Ciclul lui Neptun și războaiele moderne. Abdul Medjid I (ep. 4)

de SORIN BRATOVEANU

Am arătat în episoadele anterioare care a fost contextul istoric al declanșării războiului din Crimeea, am descris componenta religioasă a acestui război, precum și felul în care s-au raportat la acel conflict major unii lideri politici (țarul Nikolai I și împăratul Napoleon al III-lea). Vom continua acum să vorbim despre acel război din alte perspective.

Contextul istoric

Europa se afla, la jumătatea secolului al XIX-lea, împărțită între imperiile vest-europene (Imperiul Britanic, Imperiul Francez), cele central-europene (Imperiul Austriac, Imperiul German sau Prusia) și cele est-europene (Imperiul Țarist și Imperiul Otoman). Vest-europenii aveau o orientare liberală și urmăreau să realizeze o expansiune colonială. Puterile central-europene urmăreau să își mențină statutul imperial și participarea la Sfânta Alianță, alături de ruși, orientarea lor fiind parțial conservatoare, parțial liberală. Est-europenii erau reprezentați de rușii țariști, total conservatori și fideli creștinismului ortodox, precum și de turcii musulmani, de asemenea conservatori și fideli religiei islamice. În estul european și în sudul Mării Negre (Asia Mică), rușii erau o putere aflată în expansiune, în timp ce otomanii, conduși de sultanul Abdul-Medjid I, erau un imperiu aflat într-un profund declin.

Războiul Crimeei a fost, printre altele, unul de reconfigurare a sferelor de forță/influență în Europa. Rușii se aflau în expansiune în Asia (adică în est), stârnind temerile britanicilor legate de o posibilă interferență rusă în India (colonie britanică), Afganistan și Persia. Tot rușii se aflau în expansiune în Europa (adică spre vest, în special în Principatele Române), stârnind temerile austriecilor legate de o posibilă interferență rusă în rândul sârbilor, croaților, bosniacilor etc. Aceiași ruși se extindeau și spre strâmtorile Bosfor și Dardanele (adică spre sud-vest), unde britanicii își simțeau, de asemenea, amenințate interesele. Am menționat anterior (în episodul al II-lea) conflictele legate de prioritatea la Locurile Sfinte între catolici și ortodocși. Britanicii și rușii au făcut presiuni asupra sultanului otoman pentru a tranșa problema în favoarea uneia dintre tabere. Niciuna dintre soluțiile de compromis găsite nu a putut satisface atât partea anglo-franceză, cât și partea rusă, precum și pe otomani (care aveau controlul asupra Ierusalimului, Betleemului, ca și asupra întregului Orient Mijlociu).

Această neînțelegere spinoasă a condus la manevre militare. Rusia a ocupat, în 1853, Principatele Române (aflate atunci sub suzeranitate otomană) iar turcii au declanșat propriu-zis războiul atacând, pe 4 octombrie 1853, forțele ruse în apropierea Dunării. Pe 30 noiembrie 1853, flota rusă a atacat și a distrus flota otomană în bătălia de la Sinope; astfel era deschisă posibilitatea debarcării trupelor ruse pe teritoriul otoman. În martie 1854, tabăra anglo-franceză a trimis un ultimatum rușilor, cerându-le să se retragă din Principatele Române. Rușii au refuzat iar vest-europenii, având sprijinul tacit al austriecilor și germanilor, au intrat în război de partea turcilor.

Austriecii au realizat o mediere cu rușii, încât aceștia din urmă s-au retras din Principatele Române în 1854. Așadar, războiul rămăsese fără obiect (vest-europenii solicitaseră doar retragerea din aceste teritorii, prin declarații ultimative). Totuși, tabăra anglo-franceză nu a renunțat la război, efectivele lor militare fiind deja deplasate în zona Mării Negre, încă dinaintea retragerii rusești din Principate.

