Sunt un fricos
Da, mi-e frică! Înaintea fiecărui proiect pe care-l creez, a unui curs pe care-l predau sau a unei săli pe care o înfrunt, mă cac pe mine de frică. Și mă încarc cu putere după fiecare frică depășită, după fiecare pas pe care îl fac.
Trăiesc, în fiecare cuantă a ultimului fir de păr, teama de anihilare atunci când mă îndrăgostesc și știu că am învins moartea atunci când fac pasul cel mare numit “acum îți voi spune ceea ce simt”.
Să mă mișc, să acționez? Ha!… Acțiunea este pasul către moarte, dar cu moartea pre moarte călcând… La dracu’, am făcut-o, deci chiar sunt nemuritor!
Cine sunt eu? O instrucțiune informatică într-un program din neocortex sau o emoție care și-a imaginat un creier și un corp? Și supraviețuiesc cu speranța că sunt o simțire nenumită și infinită.
Mi-e teamă să nu rănesc și să nu fiu rănit, deși plătesc bani grei și încerc tot posibilul pentru a nu o face, în ambele sensuri. Pentru că o rană care doare este singura dovadă că sunt în viață.
Acesta sunt eu, Racul: din această carapace eu realizez cât de vulnerabili și puternici, cât de efemeri și pereni suntem, în același timp. Emoțiile îmi dau viață și mă țin în ea. A simți este, poate, alături de a crea, cel mai important lucru pentru mine.
Și a sosit timpul meu. Dați-mi voie, deci, să simt, să iubesc, să creez, să mă bucur și să fac pe mine de frică. Iar vouă vă dau voie să nu pricepeți nimic din toate astea și să vă uitați la mine ca la un ciudat neînțeles care-și plimbă rănile către plajă.
Vacanță minunată și iubiri fascinante,
ION HRISTESCU – posesor de Ascendent în Rac
