Tragica poveste a lui Valentin Naibod, astrologul care și-a prezis moartea

de MIHAELA DICU

Cheia Naibod

German prin naștere și italian prin adopție, Valentin Naboth a fost un vestit matematician, astronom și astrolog german, care a trăit în secolul al XVI-lea.

Numele lui era scris uneori Naibod sau Nabod, însă în lumea academică era cunoscut mai cu seamă sub numele latinizat Valentinus Nabodus sau Valentinus Naiboda. În această povestire îl vom numi Naibod, fiindcă așa este pomenit cel mai des în lucrările de astrologie.

Pe lângă volumele sale de matematică și astronomie, Naibod a scris „Enarratio Elementorum Astrologiae” („Explicarea elementelor astrologiei”) în 1550, scriere care conține comentarii asupra lucrărilor lui Ptolemeu și ale astrologilor arabi.

În comunitatea astrologică, însă, Naibod este cunoscut mai ales pentru calcularea mișcării medii anuale a Soarelui și aplicarea acesteia în tehnica predictivă a Direcțiilor Primare. El a negat preceptul lui Ptolemeu, vechi de 1400 de ani la acea dată, care asocia Direcțiilor Primare cheia 1 grad = 1 an de viață, susținând în schimb că 1 an = 0°59’ 8,33, unde 0°59’ 8,33 este valoarea mișcării medii zilnice a Soarelui în longitudine.

Această valoare este cunoscută sub numele de Cheia Naibod iar, uneori, este denumită și Cheia Placidus, deoarece Placidus de Titis (Placido de Titi, 1603–1668) a preluat-o și a integrat-o în propria tehnică de calcul a Direcțiilor Primare.

Notă: astăzi, Cheia Naibod încă mai are adepți printre astrologii care lucrează cu Direcțiile Primare, dar nu mulți; majoritatea celor care stăpânesc această străveche tehnică predictivă folosesc principiul clasic al lui Ptolemeu: 1 an = 1 grad.

Nașterea

Valentin Naibod s-a născut în 1523, de Sfântul Valentin, după cum relatează unul dintre cunoscuții săi, Giovanni di Strassoldo (1547-1610). Acest Strassoldo, un personaj renascentist foarte interesant, nobil italian, om de știință, literat, expert în arme și cu interes pentru astrologie, a întreținut o corespondență bogată cu diverși oameni de cultură ai vremii, între care și cu Giovanni Antonio Magini (1555–1617), matematician, astronom și cartograf, profesor de astronomie la Universitatea din Bologna. Într-o scrisoare datată 8 decembrie 1605, Strassoldo îi scria lui Magini:

„(…) Am găsit în acea carte scrisă împotriva Astrologiei Judiciare de către Sisto ab Heminga (…) următoarea notă:  <<Valentinus Nabodus, originar din Erfurt, profesor de matematică la Academia din Köln, foarte erudit, s-a născut în anul 1523, pe 13 februarie, la ora 18:32; Mercur era în conjuncție cu Luna în Vărsător, în casa a XII-a>>.  Această notă este confirmată de ceea ce însuși Naibod mi-a spus de mai multe ori, în timp ce era aici, în Friuli, în casa mea, adică faptul că s-a născut de ziua Sfântului Valentin și că din acest motiv părinții i-au dat numele pe care îl poartă.”

Dar cine a fost Sisto ab Heminga, ce e cu cartea lui și cu comentariul lui la harta natală a lui Naibod? 

Sixtus ab Hemminga a fost un teolog german din secolul al XVI-lea, cunoscut ca oponent al astrologiei. A scris „Astrologiae, ratione et experientia refutatae liber” (1583). În această carte, Hemminga dă drept exemplu mai multe nativități din care extrage anumite configurații disparate, a căror semnificație o consideră în contradicție cu viața nativilor respectivi, încercând astfel să demonstreze inutilitatea astrologiei. În cazul lui Naibod, aduce ca argument faptul că o conjuncție Lună-Mercur în Vărsător în casa a XII-a (sistem de case Regiomontanus) ar fi în total dezacord cu o carieră științifică de excepție. Argumentul este nul din cauză că o hartă nu se judecă prin prisma unei singure configurații. Apoi, o observație în alt registru: în sistemul de case pe semne întregi (Whole), conjuncția Lună-Mercur-Jupiter (fiindcă este și Jupiter acolo!) se află în casa I, nu într-a XII-a!