Războiul din Crimeea s-a desfășurat pe trei teatre de operațiuni: în peninsula Crimeea (asediul Sevastopolului), în Marea Azov (atacurile asupra Taganrogului) și în Marea Baltică. Pe parcursul acestui război, rușii au atacat și au cucerit fortăreața turcă din localitatea Kars. Este de remarcat faptul că toate operațiunile militare au avut loc în zone maritime, mai ales pentru a distruge flota rusă (care era considerată o amenințare pentru Marea Mediterană și țările riverane acesteia – Franța, Italia, Spania etc.).

Un personaj politic important, implicat în acest război, a fost sultanul turc Abdul Medjid I / Abdulmecid I, suveranul otoman din acele timpuri. Abdulmecid, fiul sultanului Mahmud al II-lea, s-a născut pe 25 aprilie 1823, la Istanbul. În copilărie, el a primit o educație europeană, devenind astfel un vorbitor fluent de limbă franceză și un pasionat de literatură și muzică clasică.

În 1839, în urma morții bruște a tatălui său, Abdul Medjid a fost proclamat sultan. Era un tânăr de doar șaisprezece ani, neexperimentat în politică, obligat să conducă un imperiu aflat în declin. Fiind consiliat de unii dintre politicienii otomani (niște pași cu viziuni progresiste), Abdulmecid a inițiat o serie de reforme care erau destinate adaptării imperiului la tendințele și curentele acelor vremuri. Fiind confruntat cu o revoltă a egiptenilor împotriva autorității imperiale otomane, Abdulmecid a solicitat ajutorul francezilor și al englezilor, fiind astfel create premisele și pentru apariția alianței turco-anglo-franceze, din perioada războiului aflat aici în discuție.

Abdulmecid, în calitate de sultan, a inițiat un program amplu de reforme (numite, în ansamblu, ”reorganizarea”), care s-a bazat și pe o amplificare a naționalismului turc, destinat să contracareze mișcările de eliberare ale popoarelor din imperiu (greci, bulgari, armeni etc.). Astfel, tânărul și educatul sultan a reorganizat armata, a introdus moneda otomană (numită lira turcească sau otomană), a reformulat sistemul fiscal, a introdus un nou sistem legislativ, penal și civil (inspirat din sistemul legislativ francez), a creat un sistem parlamentar și niște instituții de învățământ superior (cu universități și academii), a îmbunătățit statutul social și economic (în materie de drepturi civile și obligații fiscale) al supușilor de naționalitate non-turcă din imperiu. Sub domnia sa, moda purtării turbanului a fost înlocuită cu purtarea fesului.

Alianța făcută cu tabăra anglo-franceză în timpul războiului din Crimeea i-a permis lui Abdulmecid/Abdul Medjid să fie tratat de puterile occidentale ca un egal și să primească anumite împrumuturi destinate redresării financiare a imperiului. În 1861, Abdulmecid I, având o soție legală, o sultană consoartă și aproximativ douăzeci de concubine, a decedat, la doar treizeci și nouă de ani, fiind suferind de tuberculoză pulmonară.

Abordare astrologică

Am arătat mai sus că războiul din Crimeea s-a derulat numai în zone de coastă, pe țărmurile unor mări, fiind purtate și unele bătălii navale; astfel este confirmată amprenta neptuniană foarte accentuată a acestui război.

În ceea ce îl privește pe sultanul Abdul Medjid, am trasat astrograma acestuia, dar folosind ora 12:00 (nu se cunoaște ora nașterii). Vorbim despre un nativ Taur, care a manifestat anumite caracteristici ale zodiei: rafinament, unele preferințe artistice, anumite inițiative în domeniul vestimentației publice etc. Putem doar presupune că avea anumite planete dispuse în casa a X-a, în concordanță cu demnitățile politice deținute (a fost, practic, șef de stat).

Conjuncția Soare – Saturn ne vorbește despre un lider politic și despre deținerea unei puteri reale (această conjuncție este plasată în semn de pământ). Trigoanele care există între Soare și Saturn din Taur, pe de o parte, cu Uranus și Neptun din Capricorn, pe de altă parte, ne arată că sultanul s-a bucurat de o susținere semnificativă a populației din Imperiul Otoman, dar și faptul că unele dintre reformele sale au dat rezultate. Simpla poziționare a lui Uranus (planeta reformelor) în Capricorn (semnul politicii, administrației) ne arată că este vorba despre un reformator sau un înnoitor în domeniul politic-administrativ-organizatoric, atât în aparențe, cât și în conținut.

