Berbecul pe divan

de ANDREEA TALMAZAN

Intrarea unui nativ Berbec în cabinetul de psihoterapie este aproape întotdeauna spectaculoasă. Nu la fel de grandioasă ca cea a unui Leu, dar încărcată de vitalitate și forță fizică și psihică brută. Nimerește adresa din prima, indiferent de cât de complicată ar fi geografia cartierului în care este amplasat cabinetul. Nu îi place să aștepte, motiv pentru care va ajunge la fix sau va întârzia câteva minute. Niciun strop de anxietate nu va fi vizibil în primele momente de la intrarea în cabinet și ea arareori se va face simțită în primele minute ale ședinței.

Sunt puțini nativi Berbec care ajung în cabinetul de psihoterapie și, când o fac, se întâmplă să fie împinși de la spate de cineva apropiat, de un medic sau de o situație atât de complexă încât se simt epuizați și caută susținere mai mult decât ajutor. Însă, când ajung până la urmă în fața unui psihoterapeut, ei sunt mai degrabă refractari, ușor aroganți și tind să exprime foarte clar că ei sunt puternici și doar o situație de moment îi incapacitează.

Caracteristica Berbecului este vitalitatea, forța vieții care face ca firul de iarbă să spargă învelișul sămânței și să își croiască drum spre suprafață la întâlnirea cu Soarele. Este forța cu care bebelușul pășește în lume când părăsește corpul mamei, iar primul său strigăt este de victorie. O victorie asupra întunericului și aanxietății induse de separare și asupra angoasei morții. Este strădania vieții de a continua să existe.

Nici în cabinet nu va fi altfel. Forța interioară a nativilor Berbec se va resimți la fiecare ședință. Divanul nu va fi util în munca cu nativul Berbec. El va prefera fotoliul ca să te poată privi în față și, în același timp, să te lase să îl privești în timp ce se va ascunde în spatele tuturor mecanismelor lui de apărare. Pentru că aproape de fiecare dată problema cu care se confruntă Berbecul nu este cea cu care vine în terapie. Ea este mult „îngropată” în mintea și în sufletul lui și e nevoie de multă răbdare pentru a ajunge la ea. Răbdare pe care Berbecul nu o are, pentru că timpul este extrem de prețios pentru el. În plus, faptul că nu este convins de necesitatea unui astfel de demers, consideră că și energia investită trebuie să fie minimă. Iar întreaga lui atitudine apelează, în schimb, la toate resursele tale de răbdare. Poate nu așa cum o fac Gemenii sau Vărsătorii, dar cu siguranță nu sunt mai puțin solicitanți.

Fiind începutul Zodiacului, al anului astronomic, al primăverii și al vieții, Berbecul l-am putea asocia cu primii ani de dezvoltare a psihicului. Poate nu exagerez când spun că nativii Berbec sunt similari cu funcționarea psihicului în primele luni de bebelușeală. În munca cu un Berbec, trebuie să fii, în calitate de terapeut, mai pregătit să permiți nevoii lui de fuziune să se manifeste și să o primești fără teama că vei fi absorbit și anihilat. El are nevoie de capacitatea de a fuziona cu cineva pentru a putea transmite ceea ce trăiește, ceea ce se află dincolo de armura lui de mare războinic.

Să te lași pătruns de vitalitatea Berbecului ar putea fi un sentiment copleșitor. E nevoie să poți face față valului de energie care emană cu fiecare cuvânt rostit, cu fiecare gest al lui, cu fiecare mărturisire intimă pe care o face. Nu e simplu să îi faci față pentru că totul pare să fie un plan intern de cucerire: să te cucerească pe tine ca terapeut, cadrul să îl cucerească, să preia conducerea și să înfigă steagul în mijlocul cabinetului în semn de biruire. Nu urmează un plan dinainte stabilit, deși vine cu gândurile ordonate strategic pentru a te seduce.

Îți spune adesea ceea ce ai nevoie să auzi de la el și se bucură nespus când te arăți curios despre ce are să îți povestească. Pentru psihicul lui, asta se traduce ca  proces de cucerire. Și, lăsându-l să își continue fluxul gândirii și al vorbirii, tu ai nevoie să rămâi într-o profundă stare de ascultare binevoitoare. Adică, să rămâi în acea stare emoțională în care te invită încă de la prima întâlnire și să lași imaginile să se contureze în mintea ta. Fiind atât de bogat în acțiuni, imaginile pot fi bogate și variate. Însă ceea ce se ascunde în spatele lor este un singur fir, un flux de energie continuă care, aparent, este dispersat, împărțit în mai multe direcții, dar care are o singură cauză și o singură direcție. E nevoie să aștepți până când această direcție se conturează.