Să ne aplecăm puțin asupra datelor de naștere:

Sixtus scrie 13 februarie 1523, 18h32. Dar harta, cu AS în Vărsător, este o hartă pentru o naștere spre zorii zilei, iar Naibod însuși spunea că este născut de Sfântul Valentin, deci pe 14 februarie.

Datele reale ale nașterii sunt 14 februarie 1523 (stil vechi), 6h32 dimineața. Avem confirmarea și din alte surse ale epocii, cu o mică diferență, de câteva minute.

La o primă vedere, ar fi o greșeală a lui Sixtus. Dar poate că nu. Iar asta, fiindcă în Europa medievală a fost o vreme în care se considera că ziua începe la ora 12, la prânz. Dacă Sixtus a aplicat această metodă de măsurare a timpului, atunci, 13 februarie ora 18h32 devine 14 februarie 6h32 dimineața.

Atenție! Data nașterii este pe stil vechi, fiindcă în 1523 era încă în vigoare calendarul iulian. În Germania, țara natală a lui Naibod, calendarul gregorian (actual) a intrat in vigoare abia în 1582. Din acest motiv, în harta natală a lui Naibod se va observa că Soarele este în Pești deși data nașterii este 14 februarie.

Locul nașterii…  Sixtus spune ”originar din Erfurt” dar, de fapt, Naibod s-a născut în Calau, așa cum arată registrul înscrierii lui la facultate.

Cu privire la ora nașterii: Sixtus menționează că Mercur și Luna sunt în casa a XII-a dar asta nu este posibil pentru ora de naștere 6h32, indiferent dacă locul nașterii este Erfurt sau Calau, fiindcă pentru 6h32 Ascendentul este la un grad mai mic decât Luna și Mercur, care astfel ajung în casa I.

De asemeni, în arhivele Ashmole s-a mai păstrat un vechi manuscris cu harta natală a lui Naibod, în care Ascendentul este la 24 grade Vărsător. Aceasta ar corespunde orei de naștere 6h45. Iat-o:

În grafica modernă, harta, ridicată în sistemul de case Regiomontanus, care era la modă la acea vreme, ar arăta așa:

Iar în sistemul de case pe semne întregi (Whole), arată așa:

Viața

Nu se cunosc multe detalii despre viața lui Naibod dar știm destul cât să ne facem o imagine de ansamblu.

Valentin Naibod s-a născut în Germania, într-o familie de origine evreiască, în Calau, o mică localitate din landul Brandenburg. Se pare că familia era destul de înstărită, având în vedere educația pe care au primit-o el și fratele lui. Căci Valentin a avut un frate cu trei ani mai mare, Alexus Naboth, care a fost teolog luteran și scriitor. 

Nu știm cum au decurs primii ani de studiu ai fraților Naboth – poate la vreo școală arondată unei mănăstiri, poate acasă, cu preparatori particulari. Știm însă sigur că la începutul lui 1544, Valentin s-a înscris la Universitatea din Wittenberg. Între timp, și-a luat bacalaureatul, iar anul 1550 îl găsește activând la Universitatea din Erfurt. Conducerea universității a remarcat destul de repede că are o înzestrare ieșită din comun pentru studiu și un remarcabil talent pentru matematică, așa încât, deși nu avea încă titlul de Magister, pe 16 august 1551 i-a încredințat, în mod excepțional, misiunea de a preda matematica și elemente de astronomie.

