Auguste Rodin și forța regenerării în sculptură

Panorama secolului al XIX-lea dezvăluie o perioadă a dezvoltării industriale, a luptelor sociale, a teoriilor pozitiviste, a progresului științific și tehnologic. În domeniul artistic, realismul în proză determină afirmarea romanului.

Premiera piesei lui Victor Hugo „Hernani”, urmată de o bătaie în toată regula datorită încălcării regulii celor trei unități a vechii tragedii (de timp, de loc și de acțiune), semnează actul de naștere a dramei romantice. Asistăm totodată la falimentul raționalismului iluminist, la apariția romantismului, a conștiintei diversității națiunilor și a simțului patriotic ca acceptare conștientă a propriului trecut. Se fac auzite idei conform cărora disprețul pentru istorie face de neînțeles prezentul și ineficace acțiunile îndreptate spre viitor.

Perioada corespunde celor două mari evenimente astrologice cu impact major asupra umanității: conjuncția planetelor Neptun și Uranus în semnul Capricornului în 1821 și conjuncția planetelor Pluto și Uranus în semnul Berbecului în 1851.

Uranus reprezintă progresul, originalitatea, umanismul, este planeta care duce, prin schimbări bruște și deloc blânde, la depășirea unor stări, lucruri anacronice prin progres și deschide drumul gândirii inovatoare. Dacă mai adaugăm și descoperirea planetei Neptun în 1846, planeta idealurilor, a marilor aspirații și a trăirilor spirituale, a iluminării, misticismului și imaginației, nu este de mirare că venise timpul în care rațiunea trebuia să-și recunoască limitele și să vadă marele cerc al umbrei misterului care acoperă viața și destinul omului.

Ceea ce domină sculptura din a doua jumătate a secolului al XIX-lea este tendința artiștilor de a reda viața reală, expresia, emoția și de a înlătura stereotipia acelei frumuseți ideale, tipice academismului și neoclasicismului. Actul artistic ajunsese o simplă raportare la canoane, universul tematic devenise extrem de restrâns, compoziția – rigidă, iar artistul ajunsese să redea în operele sale ceea ce știa el despre un obiect sau o ființă și nu ceea ce vedea sau simțea.

Și cum domeniul predilect al planetei Uranus este știința, în preajma conjuncției sus amintite, Niepce inventează tehnica fotografiei, Faraday definește principiul motorului electric, începe să funcționeze telegraful, iar în Anglia circulau primele locomotive. Era limpede că timpul nu mai putea fi ținut în loc nici în artă și este firească apariția unei noi atitudini în raport cu realitatea și, fireste, o nouă formă de exprimare artistică, cea impresionistă. Începe experiența lucrului în plein-air a pictorilor de la Barbizon, iar la cafeneaua Michelangelo din Florența se constituie gruparea artiștilor macchiaioli care-și propun să facă o artă realistă care să transcrie cu fidelitate impresiile artistice. Nici Parisul nu se lasă mai prejos și, în 1859, Courbet construiește lângă Palatul artelor frumoase, unde era deschisă expoziția oficială, „Pavilionul realismului”.

Sub impactul descoperirii aparatului de fotografiat, al descoperirilor fizicii optice în domeniul luminii și culorii, în artă se face simțită o atitudine mai realistă și crește semnificativ interesul pentru instantaneu, pentru mișcare și pentru înregistrarea fidelă a senzației trezite de spectacolul realității.

În acest context, Auguste Rodin, născut pe 12 Noiembrie 1840, ora 12:00 AM, este o expresie fidelă a timpului și momentului în care vine pe lume. Scorpion cu Ascendent Capricorn, Auguste Rodin, artist contestat, calomniat, dar și admirat, duce o luptă aprigă, curajoasă și lucidă cu realitatea vremii, vreme care nu se lasă dominată ușor. Să nu uităm că la Paris, oraș devenit focar de activitate artistică, alături de saloanele oficiale apare Salonul Refuzaților, în care expunea tânăra generație de pictori (Manet, Pissarro, Cezanne, Whistler), refuzați sistematic de juriile saloanelor oficiale.

Tema natală a lui Rodin arată multă forță, tenacitate, o voință de nezdruncinat și o mare capacitate de afirmare socială, susținută de conjuncția Soare – Jupiter în casa a X-a, casa a elevării și a reușitei sociale. Preocupările legate de sculptură se văd în conjuncția Venus – Saturn care înseamnă formă, în opoziția Uranus – Marte care înseamnă mișcare, în pozitia Lunii în casa a V-a, care vorbește de capacitate și forță de creație, și, nu în ultimul rând, în Ascendentul din Capricorn, semn care semnifică pământul rece și uscat, creștetele înalte ale muntelui, piscurile, unde domină stâncile, deci piatra.

