Saturn și Pluto

de CHARLIE OBERT,
traducere de Teodora Muth

Charlie Obert este profesor la Colegiul Kepler și autor al mai multor cărți de astrologie, printre care Saturn Through the Ages: Between Time and Eternity.

Introducerea celor trei planete moderne – Uranus, Neptun și Pluto – în sistemul astrologic nu a însemnat doar adăugarea a trei noi membri în familie, a modificat substanțial și semnificațiile celor șapte planete tradiționale.

Planetele exterioare au preluat o parte din atribuțiile simbolice ale celor șapte planete sacre. În acest proces, semnificațiile planetelor tradiționale s-au diminuat în bogăție și complexitate, s-au diluat și au devenit mai puțin multidimensionale.

O parte a acestei simplificări derivă din tendința modernă de a sistematiza și conceptualiza excesiv semnificațiile planetare. Se observă frecvent atribuirea unui singur cuvânt-cheie sau a unui concept central fiecărei planete, ca modalitate de a-i fixa sensul, practică întâlnită chiar și la unii profesori de astrologie tradițională.

Cu toate acestea, dacă examinăm textele vechi, constatăm că semnificațiile planetelor sunt mai ample, mai concrete și considerabil mai dezordonate, am putea spune chiar, la modul anecdotic. De pildă, în loc să afirmăm că Saturn indică locurile unde se manifestă frica, un text tradițional îl va asocia pe Saturn cu cimitirele, locurile întunecate, spațiile subterane, pielea, oasele și dinții, bătrânii, cu boli precum artrita, cu culoarea neagră sau cu iarna etc. Sensul lui Saturn ne este dat sub forma unui ansamblu de asocieri concrete ori de sensuri contextuale specifice, iar înțelegerea acestui ansamblu presupune o intuiție integratoare a acestor elemente.

Pornirea de la concepte abstracte, în detrimentul asocierilor concrete, duce inevitabil la o diluare a sensului și a procesului de interpretare.

Revenind la ideea mea inițială – pe lângă faptul că au devenit mai abstracte și unidimensionale, unele dintre semnificațiile inițial asociate planetelor tradiționale au fost transferate către planetele exterioare moderne, ceea ce a condus la o pierdere de bogăție a sensului.

Pentru a ilustra acest fenomen, propun să analizăm modul în care multe dintre semnificațiile atribuite astăzi lui Pluto îi aparțineau unei planete tradiționale pe care nu o asociem în mod obișnuit cu Pluto.

Aceasta este Saturn.

Să enumerăm mai întâi câteva dintre conceptele și cuvintele-cheie asociate în mod curent cu Pluto: moartea, transformarea, presiunea compulsivă către schimbare, distrugerea formelor vechi pentru a permite nașterea unora noi, nevoia de a renunța la lucrurile învechite, presiunea, transformarea derulată în timp, în care însăși curgerea timpului este parte din presiunea exercitată de Pluto.

Toate aceste semnificații erau, inițial, asociate lui Saturn. Acesta este aspectul pe care îmi propun să-l examinez aici.

Saturn este Moartea – chipul morții – un om foarte bătrân sau un schelet, îmbrăcat într-o robă largă și neagră, cu glugă, purtând o coasă pentru secerat – aceasta este imaginea simbolică a lui Saturn.

Saturn guvernează scheletul, oasele și dinții. El este asociat bătrâneții. Coasa face parte din simbolismul morții înțelese ca recoltă.

De asemenea, Saturn, Cronos, este Timpul însuși (Tatăl Timp, sau poate Mama Timp), reprezentând limitele și structura vieții în realitatea materială, desfășurată în timp. Saturn este efectul timpului.

În textele vechi, Saturn este asociat spațiilor subterane, morții și tărâmului morților, lumii de dincolo, exact domeniul pe care îl atribuim astăzi lui Pluto, stăpânul morții și al infernului.

Tranzitele lui Saturn sunt binecunoscute pentru presiunea pe care o exercită în scopul schimbării. El testează și orice structură fragilă sau depășită este supusă distrugerii și transformării.

Să ne gândim la revoluția lui Saturn! Ea este tocmai acea presiune spre schimbare pe care o asociem astăzi lui Pluto.