Naibod a predat cu derogare timp de două semestre iar, în 1552, a făcut o cerere către Universitate să i se acorde un împrumut pentru a putea să dea examenul pentru titlul de Magister. Împrumutul i-a fost acordat dar asta l-a înfuriat peste măsură pe decanul facultății de matematică, Liborius Mangold, care era deja destul de iritat de comportamentul adesea indisciplinat al tânărului geniu. Naibod a susținut examenul și a obținut titlul dorit de Magister. Dar, imediat după aceea, a scris o scrisoare către facultate care i-a atras din nou mânia decanului Mangold. Nu știm ce a scris în acea scrisoare dar Mangold, foarte lezat, a declarat că ”un asemenea ton nu s-a mai pomenit niciodată înainte” și și-a dat demisia, după ce fusese decan timp de doisprezece ani. Naibod a părăsit și el universitatea, deși trebuia să înceapă să predea cursurile din semestrul de vară.

După ruptura bruscă și neașteptată cu Universitatea din Wittenberg, Naibod s-a înscris la Universitatea din Köln, cu gândul să ajungă să predea acolo. A predat, însă, mai întâi în particular și abia în 1557 s-a titularizat la catedra de matematică a Universității, unde a predat până în 1564.

Lucrurile au mers bine la Universitatea din Köln până la un moment dat. În 1563, Petrus Lenerius (Linner), Magister la Laurentianum, unul dintre cele trei Gymnasia Artium din oraș, a solicitat ca Naibod să nu își mai susțină cursul la Schola Atrium la ora 9h00, fiindcă la acea oră el însuși preda cursul de matematică la Gymnasium. În disputa legată de suprapunerea dintre programul Facultății și cel al Gymnasiumului, Lenerius a aruncat în joc și argumentul că Naibod era un „extern”, dat fiind că nu își obținuse titlul de Magister la Köln. Pe 30 octombrie 1563, Decanatul a hotărât să nu mai fie permis niciun curs la Schola Artium dacă în același timp se desfășura o lecție la unul dintre cele trei Gymnasia. În martie 1564, Naibod a demisionat din postul de la Universitatea din Köln.

După demisie, a călătorit în Franța, la Paris, unde a întâlnit mai mulți oameni de știință ai vremii iar, după aceea, a plecat în Italia. Se pare că în Italia a trecut prin mai multe peripeții și există surse care spun că și-ar fi pierdut toți banii în Veneția. Nu știm cât este de adevărat, dar nimic nu este exclus în privința acestui mare spirit renascentist, oarecum tulburat și cu o accentuată predilecție de a intra în încurcături.

În cele din urmă, Naibod s-a stabilit la Padova, care era la acea vreme un puternic centru al cunoașterii matematice. Acolo a predat matematica și astronomia, iar în paralel s-a dedicat studierii Tetrabiblos-ului lui Ptolemeu, analizând, notând observații și comentarii, lucrând, de fapt, la o traducere comentată a faimoasei lucrări.

Iată cum descrie Niccolò Comneno Papadopoli șederea lui Naibod  la Padova, în ”Historia Gymnasi Patavini”^[1]Traducerea textului din limba latină, Lucia Bellizia.:

„1593 – Îl vom menționa pe Valentinus Naidoda, chiar dacă nu a fost elev al Gymnasium-ului nostru; totuși, a fost un profesor onorific, aproape adoptat de cetățeni și de prieteni […]. După ce a rătăcit prin Italia și a scăpat de multe pericole, în fața cărora a refuzat cu fermitate să cedeze, declarând că va pieri de moarte violentă, s-a retras la Padova pentru a găsi aici puțină liniște.

Din Actele Curții Quaestoria reiese că a fost înscris pe listele Germanilor, în anul 1585, când privilegiile Gymnasium-ului erau încă foarte puternice […].

