadă, sumbră, anostă. Hai, frate, adu în scenă și tu un pic de provocare, de risc, de acțiune! Ia-ți libertatea de a experimenta în doi, nu te ține nimeni legat! Mai important e să capeți acum, alături de partener, experiență de viață, să înțelegi lucruri, să știi cum stă treaba.

Și partea interesantă vine abia acum. Nu doar Jupiter retrogradează în Balanță, ci și Venus, dispozitoarea lui, în Berbec³. O dată în plus mi se cere să pricep că o relație afectivă e (și) despre mine. Deși în doi, am dreptul să fiu eu. Asertivitate, deci. Mai puțin compromisuri, mai puțin îmi îngrămădesc individualitatea să fiu cu cineva. N-am fost cumva prea preocupată să mă fac plăcută? Nu cumva mi-am dorit prea mult să-l mulțumesc pe celălalt, uitând de mine? Nu cumva am irosit prea multă energie în căutarea aprobării lui? Nevoile mele-s cel puțin la fel de importante ca ale lui. Ia să mă tocmesc, să-mi mai negociez și eu interesele, să nu mă las prostită! Nu mai pot doar gravita în jurul celuilalt fără a primi nimic la schimb. La urma urmei, o relație înseamnă reciprocitate, troc. N-am decât să fac un târg cât mai bun. În general, frica de singurătate mă determină să negociez prost o legătură, cele mai proaste alegeri le fac din deznădejde și disperare. Cu Venus retrogradă în Berbec, însă, nu mai e cazul. Am tot curajul din lume.

Nicio uniune fericită, de regulă, nu-i zen, lipsită de griji. Nu poate fi dusă în absența oricărui conflict. În cuplu, e utilă oarece dinamică, confruntare, stimulare reciprocă. Cu atât mai mult în perioada retrogradărilor venusiene din februarie 2017 – jumătatea lui iunie 2017 (perioadă de vârf martie 2017 – jumătatea lui aprilie 2017), pot să-mi înfrunt partenerul fără să-l pierd. Și am dreptul să mă răzgândesc cu privire la ceea ce fac pentru el. Se cheamă evoluție.

NICOLETA EȘANU,
Redactor-șef adjunct și vicepreședinte AAR