Există, de asemenea, în tranzitele saturniene o presiune implacabilă către onestitate – orice iluzie sau aparență este eliminată, iar individul este redus la esență și supus unei încercări. Sunt evidențiate punctele slabe și vulnerabilitățile, acolo unde apare nevoia de transformare. Dacă acest proces este asumat, el conduce la o creștere în etape; dacă este ignorat sau respins, poate deveni abrupt, cataclismic – lucrurile cedează sub presiunea inexorabilă a lui Saturn.

Dacă am înlocui, în paragraful anterior, numele lui Saturn cu cel al lui Pluto, textul ar rămâne la fel de valabil, fără a fi nevoie să schimbăm nici un cuvânt.

Aș dori să evidențiez și un alt mod în care sensul modern al lui Saturn a fost simplificat și redus la o singură dimensiune, pentru a oferi un contrast sau un element contrastant planetelor exterioare.

În astrologia modernă, Saturn este frecvent asociat cu status quo-ul / statutul, cu structurile existente și cu rezistența la schimbare.

Și totuși, să îl privim ca principiu al timpului. Saturn reprezintă atât structurile vechi, cât și presiunea transformatoare a timpului, care dezintegrează formele depășite, pentru a face loc celor noi. Saturn este scheletul, dar și presiunea vârstei care fragilizează oasele.

Saturn este, de asemenea, procesul de degradare – în textele vechi, el este asociat cu putrefacția.

Astrologia modernă tinde să creeze o dihotomie: Saturn devine simbolul conservatorismului, al rezistenței la schimbare, în timp ce planetele exterioare sunt văzute ca forțe ale revoluției și transformării. Această dihotomie este însă falsă și rezultă dintr-o interpretare unilaterală a lui Saturn.

De exemplu, un aspect Saturn–Pluto este adesea interpretat ca o confruntare între rezistența la schimbare (Saturn) și forțele revoluționare (Pluto). Această interpretare introduce un dualism de tip bine/rău, în care Saturn devine ”Tipul cel rău”, care se opune schimbării, iar Uranus, Neptun și Pluto sunt ”Tipii cei buni”, agenții sau forțele noului, ale revoluției.

Noul e întotdeauna benefic, iar noi trebuie să avansăm mereu… Nu-i așa?

În realitate, o parte esențială a lui Saturn constă tocmai în exercitarea presiunii pe ceea ce necesită schimbare. Separarea de Saturn a acestei dimensiuni conduce la fragmentarea unui proces complex în forțe opuse, mai puțin complexe. Astfel, vom fi trasat o falsă dihotomie.

Schimbarea este un fenomen profund ambivalent. Păstrarea complexității sensului tradițional al lui Saturn ne ajută să înțelegem acest lucru. Schimbarea nu este întotdeauna benefică și presupune adesea pierderi și distrugeri. Ne ajută să ne amintim că viața nu urmează o traiectorie liniară de creștere și evoluție ci este marcată de alternanțe, de ascensiuni și declinuri, de lucruri care dăinuie dar și de lucruri care se dezintegrează.

Semnificația tradițională a lui Saturn integrează această complexitate a timpului și a schimbării.

Să ne reamintim de simbolul coasei – recolta, separarea grâului de pleavă – un proces de plivire, de testare, de păstrare a ceea ce este util și de eliminare a inutilului. Coasa este unul dintre simbolurile fundamentale ale lui Saturn, ca forță a transformării și, adesea, ca vector al unei evoluții interioare, al unei schimbări de conștiință.

În concluzie, nu sugerez abandonarea utilizării planetelor moderne, pe care le folosesc și eu. Propun însă recuperarea bogăției și complexității semnificațiilor tradiționale ale celor ”șapte planete sacre”, care rămân și vor rămâne nucleul astrologiei.

Ca post-scriptum, menționez că am creat pe site-ul meu o pagină dedicată scrierilor mele despre Saturn din ultimii ani, în special cele pe tema lui Saturn ca figură arhetipală a Cronei, o direcție care a devenit centrală în cercetările mele.

Fiți binecuvântați!

Articolul orginial, în limba engleză: https://studentofastrology.com/2016/08/saturn-and-pluto/
Scrierile menționate de autor în post-scriptum pot fi citite și în limba română, fiind reunite în articolul ”Saturn ca planetă feminină”, publicat în ediția din martie 2026.
Traducerea aparține Teodorei Muth.