Serial: Mitologie și astrologie (T. Muth)Teodora Muth

Mitologie și astrologie (ep. 6). Ares/Marte, cel pus mereu pe gâlceavă

de TEODORA MUTH

Ares este unul dintre cei mai controversați locatari ai Olimpului, din pricină că, fiind vlăstarul lui Zeus și al soaței sale, Hera, nu i se putea contesta originea zeiască dar, pe de altă parte, mai toți ceilalți zei îl detestau. În unele legende se spune că Hera l-ar fi conceput fără aportul soțului ei, folosind doar anumite poțiuni magice. Asta, pentru că Zeus a avut, la rândul lui, o fiică, pe Atena, concepută fără implicarea Herei. De îndată ce Ares a fost născut, el ar fi fost încuiat într-un cufăr de metal până când curiosul Hermes ar fi prins de veste și l-ar fi eliberat. Calitățile lui Ares sunt legate de generarea, întreținerea și consumarea conflictelor. El se înfurie foarte ușor, este agresiv, impulsiv, brutal, violent, însetat de sânge și certăreț, gata să pornească o bătălie, ba chiar și un război, din orice pricină minoră. Da, Ares are curaj, este viteaz și un bun luptător dar nu este prea inteligent și nu îl interesează cauza pentru care se mobilizează, nici justețea acesteia și nici consecințele actelor lui belicoase. Îl putem asimila pe Ares cu spiritul  sau instinctul războinic al omului. Foarte interesant este mesajul pe care i-l transmite tatăl său, Zeus, în Iliada lui Homer: ”Nu sta lângă mine să te plângi, mincinos cu două fețe! Pentru mine ești cel mai detestabil zeu pe care îl găzduiește Olimpul, căci iubești doar cearta, lupta și războiul; dacă nu ai fi odrasla mea ci a unui alt zeu, te-aș azvârli din rândul zeilor strălucitori, din înalt, în lumea muritorilor.” Și nu doar Zeus îl urăște ci și majoritatea celorlalți zei, cu excepția Afroditei – cu care are o relație de iubire pasională, obsesivă și perversă –, a surorii lui gemene Eris / Enyo – discordia sau răzbunarea, care îl asistă în acțiunile lui sângeroase –, și a lui Hades –  zeul lumii subpămâtene care se bucura atunci când soldații uciși în luptă ajungeau în împărăția sa.  

În Miturile Greciei antice, Robert Graves menționează originea tracă a lui Ares, atribuită faptului că triburile tracice erau socotite barbare, gata de harță și de raiduri de jaf, imprevizibile și periculoase. Până în epoca clasică, cuvântul ”ares” a fost folosit și ca adjectiv, cu semnificația de ”furios”, ”înfuriat”, ”agresiv”. Ca sbstantiv, el înseamnă ”ruină”, ”blestem”, ”înjurătură” sau ”ocară”. După alte mituri, originea numelui zeului ar fi de fapt miceniană și doar asemănările comportamentului său cu cel al tracilor ar fi condus la stabilirea originii sale în Tracia. Ares purta mai multe nume, la fel ca alți zei: Aatos Polemoio (Cel nesătul de luptă), Brotologoios (Distrugătorul oamenilor), Enkhelospelos (Cel care scutură lancea), Enyalios Andreiphontes (Criminalul Domn al Războiului), Obrimos (Cel puternic), Oxus (Focosul sau Cel ascuțit), Deinos (Cel groaznic), Miaiphonos (Cel pătat cu sânge), Khrysopelex (Zeul cu coif aurit), sunt doar câteva dintre apelativele folosite de Homer, în Iliada, pentru Ares.

Acest zeu crud și câtuși de puțin rafinat are de a face cu cele mai violente aspecte ale războiului înțeles ca vărsare de sânge, atrocități și confruntări iscate brusc, uneori chiar fără un motiv real. Pe el îl amuză izbucnirile de furie, încăierările și sfada, și îl delectează ororile câmpurilor de luptă. La polul opus, când vine vorba de conflicte armate, o găsim pe Atena, care excelează în elaborarea strategiilor ce pot răsturna situația din teren iar ea câștigă prin inteligență, prin agerimea minții. Și încă un detaliu semnificativ care se cere menționat și subliniat: pe Ares nu îl găsim prea des în postura războinicului victorios! De cele mai multe ori, el nu se alătură uneia dintre părțile angajate în dispute ci intervine când de-o parte, când de cealaltă, complicând lucrurile și lungind ostilitățile.  

Nu-i de mirare că Ares nu a cerut niciodată să-i fie înălțate temple. Nici nu prea sunt locuri potrivite pentru lăcașuri sacre permanente închinate lui, deoarece el se află în perpetuă mișcare, într-un dinamism de nestăvilit. Se credea că Ares locuia în inima fiecărui soldat și această idee demonstrează felul cum era percepută manifestarea zeului, în perioada antică – el li se înfățișa celor care erau plini de furie, de îndată ce mânia din ei izbucnea. Dacă i se aduceau ofrande, le accepta oriunde și oricând, fără să fie prea impresionat de ele.

