Ciclul lui Neptun și războaiele moderne. Alexandru al II-lea al Rusiei (ep. 6)

de SORIN BRATOVEANU

Am descris în episoadele anterioare cauzele politico-religioase ale războiului din Crimeea, precum și etape importante din desfășurarea acestuia. Am discutat despre mai mulți lideri (regi, împărați, sultani), implicați direct sau indirect în acest război și le-am analizat hărțile natale. În acest episod, vom prezenta modul în care s-a încheiat războiului și consecințele lui.

Contextul istoric

Armata occidentală a învins armata rusă în bătăliile de la Alma, Balaklava și Inkerman iar, în septembrie 1855, a fost cucerit Sevastopolul. După cucerirea acestui bastion rus (care avea rolul de punct nodal pentru controlul flotei ruse din Marea Neagră), învingerea rușilor și încheierea războiului au devenit posibile. Luptele au mai continuat în Marea Azov, în Marea Baltică, dar flota occidentală nu a avut succes în aceste teatre de operațiuni navale.

În 1856, au început negocierile în vederea obținerii păcii între puterile beligerante. Documentul care a stabilit condițiile păcii a fost numit ”Tratatul de la Paris”, prin care erau impuse rușilor mai multe clauze: ieșirea de sub control rusesc a Principatelor Dunărene (Moldova și Muntenia), interdicția pentru orice flotă de a intra în Marea Neagră, menținerea integrității Imperiului Otoman, interdicția de a mai crea arsenale militare pe țărmurile Mării Negre (impusă rușilor și turcilor). Imperiul rus a pierdut 600.000 de oameni în acest război, dintre care 200.000 au fost soldați, precum și o sumă imensă de bani. În plus, rușii nu au mai putut ataca pentru câteva decenii cetățile și fortificațiile turcești.

Consecințele acestui război au fost multiple. Pentru noi, ca români, ieșirea celor două Principate de sub tutela rusă și intrarea lor în sfera de influență occidentală au creat premisele favorabile unirii. Ca urmare, în 1859, la doar trei ani după încheierea războiului, Moldova și Muntenia (numită atunci și Valahia sau Țara Românească) s-au unit sub conducerea domnitorului Alexandru Ioan Cuza; astfel a luat naștere statul român modern. Prin acțiunile curajoase de salvare și tratare a răniților occidentali de către asistentele medicale (britanica Florence Nightingale a fost cea care s-a evidențiat cel mai mult), s-au creat premisele apariției serviciilor medicale moderne și a medicinei militare. Peninsula Crimeea a rămas sub controlul rușilor, dar populația de etnie tătară a fost silită să se mute în teritoriile controlate de otomani; astfel, această peninsulă a suferit un proces de depopulare. În acest război, s-a evidențiat utilitatea telegrafului și a transportului pe căile ferate (care asigura mobilitatea trupelor).

O furtună puternică în Marea Neagră, produsă în 1854, a condus la scufundarea a treizeci de vase occidentale implicate în război. Consecința directă a acestei întâmplări a fost apariția prognozelor meterologice. În acest război s-au introdus pentru prima dată unele proceduri noi: îngrijirea răniților pe câmpul de luptă, introducerea anesteziei (pentru intervențiile chirurgicale), folosirea unui vehicul de tip ambulanță. O altă consecință a fost apariția jurnalismului de război, a ”turismului de război”, iar anumite acte de cruzime ale militarilor occidentali (jafuri, folosirea cadavrelor sau a trupurilor rănite ale unor luptători ruși ca ”balast” etc.) au fost premonitorii pentru războaiele ulterioare.

În Rusia, s-a produs o schimbare a țarilor chiar în timpul acestui război. În 1855, a murit Nikolai I iar fiul său a fost proclamat țar, sub numele de Alexandr al II-lea. Noul și tânărul țar (avea 37 de ani) a fost nevoit să negocieze pacea cu occidentalii și să supravegheze consecințele războiului. El a înțeles că rușii erau destul de rămași în urmă în raport cu occidentalii (o cauză fiind și conservatorismul lui Nikolai I). În 1861, Alexandr al II-lea a inițiat unele reforme precum abolirea șerbiei și o timidă împroprietărire cu pământ a țăranilor eliberați.

