Cuadraturile si opozitiile sau mama, tata si prietena

Autor: Ionut Hristescu
(articol extras din conferinta sustinuta la Astro Festival Craiova 2010)

Atunci cand ceva nu imi iese foarte bine in incercarea de a-mi explica anumite concepte sau paradigme din astrologie, fac apel instantaneu la scene din viata, la personaje mai mult sau mai putin fictive, la situatii, obiceiuri etc.

Un subiect care nu mi-a dat pace foarte mult timp, a fost acela al cuadraturilor si opozitiilor. Ce sunt ele, cum sa le interpretez si – mai ales – ce vor ele de la mine.  Sunt zapacit de-atatea explicatii din monumentalul numar de carti de astrologie care, dupa ce-ti explica faptul ca acest tip de aspect este ceva nasol, te lasa cu ochii-n soare insirandu-ti, eventual, o lista lunga de posibile manifestari. Toate nasoale, evident. N-am reusit sa gasesc explicat pe niciunde mecanismul de baza al unui aspect, motiv pentru care am inceput sa-l caut singur.

In principiu, cuadraturile si opozitiile se pot reduce la expresia populara „a impaca si capra si varza”. Iar fiecare dintre noi, posesori ai aspectelor cu pricina, realizeaza acest lucru intr-o maniera subtila, specifica. Spalam intr-o zi vasele, pregatindu-ma sa gatesc ceva bun (ma rog: cartofi prajiti, dar tot bun se cheama) si – in incercarea de a arunca zoaiele din chiuveta la gunoi, mi-am dat seama ca va trebui, cu piciorul drept, sa apas pe clapeta galetii, in timp ce – intr-o echilibristica perfecta – voi executa o translatie a resturilor din mainile mele in pubela revelata de capacul deschis by piciorul meu. Si-atunci m-a electrizat faptul ca sunt in plina cuadratura: acel moment extrem de tensionant cand cu mainile fac ceva in timp ce cu picioarele e musai sa fac cu totul altceva. Actiunile au o legatura intre ele – neputandu-se realiza una fara de cealalta – dar necesita o coordonare ce depaseste cadrul natural al manifestarilor mele. Ne nastem cu totii avand posibilitatea de a face spagatul in timp ce cu mainile executam dansuri indiene, dar cati suntem educati in acest sens? Ei bine, acolo unde avem o cuadratura e musai ca una dintre planete sa faca spagatul in acelasi timp in care cealalta executa alte jonglerii extrem de complicate. Cale de mijloc nu exista – planetele in cadrul unei cuadraturi trebuie sa dea maximul din ele, pentru realizarea unui echilibru.

Sigur ca scopul fiecarei planete, acolo unde se afla ea in pozitie si semn ar fi sa dea maximul de randament, in scopul evolutiei bla-bla-bla, dar evident ca n-o fac. Decat daca se afla in cadrul unui aspect lucrativ cum sunt opozitia, sau cuadratura. Altfel, se manifesta acel atat de iubit „liber arbitru”, un eufemism simpatic pentru – de fapt – o invitatie la lene.

Revenind la experimentul meu culinaro-astral, dupa ce mi-am rezolvat mai mult sau mai putin satisfacator cuadratura la galeata de gunoi si am reusit sa prepar cartofii, apoteoza momentului s-a produs in momentul in care a venit prietena mea in bucatarie spunandu-mi „Ai facut cartofi prajiti? dar eu vreau sa mancam paste in seara asta!”. Ei bine, dragilor, aceasta este o opozitie.

Tehnic, pe scurt: avem o cuadratura atunci cand trebuie sa executam o operatiune ce necesita doua tipuri de actiuni aparent incopatibile natural una cu alta (si care cer foarte mult antrenament, grija si concentrare in realizare) si avem de-a face cu o opozitie atunci cand trebuie sa tinem cont de dorintele publicului in momentul initierii acelei operatiuni.

Am spus ca aspectul de cuadratura impune antrenament si skill-uri in realizare; acestea se construiesc, in timp, doar prin efort disciplinat. Si cine sunt aceia care, inca din faza timpurie a existentei noastre, ne impun aceasta disciplina? Arhetipal: mama si tata! In cazul unei cuadraturi, trebuie vazut cine joaca rolul de „mama” si cine pe acela de „tata”.

De ce cuadraturile sunt „nasoale”, iar trigoanele „bune”?  Pentru ca acestea – cuadraturile – respecta un arhetip fundamental, si anume relatiile Casa I vs. Casa IV sau Casa I vs. Casa X. Cum in Casa I ma aflu eu, in Casa IV se afla mama, iar in Casa X se afla tata, micile ‘conflicte familiale’ isi pot pune amprenta decisiv asupra unui destin. O relatie cu mama nu este neaparat rea, dar este intotdeauna incomoda; la fel cea cu tata. Si aceasta pentru ca cei doi parinti pun intrebari incomode si… cam au dreptate. Din acest motiv, ne simtim intotdeauna in fata lor descoperiti, vulnerabili, tensionati, stresati…

Astfel, folosind un sistem de case egale, ideal, avem urmatoarele puncte de reper:
–    in casa I ma regasesc eu, cu dorinta mea de a fi, de a ma individualiza.
–    in casa IV se regasesc cutumele familiare, obiceiurile si rutinele deja inradacinate in fiinta mea, memoria si deprinderile implicite – pe scurt, mama (ca arhetip)
–    in casa a VII-a regasim partenerul/partenera, ori publicul
–    in casa a X-a regasim utilitatea sau finalitatea sociala a actiunii pe care vreau s-o intreprind – pe scurt, tata.