Totuși, se știe că există un sanctuar închinat lui Ares în antica Agora a Atenei, ridicat pe fundația unui mai vechi templu al lui Hephaistos și datând din secolul 5 î.e.n. Un alt templu al său există la 40 de kilometri de Izmir, în vestul Turciei, la Metropolis. Acesta a fost ridicat pe un loc sacru, folosit încă din perioada neolitică în scopul slujirii zeilor. In Asia Mică, Ares pare că ar fi avut puternice însușiri oraculare, complet străine figurii lui elenistice. Faptul că nu a avut temple și nici statui numeroase face mai dificil de înțeles cultul său. Se știe doar că era divinizat în Sparta, unde i se aduceau și sacrificii animale, după bătălii, și unde apare în panteonul local alături de zeița victoriei, Nike. Aici exista și o statuie a sa în care era reprezentat în lanțuri, locuitorii Spartei încercând să se asigure, astfel, că spiritul zeului războinic nu îi va părăsi niciodată.

Ares se lansa în confruntări purtat de armăsari puternici, uneori înaripați, în carul său de luptă, cu faimosul său coif, cu armură, spadă, lance și scut. Acestea toate sunt obiectele sacre care îl reprezintă. La fel, îl mai reprezintă câteva creaturi fantastice, paznicii altarelor lui din Teba și Kolchida, precum și războinicii răsăriți din pământ, din dinții unui dragon care fuseseră semănați într-un crâng care-i aparținea zeului, războinici numiți spartoi.  Animalele lui preferate erau caii, șerpii veninoși, bourul, câinii fioroși, vulturul, ciocănitoarea și două specii de bufnițe despre care se credea că fac prevestiri funeste  anunțând moarte, război și lipsuri. Culoarea lui Ares este roșu, culoarea sângelui. Curios cum planeta care îi poartă numele este vizibilă având și ea culoarea roșie.

Ares a jucat un rol însemnat în fondarea Tebei, oraș foarte important în construirea miturilor grecești, aici petrecându-se poveștile lui Oedip, Dionysos, Cadmos și ale altor personaje memorabile. Zeul era un stămoș al dragonului de apă pe care l-a ucis Cadmos pentru a lua în stăpânire acea zonă, pe care ulterior a fost ridicată cetatea Teba iar acei luptători spartoi, pe care i-am menționat mai sus, erau considerați strămoșii nobilimii tebane.

Firea nestăpânită a zeului face ca de el să se lege și de legenda Aeropagului, o stâncă ce se evidențiază în peisajul din nord-vestul Atenei. Evident, povestea presupune o serie de fapte violente. Alcippe era fiica lui Ares și a prințesei ateniene Aglaulus. Halirrhothius, fiul lui Poseidon, o violează. Extrem de furios din pricina acestei insulte și căutând răzbunare, Ares îl ucide pe Halirrhothius. Pentru această crimă, Poseidon cere ca Ares să fie judecat de zeii olimpieni. Procesul s-a ținut pe stânca de lângă Acropole, în Atena. Ares a fost achitat de judecătorii lui iar, după aceea, colina respectivă a fost cunoscută sub numele de ”Areios Pagos”, ”dealul lui Ares” sau Areopagul. În perioada antică, aici a funcționat un tribunal care dădea sentința în procesele de crimă sau rănire fizică și în cele care vizau chestiuni religioase. Analizând acest mit, putem identifica în Ares și o figură arhetipală a tatălui gata să-și protejeze progenitura, cu riscul de a fi condamnat. Și a o apăra nu oricum, ci făcându-se foarte bine auzit și văzut, răzbunându-se cu toată mânia pe abuzator. Acesta este arhetipul marțian care ne învață să spunem ”NU” și să ne opunem atunci când cineva încearcă să ne facă o nedreptate sau să ne umilească.

Despre mitul care redă legătura lui Ares cu Afrodita am scris în episodul trecut, dedicat zeiței frumuseții și a iubirii. Aș putea completa acum, vorbind despre Ares, cu o mențiune care vizează postura penibilă și înjositoare în care a fost pus zeul de către Heiphaistos, soțul legitim al Afroditei. Ares a fost foarte mânios că a fost dat în vileag și arătat cu degetul de toți. Se pare că, după acest episod rușinos, el s-a retras de pe Muntele Olimp, în Tracia natală.