Alexandr al II-lea a fost pregătit pentru rolul de monarh încă din timpul vieții tatălui său. În 1839, țareviciul (prințul moștenitor, viitorul țar), având atunci vârsta de 21 de ani, fiind alături de suita imperială, a fost plimbat prin țările occidentale, pentru a fi căsătorit (sau, cel puțin, logodit) cu o prințesă. I-a fost propusă Alexandrine de Baden, dar prințul a refuzat-o. El a preferat-o pe Marie de Hesse (fiica lui Ludwig al II-lea, Marele Duce de Hesse), dar nu s-au putut căsători imediat (Marie avea doar paisprezece ani), ci doar s-au logodit. Căsătoria lor s-a încheiat în 1841.

Alexandr (viitorul țar) și Marie au avut un mariaj fericit. Primul lor copil, Alexandra, s-a născut în 1842, dar a murit la vârsta de șase ani. Următorii lor copii au fost Nikolai (1843), Alexandr (1845, viitorul țar Alexandr al III-lea), Vladimir (1847), Alexei (1850). Relația dintre Alexandr și Marie a fost strânsă, chiar dacă prin patul lui au ”tranzitat” și câteva amante.

Alexandr al II-lea a fost un țar reformator, el făcând chiar și un turneu prin Rusia în 1858 pentru a convinge nobilimea de necesitatea reformelor. Totuși, el nu a fost un țar favorabil democrației. A acceptat să acorde o anumită autonomie finlandezilor, dar nu tolera ideea de constituție și parlament; era destul de tributar, în viziunea lui politică, strămoșilor săi, considerând că țarul avea un rol mistic, inspirat de divinitate, iar el astfel putea să păstreze autoritatea asupra poporului.

Acest țar avea o abordare politică pe care o putem numi cvasi-liberală. El tolera libertatea până la un anumit punct, care era autoritatea incontestabilă a țarului. Din nefericire, acest țar a fost victima mai multor tentative de asasinat din partea socialiștilor, anarhiștilor, membrilor unor societăți secrete; din acest motiv, atitudinea țarului a devenit mai conservatoare în ultima parte a vieții sale. Ultima dintre tentativele de asasinare a țarului Alexandr al II-lea, produsă la 13 martie 1881, a avut succes; țarul a fost rănit mortal de o bombă detonată de un conspirator.

Din punct de vedere politic, Alexandr al II-lea a continuat expansiunea către est, începută de predecesorii săi. Astfel, deși nu puteau să se extindă spre vest, rușii au cucerit noi teritorii în Asia, supunând diverse populații mongole sau turcice (uzbeci, kazahi, turkmeni, ceceni etc.), la est de Munții Urali sau în Extremul Orient. Imperiul rus s-a extins în est până la oceanul Pacific și chiar mai departe (insulele Aleutine, Alaska – situată în nord-vestul continentului american etc.). Rușii au respectat clauzele tratatului de la Paris doar până în 1870. În 1870, Napoleon al III-lea, un garant al tratatului menționat, a fost detronat, în urma înfrângerii francezilor în războiul lor cu germanii. După proclamarea republicii (în urma îndepărtării ultimului împărat), francezii au renunțat la ostilitatea față de ruși, iar britanicii nu puteau suține singuri tratatul. În consecință, în 1877 a izbucnit un nou război ruso – turc, la care au participat și românii (este chiar războiul de independență față de turci, derulat între 1877 – 1878). Acest război s-a încheiat prin înfrângerea turcilor, obținerea independenței românilor și alipirea Dobrogei la regatul român.

Abordare astrologică

Mai întâi vom observa că rușii au putut fi supuși rigorilor tratatului de la Paris doar timp de 14 ani (1856 – 1870), adică exact intervalul de tranzitare a lui Neptun printr-un semn zodiacal (tranzitul lui Neptun prin Berbec s-a produs în acea perioadă). După aceea, elanul rusesc de expansiune teritorială nu a mai putut fi stăvilit.

Țarul Alexandr al II-lea a fost Taur cu Ascendent în Leu (a fost născut pe 29 aprilie 1818 la Moscova, la ora 10 dimineața, ratingul fiind AA). Cele 3 planete din Taur (Soare, Venus, Mercur) ne vorbesc despre o persoană conservatoare, care nu este dispusă să împartă ceea ce are – puterea politică absolută. Acest Soare ne vorbește clar despre putere, fiind plasat în casa a X-a și indicându-l pe Alexandr ca monarh, care nu dorea să împartă cu altcineva propria putere sau să i se conteste autoritatea (Soare în semn fix, o putere unică, cea a țarului). Acest țar cunoștea modul în care funcționau democrațiile occidentale (alegeri, puterea parlamentară, libertatea presei etc.), dar considera că oamenii simpli și needucați (care reprezentau majoritatea, poporul) nu au discernământul necesar să decidă cine ar trebui să îi conducă, iar fragmentarea puterii (între ramurile legislativă, executivă, judecătorească) ar fi diluat mult autoritatea la vârful statului.

