Coboară-mă la prima!

de ANIELA BOLOGA

Cine a mers măcar o dată-n viață ”cu nașu’”, să citească povestea asta! Cine n-a mers, păi, să citească și el, că nu știi niciodată… cum te prinde eclipsa! Ce-are nașu’ cu eclipsa? Ce-are și ștampila cu primăria sau baba cu mitraliera: uneori, mai multe decât s-ar crede, ceea ce se va și povesti!

Pe scurt (că pe lung se poate lăsa cu amendă), sunt printre cei care nu o dată, ci de mai multe ori, ba, într-o perioadă a vieții, aș putea zice frecvent, urcam în tren fără bilet… nu în orice tren, ci în trenul care mă ducea către acasă unde m-am născut.

Șapte stații spre ”acasă”… șapte eclipse pe axa Fecioară-Pești ni se înșiră din 18 septembrie 2024 până hăt, departe, numa’ mâine nu e, 20 februarie 2027… voilà legătura între ștampilă și primărie! Stați să vedeți și pe cea între babă și mitralieră… șapte stații, cum vă ziceam, important era să trec de primele trei-patru fără să dau nas în nas cu ”nașu’”. Cum făceam asta? (Cine n-a mers, acum e momentul să-și sporească atenția; cine a mers și nu e de acord cu ”metoda”, să scrie și el o poveste… pentru axa viitoare, Leu-Vărsător.)

Păi, făceam ceva fooaaarte inteligent: mergeam prin tren înaintea ”nașului”… că, na, de unde poate începe nașu’ ”controlul”? Fie de la primul vagon (cum mai face câte-o eclipsă de-asta de-ți pică, de exemplu ca mie, pe axa Ascendent-Descendent: de la prima relație… dar chiar de la prima începe cu ”controlul”!), fie de la ultimul vagon… ultimul, ultimul, ăla care, la o adică, e primul care sare de pe șine!

Și mă plasam eu cam cu o juma’ de vagon înaintea controlorului – cam cum facem noi când citim, ne documentăm de zor înainte de fiecare eclipsă, of! Sufletul, viața și karma! Că articole despre eclipse sunt în tot și-n toate… de-i vine babei să ia mitraliera! Și iaca și legătura între babă și mitralieră… mai rămâne să vă lămuresc cu cea între ”naș” și eclipsă și… ”coboară-mă la prima!”

Cam înainte de ultima stație, în sfârșit, opream circulatul prin tren, îl lăsam pe naș să mă întâlnească și urma dialogul: ”Aveți bilet, N-am, Trebuie să plătiți amendă, N-am, Actele vă rog, N-am, Vă cobor la prima… Da! Coboară-mă la prima!”. Purtam dialogul ăsta tolănită pe vreun loc de clasa-ntâi sau chiar îi ieșeam pur și simplu în întâmpinare nașului, cu chef de vorbă (vorbă bună sau cu arțag, deh, cum îi era norocul… cum ne e norocul!).

Ieșim uneori în întâmpinarea acestor eclipse cu răbdare, cu speranță, cu chef de vorbă… sau cu ochelari de eclipsă, hai-hui, prin munți, odată-n viață (ehe, cine își aduce aminte și scrie o poveste despre cea din ’99… să scrie!)… ori cu binoclul pe stradă, la ultima de acum, din 7 septembrie… sau ne tolănim prin părți confortabile din viața noastră și cu fals curaj (căci știm hihi! noi știm că mai avem o stație și ajungem acasă)… coboară-mă la prima!

Merge, aha, merge ”metoda”… până nu mai merge… Nu vreau să descurajez amatorii, dar odată ca niciodată s-a întâmplat să se trezească chefereu’ (fie-i țărâna ușoară!) și să mai ”bage” o stație… Trenul ăla (și nu altul!) avea în seara aia (și nu alta!) încă o oprire… cam cum îi veni lui Saturn în toamna asta să retrogradeze în Pești, în casa mea a șaptea, cât să mai prindă o eclipsă! ”Stai, domnu’ naș, că nu la prima asta vreau să cobor!”. Uite-așa, te trezești într-o haltă-n câmp, noaptea, nici departe, nici aproape de casă… uite-așa, cât să te sperii că nu mai ajungi… ”acasă”! Of! Și tu citiseși articole și ascultaseși podcast-uri, ba te uitaseși chiar cu ochii tăi în harta momentului… ”Biletul, biletul, domnișoară, lăsați-mă cu poveștile!” N-am, n-am avut pentru eclipsa asta, domn’ Șef, dar parol că-mi iau pentru călătoria următoare, nu mă coborî la prima! Merg până la capăt, până… ”acasă”.

Cine a mers măcar o dată-n viață ”cu nașu’” și ăi care n-ați mers, luați-vă bilet – trenul cu eclipse (mai ales cel pe axa Fecioară – Pești, aș zice) e trenul spre ”acasă” iar biletele sunt la ofertă pe site-ul cu introspecții, parol!

Cât mai multe povești frumoase până la ultima stație a eclipselor pe axa Fecioară-Pești vă doresc! (Și hai cu povestea cu ”metodă”, deh, pentru cele de pe axa Leu-Vărsător, că nu-i de joacă!… Sau poate tocmai de joacă va fi! ‘Om vedea noi și cu ”nașu’” ăla cum facem, of, sufletul, viața și karma…)

Rămâi conectat cu ”Astrele”!

Te abonezi gratuit și te anunțăm când publicăm o nouă ediție a revistei, articole și știri din comunitatea noastră. Te ținem la curent cu evenimentele organizate de AAR, precum și cu cele organizate independent de astrologii și partenerii noștri.