Soarele se află în semnul Scorpionului, semn care se apropie cel mai mult de noțiunile de moarte și dezagregare. Tot acest semn vorbește însă de transmutația alchimică a valorilor materiale în valori spirituale și este de-a dreptul șocant felul în care semnul solar se identifică cu opera sa, în cadrul unuia dintre proiectele gigant ale artistului intitulat Poarta infernului, temă inspirată de episodul dragostei dintre Francesca da Rimini și Paolo Malatesta (Dante, Cântul V din Infernul). Lucrarea a rămas nefinalizată, dar din ea și-a extras artistul subiecte fragmentare pentru opere de sine stătătoare: Sărutul (lucrare de un superb senzualism și de un erotism sublimat), Adam, Eva, Gânditorul, Umbrele, s.a. Pluto/Hades, zeu al morții, guvernatorul modern al Scorpionului, semn în care se află Soarele artistului, domnește în regatul umbrelor, care este infernul.

În operele create de Rodin, nu mai apare acea logică menită să lege centrul compoziției lucrării de rest prin linii și treceri continue. Viziunea sa apare singulară, tragică precum un strigăt în tăcere. Apar trupuri în cele mai contorsionate poziții, fără cap, fără brațe sau capete răvășite, toate menite să dea o indicație de mișcare, o vibrație care, depășind liniile conturului, creează acel fior prin care spiritul formei se adresează ființei umane. Totul este subordonat expresiei, sugestiei și marchează, într-un fel discret, zorii expresionismului.

Nu i-a putut înțelege pe sculptorii francezi din Evul Mediu, care căutau echilibrul și măsură pentru a exprima ce simțeau, și nici sensul sculpturii filozofice a Greciei. Acum nu se cer exprimate sentimentem ci stări care își caută forme proprii de exprimare. În buna tradiție a Scorpionului, lucrările sale au forță senzuală, mesaj spiritual și se simte nevoia artistului de a se ridica deasupra învolburării pasiunilor ce-l copleșesc. Astfel, apare Fiul risipitor cu torsul înălțat în vraja rugăciunii, Orfeu cu un trup care vibrează în acordurile lirei sale.

Opera lui Rodin prezintă, în ansamblul său, un dublu aspect: pe de o parte, forme pline, strălucitoare, ce vibrează de viață și iubire (Sirenele, În fața mării, Danaida, Veșnica primăvară), pe de alta parte, corpuri sau chipuri torturate, aspre, scobite, chinuite (Burghezii din Calais). În această dualitate se vede exprimarea Lunii în semnul Gemenilor în combinație cu Soarele în Scorpion. Îl vedem căutând forma dincolo de noțiunea de frumos sau urât, pentru el acestea nu aveau nici un sens, după cum singur mărturișeste: “Atunci când un artist modifică natura, o deghizează, o modelează, pentru a plăcea publicului ignorant? Pentru artistul demn, totul este frumos în natură, pentru că ochii săi acceptă orice adevăr exterior și citesc fără greutate ca într-o carte deschisă orice adevăr interior? Artistul este un om cu ochii deschiși care știe să pătrundă cu spiritul său esența lucrurilor existente”.

Ansamblul temei sale natale este configurația unei cruci în semne mutabile, prin opozițiile Saturn – Luna și Uranus – Marte. În cele două opoziții se văd componentele de bază și preocuparea principală a lui Rodin în sculpturile sale, adică forma și mișcarea, iar în ceea ce privește subiectele operei sale, avem mărturia lui Constantin Brâncuși: „Datorită lui, omul rămâne măsura, modelul după care se organizează statuia. Datorita lui sculptura își recapătă dimensiunile și semnificația umană”.

Această dimensiune umană se poate asocia foarte bine crucii mobile. Umanul, forma, mișcarea nu puteau rămâne cramponate în tiparul clasic cu Uranus în opoziție cu Marte și cu careurile la Saturn și Lună, cu atât mai mult cu cât planetele transsaturniene se află în casele I și a II-a.

Pluto, asimilat sinelui profund, este tăinuitor al bogățiilor ascunse. Uranus este cel care înnoiește și revoluționează. Ambele planete așezate în casa a II-a, cea a posesiunilor, a bunurilor care se primesc și se restituie, vorbesc de un transformator al unor moșteniri colective, cu atât mai mult cu cât această casă începe în semnul difuz al Peștilor. Neptun în casa I, în aspect armonic cu Mercur, planeta gândirii, îl face să-și lărgească percepția intuitivă. Uranus formează un aspect tensionat, de cuadratură cu Luna, aducând astfel un element de irațional în domeniul casei a V-a, cea a creației artistice și de aici contorsionările trupurilor și pozițiile aproape imposibile în care se află.

Tot prin intermediul crucii mutabile se explică atitudinea lui Rodin atunci când mărturișeste: „De îndată ce nu mai lucrez, mă plictisesc; mi s-ar părea odios să nu produc. Pauza este monotonă și are tristețea a tot ceea ce se sfârșește”.

Activitatea lui de sculptor a fost extrem de prodigioasă, a revoluționat limbajul sculpturii și a smuls materiei cele mai profunde expresii ale chipului uman. În 1907, în atelierul lui Rodin a lucrat și Constantin Brâncuși, care, părăsind atelierul după numai câteva luni, i-a adus maestrului un suprem omagiu, spunându-i „nimic nu se înalță la umbra marilor arbori”.

CORINA CHIRA

[Articol republicat din numărul de noiembrie 2004 al revistei ”Astrele”].