Casa a V-a (a copiilor) este plasată într-un semn fertil (Scorpion) și unul dual (Săgetător), ceea ce ne permite să înțelegem numărul semnificativ de copii (șase), dar și moartea unuia dintre ei (prințesa Alexandra a murit din cauza meningitei). Prezența Săgetătorului (semn aventuros) în casa a V-a (a iubirilor) se corelează cu escapadele amoroase ale țarului.

Am înțeles conservatorismul lui Alexandr al II-lea din perspectiva planetelor din Taur, dar observăm și pe Jupiter (planeta liberalismului) plasat în Capricorn (în cădere). Acest Jupiter se află în recepție mutuală cu Saturn din Pești. Tandemul Jupiter – Saturn semnifică o pendulare a țarului între conservatorism (Saturn), pe de o parte, și liberalism (Jupiter), pe de altă parte. Marte din casa a XII-a îi semnifică pe dușmanii ascunși ai țarului și agresivitatea acestora. Opoziția Marte – Jupiter ne permite să înțelegem de ce țarul era tot mai puțin dispus la liberalism (Jupiter) după fiecare atentat nereușit la viața sa (Marte).

Majoritatea planetelor țarului sunt dispuse în emisfera vestică (Luna, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluton), ceea ce se poate corela cu o anumită stopare a expansiunii ruse către vest și sud-vest prin forța militară a statelor vest-europene (Marea Britanie, Franța, sarzii din Italia). Totuși, prezența lui Marte din Rac și casa a XII-a, în emisfera estică, ne arată că occidentalilor le-a fost imposibil să stopeze expansiunea rusă către est (în Asia de nord și regiunile nord-americane).

Alexandr al II-lea a avut Uranus (planeta reformelor) în Săgetător și a reușit să demareze eliberarea iobagilor. Totuși, acest Uranus este regentat de recepția mutuală Jupiter – Saturn (ceea ce s-a văzut prin faptul că moșierii și nobilii ruși s-au opus reformelor, iar schimbările s-au produs parțial și cu dificultăți). Pluton (semnificator al transformărilor) este regentat tot de tandemul Jupiter – Saturn, arătând încă o dată rezistențele apărute față de reforme. În plus, Saturn și Uranus se află în cuadratură (semnificând pendularea între reformism și conservatorism).

Casa a VII-a este plasată în Vărsător (semn fix), semnificând mariajul stabil și unic pe care Alexandr l-a trăit alături de țarină (Marie de Hesse). Uranus din casa a V-a, ca regent al casei a VII-a, ne arată că acest mariaj a produs moștenitori. Ceva asemănător ne indică și Saturn din Pești (semn fertil), ca regent al casei a VII-a.

Ascendentul din Leu ne vorbește despre o persoană cu o anumită forță interioară, sigură de ea însăși și autoritară. Alexandr al II-lea a fost conștient de puterea pe care o deținea ca monarh și a știut să o exercite într-un mod ferm și tranșant. Faptul că nu a manifestat mai mult liberalism (Jupiter) în politica sa internă i-a atras ostilitatea (Marte) unei părți a populației (opoziția Marte din Rac – Jupiter din Capricorn, poporul versus liderul, Racul opus Capricornului).

Casa a VIII-a (a morții) este plasată în Vărsător și Pești, semnificând moartea din cauza unor conspiratori (Pești), produsă la modul brusc (Uranus), exploziv (a fost explozia unei bombe artizanale la picioarele țarului, aruncate de un conspirator). La momentul morții, Soarele din Pești tranzita peste Pluton natal al țarului (Pluton fiind un semnificator al morții).

Iată, deci, modul în care s-a încheiat războiul din Crimeea, ce consecințe a avut și cum a decurs viața unui alt lider implicat în acest război. În episoadele viitoare vom discuta despre actualul război din Ukraina.

Abonați-vă la newsletter-ul Astrele pentru a fi la curent cu tot ce publicăm în revistă! Veți fi anunțat/ă când publicăm ediții noi, articole de astrologie, exerciții/provocări. De asemenea, vă ținem la curent cu evenimentele AAR și cu atelierele și cursurile organizate de astrologii echipei Astrele și de partenerii noștri.