De două ori doisprezece

În jur de 24 de grade este suficient pentru ca aerul dintre un astrolog și un astronom să devină irespirabil. Ayanamsa – distanța în grade care măsoară precesia echinocțiilor, decalajul dintre zodiacul sideral și cel tropical. Practic, vorbim de un instrument de măsură … sau de tortură: unul cu care astronomii neavizați încă ne scot ochii pentru faptul că Berbecul nostru începe în Peștii lor!
Ni se reproșează că, din pricina deplasării punctului vernal (punctul echinocțiului de primăvară), și zodiacul astrologic s-a deplasat, așa încât acum zodia Berbec începe în constelația Peștilor și cu toate acestea, leneșii de noi, n-am catadicsit încă să ne actualizăm interpretările astrologice!
Ei bine, dacă zodiile și constelațiile ar fi același lucru, reproșul ar fi justificat. Dar nu este! Și nu mă satur să o repet: constelațiile reprezintă construcții iregulate, formate prin trasarea unor linii imaginare între stele, iar semnele zodiacului tropical sunt porțiuni egale de timp, calculate începând de la echinocțiul de primăvară. Pe scurt, avem desene imaginare (porțiuni de spațiu) versus anotimpuri (porțiuni de timp). Ne războim pe de două ori douăsprezece porții intangibile, oricum diferite, doar pentru că se întâmplă să poarte aceleași etichete…
Întrebarea legitimă este de ce au aceeași denumire? La momentul definirii zodiilor, constelațiile astronomice care găzduiau vizual Soarele în momentele importante – echinocțiile și solstițiile – erau Berbecul și Balanța, respectiv Racul și Capricornul. Mai târziu însă astronomul grec Hipparh, la întocmirea unui catalog de stele, a observat că punctul vernal nu stă în loc, ci se deplasează invers, trăgând după sine întreg zodiacul. Astfel, deși acum Soarele este surprins pe cer ca fiind găzduit (vizual) de constelația Peștilor, din punct de vedere temporal el este în Berbec (suntem la începutul primăverii).
Confuzia dintre zodii și constelații ar fi eliminată dacă acestea ar purta nume diferite. E atât de simplu! Dar cine se încumetă să redenumească zodiile și, mai mult, să-i iasă performanța de a introduce noile denumiri în practica astrologică?
Astrologul Ken McRitchie, spre exemplu, propune ca alternativă adoptarea animalelor totemice amerindiene pentru zodiile occidentale, argumentând că animalele sălbatice au trăsături puternice și semnificații psihologice relevate prin locul pe care îl ocupă în cadrul ecosistemului [1]. Nefiind pe deplin satisfăcută cu propunerea sa, m-am văzut obligată să mă aventurez în găsirea unei alte soluții.
Prima idee care mi-a venit este inspirată de însăși definiția zodiilor. Astfel, adoptarea horaelor (sau hore, horai) [2] – divinitățile grecești ale timpului, personificări ale naturii în diversele ei stadii – ar putea fi o soluție. Problema aici este dată de faptul că numărul de horae și componența fiecărui set variază de la sursă la sursă, iar o corespondență precisă cu cele 12 zodii occidentale ar fi greu de realizat.
Oscilând între animale și divinități, am speranța că am nimerit calea de mijloc. Spre deosebire de astronomi, treaba noastră este să privim (și) înspre un alt cer. Cerul din noi înșine! [3] Care acum este bine cartografiat și el, mulțumită psihologiei. Așadar, o altă sugestie ar fi adoptarea unor imagini arhetipale [4] care să exprime esența zodiilor și care ar permite înțelegerea mult mai rapidă și facilă a acestora prin simplul fapt de a le rosti numele. Și totuși, nu pot să nu remarc cum mereu ajungem să dăm nas în nas cu o altă știință…
Cerul aparține, ca obiect de studiu, astronomilor, iar cerul interior a fost revendicat de curând de către psihologi (moștenire lăsată de strămoșii lor, filosofii). În ce ne privește, am aflat prin observare, în decursul mileniilor, că cele două ceruri sunt interconectate și funcționează sincron. Rămânem în continuare observatori conștiincioși ai ambelor [5], în special ai relației dintre ele. Asta este ceea ce am revendicat noi: o relație. Relația dintre Sus și Jos.
Așadar, dorința pe care mi-o pun pentru Noul An Astrologic, pe care îl începem acum, este să avem un set nou-nouț de etichete pentru zodiile noastre, care să reflecte mai limpede această relație. Recunosc că ar fi un proiect astrologic cam îndrăzneț… Iar asta îmi amintește de un altul, la fel de curajos, și care astăzi împlinește vârsta de 12 ani:
La mulți ani, revista ”Astrele”, și la mai mare! 🙂
An Nou fericit, tuturor!
Diana Spinean,
Redactor șef
Note:
[1] Animalele totemice propuse de K. McRitchie sunt: Lup (Berbec), Urs (Taur), Veveriță (Gemeni), Bizon (Rac), Pumă (Leu), Iepure (Fecioară), Lebădă (Balanță), Șarpe cu clopoței (Scorpion), Mustang (Săgetător), Muflon (Capricorn), Vidră (Vărsător), Elan (Pești).
[2] http://en.wikipedia.org/wiki/Horae
[3] Exprimarea face trimite doar la astrologia natală, nu și la cea mondială.
[4] Imagine arhetipală = imagine simbolică generată de arhetip ca matrice (ex.: copilul, fecioara, înțeleptul, Buddha, Isus Hristos). Cf. dexonline.ro
În cazul nostru, am putea avea: Pionierul (Berbec), Hedonistul (Taur), Curiosul (Gemeni), Protectorul (Rac), Actorul (Leu), Perfecționistul (Fecioara), Diplomatul (Balanță), Detectivul (Scorpion), Aventurierul (Săgetător), Administratorul (Capricorn), Savantul (Vărsător), Misticul (Pești).
[5] Cuvântul ”ambele” se referă aici la macrocosmos și microcosmos, pentru că astrologia studiază conexiunea dintre dinamica corpurilor cereşti şi caracteristicile tuturor vieţuitoarelor sau fenomenelor terestre, intersectându-se astfel cu mult mai multe științe, nu doar cu astronomia și psihologia menționate mai sus.