La Padova, Naiboda a fost timp de câțiva ani un frecvent elev al Profesorilor; nu pentru că i-ar fi lipsit educația, căci ar fi putut fi el însuși profesorul acestora, ci din plăcere și în calitate de judecător sever al doctrinelor dezbătute în cadrul lecțiilor explicative de la Gymnasium. Între timp, și-a dedicat întreaga viață și activitate interpretării Tetrabiblos-ului lui Ptolemeu, ajungând să-l depășească pe celebrul interpret al acestuia, Girolamo Cardano, și chiar să-l contrazică. Totodată, prin aceste nobile îndeletniciri, și-a alinat sufletul temător, mereu neliniștit și apăsat de lucrurile pe care și le prezisese pentru el însuși.”

Moartea

Toți apropiații știau că Valentin Naibod se temea că va muri de moarte violentă. Și, cum era expert în tehnici de astrologie predictivă și, mai ales, în Direcții Primare, și-a dat seama cam care era perioada de risc maxim și a încercat să își ia măsuri de protecție. Dar nu a fost să fie… Anul 1593 i-a adus moartea de care se temea.

În Astrologicorum Libri VI (Lyon în 1629), Tommaso Campanella – vestitul filozof, teolog și poet italian, el însuși pasionat de astrologie și care, mai mult, se afla în Padova în tragicul an 1593 – povestește că Naibod a dedus din calculele astrologice ex directione^[2]Se referă la Direcțiile Primare. că era pe cale să intre într-o perioadă de pericol de moarte violentă (tăiat de sabie), așa că a stocat în casa lui din Padova cantități însemnate de mâncare și băutură, a închis obloanele, a ferecat ușile și ferestrele, cu gândul să stea ascuns până trece pericolul. Dar se pare că niște tâlhari, văzând casa închisă și cu obloanele trase, au crezut că proprietarul este plecat, au pătruns în casă cu gândul să jefuiască și, găsindu-l pe Naibod acolo, l-au ucis pentru a nu striga sau a nu le dezvălui identitatea.

După cum se vede, Naibod nu a scăpat de soarta prezisă de propriile calcule astrologice. „Ducunt volentem fata, nolentem trahunt”^[3]Seneca, citându-l pe filozoful stoic Cleantes: „Soarta îl conduce pe cel care vrea să se lase ghidat, îl trage pe cel care nu vrea”. În esență, exprimă ideea că destinul nostru este … Continue reading.

Abraham Sandec, student la medicină și Consilier al Natio Germanica Artistarum, consemna în registrul ”Acta Nationis Germanicae Artistarum”^[4]Registre în care comunitatea studenților și universitarilor germani din Padova consemna toate evenimentele semnificative pentru această comunitate. din 1593, păstrat în Arhiva Veche a Universității din Padova, următoarele:

„Pe 3 martie s-a întâmplat un incident extrem de trist, legat de Valentin Naboth din Silezia, un matematician de renume, în vârstă de 60 de ani^[5]Probabil, o eroare. Naibod avea 70 de ani la momentul morții.; a fost găsit mort în camera sa de studiu, la câteva căi distanță de zona frecventată, străpuns de 5 răni: una în piept, sub mamelonul stâng, alta pe flancul stâng, a treia în partea dreaptă a abdomenului, a patra sub ombilic și a cincea în mâna stângă”.

În 1630, Giovanni Tomasini aduce detalii suplimentare. Spune că Naibod stătea cu chirie într-o locuință modestă de lângă biserica Santa Caterina. Și că proprietarul, care ar fi trecut să încaseze chiria, ar fi fost alertat de absența chiriașului și ar fi obținut de la Pretor aprobarea de a sparge ușa. Iar, când a intrat în casă cu servitorii, ar fi constatat că Naibod era deja mort de ceva vreme.

Relatarea lui Tomasini ne face să tragem concluzia că 3 martie 1593 nu ar fi data morții ci doar data la care a fost descoperit trupul neînsuflețit.

Dar, despre asta, cu o altă ocazie, când vom încerca să descifrăm ce anume a văzut Naibod în harta sa, în Direcțiile Primare și în alte tehnici predictive, care l-a condus la concluzia că se află în pericol de moarte.