Abdul Medjid a fost născut într-un moment de Lună Plină, prin urmare Luna sa natală este plasată cel mai probabil în Scorpion. Luna este semnificatoare a religiei islamice și, prin extensie, a otomanilor; în acest context, Luna semnifică populația turcă,  tradițiile moștenite de la înaintași, precum și imperiul în sine. Luna se află în cădere în Scorpion, ceea ce se corelează cu perioada de declin a Imperiului Otoman. Opoziția Soare – Lună ne arată că tânărul sultan s-a opus unora dintre vechile tradiții otomane și a inițiat un program de reforme.

Jupiter în Gemeni semnifică o persoană comunicativă, un cunoscător de limbi străine, precum și oportunități de a călători în străinătate. Chiar dacă Jupiter este exilat în Gemeni, poziționarea luiconferă o inteligență semnificativă, abilitate, versatilitate, precum și capacitatea de a înțelege relativ ușor diverse informații cu care nativul respectiv vine în contact. Conjuncția Venus – Jupiter semnifică abilitatea de a primi sprijin sau de a face alianțe cu alte țări, deci de a fi ajutat de către străini; aceeași conjuncție semnifică și ajutor financiar primit din străinătate. Simpla poziționare a lui Jupiter în Gemeni semnifică studiile în străinătate ale sultanului.

Domnia sultanului Abdul Medjid I s-a derulat timp de 22 de ani (1839 – 1861), perioadă în care Neptun a tranzitat mai întâi Vărsătorul (până în 1848) și apoi Peștii. Principalul adversar al turcilor în perioada domniei acestui sultan a fost Imperiul Țarist; dacă remarcăm atent opoziția Soare – Lună, într-o abordare mundană, rușii ar putea fi semnificați de Lună (apărând ca o putere maritimă care s-a manifestat în Marea Neagră), iar turcii de Soare. Chiar geografic vorbind, Rusia este situată în nordul Mării Negre, iar Turcia în sudul acestei mări, fiind, pe un cerc virtual, diametral opuse. Pe parcursul tranzitului lui Neptun în Vărsător (care cuadrata planetele din Taur ale sultanului), turcii au pierdut războaiele/luptele/confruntările cu rușii. Când Neptun a tranzitat prin Pești (realizând sextil la planetele din Taur ale lui Abdulmecid I), turcii au fost învingători în războiul Crimeei, datorită sprijinului occidental (Venus, regenta planetelor din Taur, aflată în conjuncție cu Jupiter din Gemeni).

Planetele din Berbec (Marte, Mercur, Pluton) ne arată că este vorba despre un lider curajos, cu inițiativă, dinamic și capabil să angreneze propria armată în războaie mai mult sau mai puțin dificile. Cuadratura Pluton – Neptun indică posibile eșecuri în confruntările navale (cum a fost cazul bătăliei navale de la Sinope, în care rușii au fost învingători). Pluton realizează sextile cu Venus și Jupiter din Gemeni, ceea ce semnifică sprijinul militar (Berbec) și financiar (Venus) primit din străinătate (Jupiter).

Planeta cea mai debilitată din această astrogramă este Mercur: peregrin, combustionat de Soare și situat în grad anaretic. În mod semnificativ, acest Mercur foarte afectat a avut o legătură directă cu moartea sultanului. Abdul Medjid s-a stins în 1861 din cauza unei tuberculoze pulmonare galopante (în mod evident, o afecțiune mercuriană).

Iată, deci, noi episoade din războiul Crimeei, precum și biografia unui alt lider politic implicat în acest război.

Abonați-vă la newsletter-ul Astrele pentru a fi la curent cu tot ce publicăm în revistă! Veți fi anunțat/ă când publicăm ediții noi, articole de astrologie, exerciții/provocări. De asemenea, vă ținem la curent cu evenimentele AAR și cu atelierele și cursurile organizate de astrologii echipei Astrele și de partenerii noștri.