Intensificări sufletești. Cu bine, Saturn în Pești!
de TUDOR DOBRESCU-JUGĂNARU
Obișnuiam să am multe întrebări în legătură cu întoarcerea lui Saturn.
Îți scriu dintr-un spațiu atât de îndepărtat, încât pentru tine nu poate fi decât familiar. Am așteptat încă de prin adolescență intrarea lui Saturn în zodia din care mi-a văzut nașterea. În Pești, la un grad de Mijlocul Cerului și în Casa a IX-a, Saturn natal îmi vede prin trigon Ascendentul în Rac și Nodul Nord în Scorpion, iar prin cuadratură Jupiter natal în Săgetător. Nu am fost adeptul strict al limitelor și granițelor de niciun tip. Ce am simțit, însă, a fost întotdeauna un soi de melancolie, un dor de un spațiu difuz dintre lumi, un spațiu a cărui îndepărtare îi conferă siguranță, unde lipsa condițiilor e un dat, nu un dar. Îți văd confuzia, știu că ai uitat. Îți povestesc.
Am fost singur mult timp, ca și tine. Am avut priviri și cuvinte lângă mine întotdeauna, da. Dar, în cealaltă cameră, stăteam singur și discutam cu tot felul de personaje. Știi la ce mă refer. E ca în astrologie sau în practica imaginației active. Nu există un narator și creațiile lui, ci mai degrabă mulți naratori care discută evenimentele la care sunt martori. Gânduri, să le spunem, sau arhetipuri. Cu o lună înainte ca Saturn să intre pentru prima oară în Pești, în februarie 2023, am decis să ne căsătorim. Împărțirea cu altcineva a acestei camere de discuții dintre zei m-a copleșit, și cu atât mai mult când am aflat că ni se va naște și bebelușul. Am știut că există un paradox cu Saturn în Pești, spațiul infinit și necondiționat nu poate fi restricționat, poate fi cel mult concentrat. În același timp, Saturn în tranzit a format o cuadratură perfectă cu două elemente importante din harta mea natală, Luna în Taur și Pluton în Săgetător. M-am așteptat la transformări, la degradarea bruscă a unor părți din fostele mele identități și la îmbrăcarea unui nou rol.
Până ca Saturn să ajungă la unsprezece grade, în conjuncție cu Saturn al meu natal, am devenit soț, am devenit tată și am crezut că am înțeles paradoxul. Împărțirea spațiului personal, atât fizic cât și emoțional, nu e ușoară. Gândurile mele se cunoșteau între ele, dar niciodată nu vorbiseră la un așa grad de intimitate cu gândurile altcuiva. Compresarea timpului, urgența care a intervenit odată cu nașterea m-au smuls din spațiul indefinit al structurii sau, mai bine spus, al lipsei de structură a vieții mele și m-a înfipt într-o cameră cu încă două colecții de gânduri diferite de ale mele. Le poți spune “limite”, le poți considera “restricții” care au nevoie de timp și atenție și care aduc cu sine responsabilități noi, dar prin ele am înțeles că infinitul există tocmai pentru că îl compari cu conturul. Acum există o privire și un râs nou pe care îl văd cum crește. Cred că Saturn limitează așa cum obiectivul unei camere de filmat strânge spațiul dintre lentile pentru a concentra claritatea imaginii. Difuzia a dispărut și am simțit acea iubire până în măduva oaselor. Și atunci am simțit paradoxul, am văzut cum emoțiile și metafizicul pot fi strânse într-un singur punct fierbinte și orbitor. Și, apoi, când am crezut că înțelesesem, Saturn a ajuns în conjuncție cu Saturn al meu natal și am aflat că soția era din nou însărcinată. După ce al doilea nou nod de gânduri și iubire a început să graviteze în orbita noastră, Saturn și-a continuat tranzitul pe parcursul următorului an și, în afară de un trigon cu Pluton al meu natal când a ajuns la zero grade în Berbec, Saturn nu a mai atins nimic din harta mea natală. Practic, și-a definit spațiul de lucru cu mine. Mi-a concentrat corpul emoțional prin conjuncția cu Saturn natal și mi-a deschis calea către grija și lecțiile dure ale unui părinte prin trigonul cu Ascendentul meu în Rac. Am știut dintodeauna că întoarcerea lui Saturn vine cu transformări structurale adânci, dar nu mi-aș fi putut imagina niciodată cum va fi resimțit. Și, din nou, am crezut că povestea se termină și că “înțelesesem” lecțiile lui Saturn.
Nu mi-a fost niciodată clar ce reprezintă Mijlocul Cerului, probabil tocmai pentru că Saturn îl eclipsează în harta mea natală. Mi-am pus o mulțime de întrebări. “Este rolul de tată realizarea mea de sine?”. Cu Ascendentul meu în Rac aș fi spus că nu e exclus. Am trecut prin inefabil de nenumărate ori cu ei în brațe, a fost o explozie de stări și emoții puternice și, deși nefamiliare, erau potrivite. Și, apoi, am înțeles că nașterea lor nu a fost singurul nou început spre care mi-a deschis ochii soția mea.
“De ce nu te apuci serios de astrologie? Sunt o mulțime de oameni care au nevoie de asta. Mie îmi place să te aud vorbind despre asta. Și cred că și altora le-ar plăcea”.
Sincer, a fost prima oară când m-am gândit serios la asta – în vara lui 2024, în plin Saturn retrograd care se apropia de a doua conjuncție cu Saturn al meu natal, pe drum spre mare, când soția mea mi-a pus întrebarea asta. Abia acum, privind retrospectiv, văd sensul. Nu știam ce urma să se schimbe în relația mea cu credința și cu spiritualitatea. Totuși, Saturn al meu e în Casa a IX-a, în cuadratură cu Jupiter în Săgetător și, dincolo de asta, profectările mele pe 2024 și 2025 i-ar fi stabilit ca guvernatori ai anilor exact pe Jupiter și pe Saturn. O revoluție interioară mânată de pasiunea pentru un domeniu care structurează teme metafizice. Un clasic Saturn în Pești în cuadratură cu Jupiter în Săgetător.
Acești aproape trei ani pe care tu îi vezi prin ceața difuză de care mi-ai povestit, ani pe care știu că îi simți cu aceeași căldură ca și mine, mi-au arătat că răspunsurile acelor multe întrebări pe care obișnuiam să le am nu ar fi putut veni prin cuvinte.
Articolul face parte din colecția de scrisori (povești reale) compuse de cititori și autori ai revistei Astrele ca răspuns la provocarea ”Cu bine, Saturn în Pești!”, lansată în octombrie 2025.
Rămâi conectat cu ”Astrele”!
Te abonezi gratuit și te anunțăm când publicăm o nouă ediție a revistei, articole și știri din comunitatea noastră. Te ținem la curent cu evenimentele organizate de AAR, precum și cu cele organizate independent de astrologii și partenerii noștri.
