Vitraliu din fragmente de fantomă, de Cristina Demetrescu

de MIHAELA DICU

Mă bucur și, trebuie să recunosc, mă simt onorată de faptul că un astrolog român publică un roman la o editură de prestigiu, care are toate șansele să ajungă la un public larg. Este încă o dovadă că astrologia nu trăiește în afara culturii, ci face parte din ea – și că cei care o practică pot avea, dincolo de competența profesională, o solidă formare intelectuală și sensibilitate literară.

De mult n-am mai citit o carte care să mă țină atât de „în priză”. Este genul de roman care nu doar că te captivează, dar te implică emoțional, te acaparează și te face să îl parcurgi aproape fără pauză. Autoarea scrie cu nerv, transmite emoție și are acea capacitate rară de a „prinde” cititorul.

Cristina Demetrescu este unul dintre cei mai cunoscuți astrologi români, cu o activitate susținută și o prezență constantă în spațiul public, în special în emisiunile TV. Apropierea sa de astrologie datează încă din adolescență, transformându-se mai târziu în pasiune și apoi în vocație. Formată inițial în domeniul economic, a ales să renunțe la o carieră în contabilitate pentru a se dedica în întregime astrologiei. Cunoscută pentru stilul său direct și capacitatea de a face accesibil un limbaj complex, a contribuit la popularizarea astrologiei în rândul publicului larg. Activitatea sa editorială include lucrări de astrologie și spiritualitate, iar Vitraliu din fragmente de fantomă marchează o deschidere către o nouă specie epică: roman.

Cartea urmărește povestea unei femei ajunse la maturitate, aflate într-un punct aparent stabil al vieții: o carieră de succes, o căsnicie în care există iubire, doi copii și locuința mult-visată. Echilibrul acesta este însă brusc tulburat de o veste neașteptată: moartea lui Victor, iubitul din tinerețe, alături de care trăise o relație încheiată cu aproape trei decenii în urmă.

Ceea ce surprinde – și constituie motorul profund al romanului – este intensitatea reacției. Protagonista este ea însăși uimită de forța emoțiilor care o cuprind. Nu se aștepta ca o poveste încheiată de atât de mult timp să revină cu o asemenea violență interioară.

Amintirile se reactivează în cascadă, iar trecutul începe să ocupe, zi după zi, un spațiu tot mai mare în prezent. Mai mult decât atât, experiența capătă treptat o dimensiune care depășește planul interior: protagonista începe să simtă prezența lui Victor, să observe semne, să lege coincidențe care, puse cap la cap, par să configureze mesaje ce trec peste hotarul dintre viață și moarte.

Această prezență nu este episodică, ci persistentă, însoțind-o ani de-a rândul.

Construcția romanului alternează constant între trecut și prezent. În planul trecutului, se desfășoară relația cu Victor – pasională, intermitentă, consumatoare și, în cele din urmă, imposibilă. Autoarea reînvie cu multă forță atmosfera ultimului an de liceu și a primilor ani de facultate, pe fundalul tumultuos al perioadei 1989–începutul anilor ’90. Este o lume vibrantă, străbătută de energia tinereții – prieteni, petreceri, mare, soare –, dar și de un zbucium interior intens, de suferință și căutări.

Planul prezentului este dominat de experiența tulburătoare a unei „intrări pe recepție” cu entitatea celui odinioară mult iubit, aflat acum într-un alt plan al existenței. Protagonista încearcă să înțeleagă ce i se întâmplă și devine tot mai atentă la semnele din jur, pe care le interpretează ca mesaje venite de dincolo. Aceste semne, adunate și puse cap la cap, alcătuiesc, de fapt, vitraliul din fragmente de fantomă. Vitraliu sau, mai degrabă, o suită de puzzle-uri, alcătuite din piese adunate și asamblate cu grijă, fiecare puzzle fiind, în sine, un mesaj.

Prezentul este străbătut ca de un fir roșu de regretul că, în trecut, nu a făcut suficient pentru a-l ajuta pe Victor să-și găsească un drum mai bun în viață, ferit de greșelile care, în viziunea ei, i-ar fi grăbit tragicul sfârșit, la doar 49 de ani. Strădania de a descifra aceste mesaje devine, astfel, mai mult decât o simplă curiozitate: ea exprimă o nevoie profundă de reparație. Este, poate, încercarea de a-l ajuta măcar acum, dincolo de timp și de moarte.