Iar acest flux de energie este – după cum, cel mai probabil, anticipați –, alimentat de agresivitatea brută a Berbecului sau chiar agresivitatea însăși. Acum, veți spune pe bună dreptate că agresivitatea este în natura umană și că ea este normal să fie întâlnită inclusiv la nativii Berbec. Însă ce veți remarca stândîntr-un proces psihoterapeutic cu o persoană nativ Berbec, este intensitatea acestei agresivități atunci când ea apare. Sentimentul este că te ia pe sus sau te țintuiește în fotoliu, fiind aproape neputincios a opune rezistență. Întâlnim o intensitate a agresivității autentice, ca cea a unui copil supărat că i se ia jucăria sau că este întrerupt din ceea ce făcea. Copilul nu distruge, copilul cercetează sau îmbunătățește ceea ce are. Așa și Berbecul. El nu distruge, ci vrea să cucerească pentru a înțelege și vrea să îmbunătățească pentru a atinge idealul din mintea lui legat de orice, fie că vorbim despre profesional, fie că vorbim despre relații personale.

Ne reamintim că Berbecul este similar bebelușului aflat într-o stare mentală de fuziune cu mama sa. Bebelușul din primele luni de viață trăiește sentimentul omnipotenței, o fantasmă că lucrurile se întâmplă în jurul lui doar pentru că el există și doar pentru că el cere. Nevoile luii se satisfac aproape imediat. Iar, dacă nu sunt satisfăcute, lumea, mama, sânul mamei sunt rele și periculoase. Iar, dacă lucrurile continuă să fie frustrante pentru el, ajunge să simtă și să creadă că el este cel rău care împiedică lumea să îi ofere ce are cel mai bun. Este acea stare schizoidă prin care trece făptura umană la începutul drumului prin viață.

Nativul Berbec folosește agresivitatea în două direcții, una către lume și una către sine. Niciodată acestea nu merg împreună. Procesul este relativ simplu și urmărește același scenariu. Berbecul caută să cucerească mintea și spiritul Celuilalt și folosește în acest demers toate armele din dotare: farmecul personal, poveștile lui de viață, uneori se arată neajutorat, alteori se oferă să ajute chiar și atunci când nu i se cere. Celălalt, oricare ar fi acesta (prieten, persoană iubită, colegi, vecini, necunoscuți etc.) are la dispoziție doar două tipuri de răspuns: acceptă sau refuză. Dacă refuză, Berbecul va resimți acest refuz ca pe un eșec personal și va întoarce toată agresivitatea către sine. Își va spune că e ceva greșit în interiorul sinelui său, că a făcut ceva greșit, că este imposibil să fi înțeles greșit mesajele celuilalt (altfel, reacții de bunăvoință și politicoase), mesaje al căror sens cel mai adesea le amplifică și le trece prin filtrul acestei nevoi de fuziune psihică.

Atunci când totuși scenariul depășește faza de început și relația devine una de durată, lucrurile evoluează de la bine la rău într-un timp cel puțin egal cu cel în care, după cum reiese din povestea de viață, a avut loc prima experiență traumatizantă, devalorizantă din existența lui pe care și-o amintește. Uneori, relația poate depăși acest moment, dacă Celălalt face efortul de reconciliere, iar relația poate să aibă o durată de viață mai lungă. Însă mereu va rămâne în fundal nemulțumirea, frustrarea, amintirea suferinței provocate. Iar tot ce va face Berbecul, la nivel inconștient, va fi să acumuleze „dovezi” că Celălalt este mediul rău al cărui scop este să îl facă să sufere. Când povestea atinge apogeul, pentru că vine un moment când Celălalt nu mai face față pretențiilor Berbecului și nici nu îl mai înțelege, atunci Berbecul întoarce toate armele împotriva lui însuși. Își spune cele mai rele lucruri, se desconsideră, își sabotează încrederea în forțele proprii și, în general, își sabotează propria sănătate.

Agresivitatea este asociată cu vitalitatea și, câtă vreme nu pune în pericol viața nativului și a celor din jur, ea este o resursă extraordinară pentru construcție. După ce înțeleg schema în care ei funcționează, după ce acceptă cauza inițială a suferinței și depun efort conștient să schimbe în fiecare zi câte puțin din scenariul și matricea psihică în care au crescut și s-au dezvoltat, Berbecii sunt capabili să schimbe lumea. Nu să mute munții din loc – pentru că nu un astfel de demers îi va face să simtă că au reușit –, ci să creeze un tunel prin mijlocul munților, la capătul căruia să spună: Eu sunt cel care a pătruns prin inima acestui munte. Iar numele său va sta mereu mărturie deasupra tunelului. În plan simbolic, când Berbecul își depășește matricea inițială, când va trece prin povestea propriul inconștient ca printr-un tunel săpat în munte de el însuși, nativul va renaște ca un adevărat luptător.

Citește și: Zodiile şi inconştientul individual: Berbec

Abonați-vă la newsletter-ul Astrele pentru a fi la curent cu tot ce publicăm în revistă! Veți fi anunțat/ă când publicăm ediții noi, articole de astrologie, exerciții/provocări. De asemenea, vă ținem la curent cu evenimentele AAR și cu atelierele și cursurile organizate de astrologii echipei Astrele și de partenerii noștri.