De ce fac aceste analogii? Pentru ca o cuadratura tip I – IV nu este acelasi lucru cu o cuadratura tip I – X; totul depinde de punctul horoscopic, de observatie. Mama vrea cu totul altceva de la noi – ea vrea ca noi sa fim safe, sa avem tot timpul ce ne trebuie, protectie, etc; pe cand pe tata il intereseaza finalitatea actiunilor noastre – ce ai de gand sa faci cu chestia asta, unde o sa ajungi cu ea. Daca tu vrei sa iesi afara, la fotbal cu baietii, mama nu te va lasa pentru ca afara e frig, s-ar putea sa te lovesti la picioare si ai sa vii murdar acasa, in schimb tata nu te va lasa pentru ca „in felul acesta vei ajunge un golan” – el nu vede nicio utilitate sociala a actiunii tale. In ambele situatii, tu va trebui sa le demonstrezi amandurora atat faptul ca actiunea ta e safe si ca esti pregatit sa o faci (casa IV = mama si rutinele personale bine insusite), cat si faptul ca exista o utilitate si o finalitate clara a ceea ce ai tu de gand (casa X = tata si realizarea sociala).

Astfel, cand vorbim de cuadratura dintre doua planete, ea trebuie privita din punctul de vedere al ambilor impricinati. Sa luam un exemplu: o cuadratura Luna – Mercur, pe casele IX – VI. Analizam intai Luna, pe care o definim ca punct horoscopic (cum ar veni, o „punem” in casa I) si care – in acest caz – primeste o cuadratura tip „tata” de la Mercur, din casa VI (Casa a VI-a este a zecea casa numarand de la Casa a IX-a, printr-un sistem derivat). Mercur ii vorbeste, deci, Lunii, despre un pachet de metode, relatii si rutine care au ca scop perfecta functionare a unui sistem – nu o lasa pe Luna sa „viseze” liber la tot felul de baliverne si scheme cosmice; el o intreaba, deci, despre utilitatea sociala si verificabilitatea credintelor insusite automat.

Mercur, in schimb, primeste o cuadratura de tip „mama” de la Luna  (deoarece Casa a IX-a este a patra casa, numarand de la Casa a VI-a, utilizand acelasi sistem derivat). Luna il inteaba daca se poate baza pe intuitia sa – reactia normala a lui Mercur din VI este „ma bazez numai pe ceea ce este verificat, rutinabil, fara scurtaturi”. Luna ii arata ca nu este safe cu el insusi sa procedeze asa, ca nu-si acorda suficient sprijin emotional (Luna joaca rolul mamei aici, care il roaga sa se menajeze mental, sa-si mai asculte si sufletul, pentru ca nu orice poate fi cuantificat, ci ca mai exista si shortcut-uri).

In principiu, (deci intr-o faza incipienta), in care impricinatul posesor este „neantrenat” in spagat, aceasta cuadratura are ca efect un gen de dogmatism bazat pe niste intuitii care, in general, nu se sustin (plus efectele functionarii defectuoase a celor doua planete in casele respective, care nu fac obiectul prezentului studiu). Si-atunci, lucrarea celor doua este de a lucra impreuna la perfectionarea sistemului intuitiv – pe de-o parte  – si la realizarea unui nou tip de conexiuni mentale care sa tina cont de perceptiile intuitive – de cealalta parte. Individul trebuie sa ajunga la acea dexteritate de a-si sustine in orice situatie teoriile intuitive si la aceea de a-si permite lui insusi sa se bazeze pe propria sa intuitie, sa si-o cunoasca bine, sa o poata percepe la nivel mental ca si cum ar percepe un text pe care il citeste.

Un amanunt pe care trebuia sa-l specific inca de la inceputul articolului este acela ca scopul oricarui aspect este conjunctia. Din Unul s-au nascut toate, care s-au diferentiat apoi, tot in Unul vor ajunge, dupa experimentarea tuturor tipurilor de manifestare. Asa ca, inainte de a pune mana sa studiem o cuadratura, sa ne imaginam pur si simplu ca cele doua planete sunt impreuna, adica in conjunctie. La fel, in cazul opozitiei. Apoi, nuantam si le bagam pe cele doua in spagat.

Daca am vorbi de o opozitie intre cei doi (nu conteaza pe ce case, se pot studia separat), am avea alta situatie:
–    daca ma situez pe pozitia Lunii, s-ar putea ca eu sa vreau sa ofer sensibilitate, in timp ce partenera, publicul sa vrea Mercur, adica explicatii
–    daca ma situez pe pozitia lui Mercur, prietena mea vrea mai mult ca sigur sensibilitate, clar de luna, deschidere sufleteasca

Secretul este, deci, sa tii cont de amandoua: o combinatie intre Mercur si Luna ar putea da poezie. La inceput, insa, va fi greu…

Avantajul opozitiei fata de cuadratura este aceea ca prietena iti spune intotdeauna ce vrea, dar in fata parintilor ne simtim in permanenta descoperiti, vulnerabili si nepregatiti… Cati dintre noi nu am facut atatea lucruri in viata ca sa demonstram parintilor ca suntem capabili?

Si, sa nu uitam cel mai important amanunt: niciuna dintre planete nu ne reprezinta cu adevarat pe noi insine. „Eu” sunt situat in centrul astrogramei; ceea ce este in jurul meu sunt jucatorii, cu care ma mai confund cateodata, si pe care incerc sa-i impac pentru a-mi imbunatati cunoasterea, personalitatea etc… Dar EU – eu sunt permanent in centru, incercand sa aduc pacea.