Un element definitoriu al cărții este caracterul ei autobiografic. Dincolo de construcția literară, simți în permanență că miza este reală, că emoțiile nu sunt „inventate”, ci trăite până la capăt. Îi admir Cristinei Demetrescu sinceritatea dezarmantă și curajul (dacă nu chiar temeritatea) de a se dezvălui complet și fără rezerve în fața cititorului și, implicit, a familiei și colaboratorilor. Nu este deloc puțin lucru să expui o poveste atât de personală, cu vulnerabilitățile, regretele și întrebările ei nerezolvate. Un asemenea gest de asumare ține, în mod categoric, de o anumită forță interioară.

Povestea este acaparatoare, iar narațiunea este condusă cu multă abilitate. Deși tema centrală este o iubire neîmplinită, marcată de moarte, cartea nu este fundamental tristă. Există, desigur, momente de o puternică intensitate emoțională, care te pot impresiona până la lacrimi (mărturisesc că eu am plâns).

Stilul narativ este foarte viu și nuanțat. Cristina Demetrescu construiește o tapiserie complexă în care se împletesc dramatismul, umorul (da, umorul!), autoironia, itinerariile geografice, pasiunea pentru muzică, referințele culturale și, pe alocuri, discret, și cele astrologice, integrate firesc în țesătura textului.

În ultimă instanță, romanul transmite un sentiment de încredere: ideea că legăturile esențiale nu se pierd, că nu există un punct terminus absolut.

Dacă ar fi de formulat o rezervă, aceasta ține mai degrabă de natura însăși a construcției: acumularea de semne și corespondențe poate solicita, pe alocuri, disponibilitatea cititorului de a accepta un tip de lectură mai puțin ancorat în logica strict rațională. Dar tocmai această deschidere face parte din propunerea cărții.

Este adevărat că pentru unii cititori tipul de comunicare descris de autoare poate părea greu de acceptat sau chiar imposibil. Dar întrebarea rămâne deschisă: cât știm, de fapt, despre ceea ce se întâmplă dincolo de moarte? Dacă există sau nu alte planuri de existență și, dacă există, în ce măsură granițele dintre ele sunt cu adevărat impermeabile?

Astfel de interogații nu țin doar de credință – deși ideea unei lumi de apoi este prezentă în majoritatea tradițiilor religioase –, ci și de limitele cunoașterii noastre actuale. La urma urmelor, cât de liniară este, de fapt, relația noastră cu timpul? Fizica modernă a pus de mult sub semnul întrebării ideea unui timp absolut, care curge uniform și ireversibil. În reflecțiile sale, reputatul fizician Carlo Rovelli vorbește despre un univers în care trecutul și viitorul nu sunt separate atât de clar pe cât credem. Iar celebra formulare atribuită lui Albert Einstein – aceea că distincția dintre trecut, prezent și viitor este doar „o iluzie, chiar dacă una persistentă” – invită la o reconsiderare profundă a modului în care înțelegem realitatea.

Într-o asemenea perspectivă, ideea că anumite legături afective pot depăși limitele timpului nu mai apare ca o simplă fantezie, ci ca o ipoteză pe care nu o putem respinge cu ușurință.

Romanul nu te obligă să crezi. Dar te face, inevitabil, să te întrebi.

Pentru cei care au trecut prin experiența pierderii unei ființe dragi, cartea poate avea și o valoare aparte: aceea de a oferi un fel de balsam sufletesc, nu prin răspunsuri certe, ci prin posibilitatea de a privi legătura cu cei dispăruți într-o altă lumină, mai puțin definitivă.

Am închis cartea cu sentimentul că anumite legături nu se rup niciodată cu adevărat. Că ele se transformă, se ascund, revin sub alte forme – uneori abia perceptibile, alteori copleșitoare.

Vitraliu din fragmente de fantomă este, în fond, povestea unei iubiri care refuză să rămână captivă în trecut. Iar vitraliul pe care îl construiește autoarea nu este doar unul al semnelor și mesajelor, ci și al amintirilor și, mai ales, al unei prezențe care continuă să străbată de dincolo de moarte.

Rămâi conectat cu ”Astrele”!

Te abonezi gratuit și te anunțăm când publicăm o nouă ediție a revistei, articole și știri din comunitatea noastră. Te ținem la curent cu evenimentele organizate de AAR, precum și cu cele organizate independent de astrologii și partenerii noștri.