Zeul Ares a avut foarte mulți copii, atât nemuritori cât și muritori, deși în legende nu este consemnată vreo soție a sa. Cu Afrodita, i-a conceput pe Anteros, zeul iubirii împărtășite sau dinpotrivă, a celei plătite, pe Deimos, zeul fricii, pe însuși Eros, zeul iubirii, pe Harmonia, zeița armoniei, pe Phobos, zeul panicii și al fobiilor, pe Priapus, un zeu al naturii înzestrat cu un falus uriaș, și pe Athys. Tot nemuritori sunt fiica sa Nike, zeița victoriei, și Enyalios, un fiu al său conceput cu Eris, sora lui geamănă. Dintre mulții săi copii muritori să-i amintim măcar pe Hipolita, regina femeilor războinice cunoscute sub numele de amazoane și pe Meleagru, eroul care l-a însoțit pe Iason, pe corabia Argo, în expediția de recuperare a lânii de aur.

În mitologia romană, Ares a fost inițial identificat cu zeul Marte, o divinitate străveche a indo – europenilor, o zeitate pașnică și benefică, rurală, cu atribuții în agricultură, lui revenindu-i și sarcina de a asigura paza recoltelor. Apare și în mitologia etruscă sub numele de Maris. Dacă în Grecia Ares era perceput ca fiind în primul rând o forță distructivă și destabilizatoare, la romani Marte reprezenta puterea militară ca mijloc de asigurare a păcii. Categoric nepopular și neînțeles de greci, Ares cunoaște o ascensiune deosebită la romani, unde era considerat tatăl lui Remus și Romulus, gemenii întemeietori ai Romei. El se bucura la Roma de un mare respect și de o mare simpatie, dovadă fiind templul lui Mars Ultor (Marte răzbunătorul) din Forul lui Augustus.

Vă propun ca, în continuare, să analizăm două teme natale marțiene.

Prima este cea a unui foarte cunoscut personaj al lumii interlope, Vito Genovese (cunoscut ca Don Vitone), născut în Napoli pe 21 noiembrie 1897, la ora 5,30, rating AA în Astrodatabank.  

Familia sa a decis să emigreze în Statele Unite ale Americii, pe când Vito avea 15 ani. În Italia natală urmase doar cursurile școlii primare și, după ce a ajuns în Mica Italie din Manhattan, nu s-a mai concentrat pe continuarea educației sale ci a început să se implice în furturi mărunte și în șantajarea celor care câștigau ilegal la curse, impunând ”taxe de protecție”. La 19 ani a fost condamnat pentru prima dată la închisoare, deoarece deținea o armă fără a avea permis. După ce a ispășit această pedeapsă, în timpul prohibiției, s-a alăturat organizației lui Lucky Luciano, implicându-se în exploatarea prostituției și în contrabanda cu alcool și droguri. Viața lui a însemnat un lung șir de infracțiuni, multiple condamnări, trădări și reglări de conturi. A condus familia mafiotă Genovese în perioada 1957 – 1969 și a murit în închisoare, în anul 1969, după un atac de cord.

În harta natală a lui Vito Genovese găsim un marcaj foarte putenic pe zodia Scorpion, domiciliul nocturn al lui Marte. Nu mai puțin de patru planete se află în această zodie, plus Ascedentul. Soarele este conjunct partil cu Marte și cu Uranus, în ultimul grad al zodiei și casa întâia. Venus întregește stelliumul în care putem să-l includem și pe Chiron. Atunci când vorbim despre Scorpion, vorbim despre nevoia de a deține putere, de a controla și a dirija evenimentele exterioare. Conjuncția Soarelui cu Marte și cu Uranus arată că, în cazul lui Genovese, acest deziderat era nu numai impetuos ci de-a dreptul incontrolabil sau foarte greu de strunit, mai ales că i se adaugă și o doză considerabilă de egocentrism și poate chiar o natură narcisistă, incapabilă să stabilească limite pentru propriile dorințe. Foarte posibil să-i fi făcut plăcere să șocheze și sigur nu era greu să facă acest lucru, cu firea lui vulcanică. Avea probleme cu acceptarea regulilor stabilite de alții și nu recunoștea altă autoritate în afara propriei voințe. Elementul pământ lipește complet din harta luia, ceea ce sugerează că trăia într-o lume imaginară, guvernată de viziunile sale. Neptun este neaspectat, în Gemeni și casa a opta, expresie a unei imaginații foarte bogate, iar Pluto, tot în Gemeni și în aceeași casă, în inconjuncție cu Ascendentul și cu planetele din casa întâia, accentuează trăsăturile distructive și violente. Luna din Balanță și casa a douăsprezecea pare a fi exilată acolo, împreună cu Jupiter, pentru ca eventualele puseuri emoționale să nu-i zădărnicească acțiunile.

Al doilea exemplu este Edmonde Charles-Roux, scriitoare franceză, laureată a Premiului Goncourt în 1966 pentru romanul Oublier Palerme. Ea s-a născut pe 17 aprilie 1920, la ora 20:55, în Neully-sur-Seine, lângă Paris. Ratingul este AA, deci foarte bun. Tatăl ei a fost ambasador al Franței în Cehoslovacia și ultimul președinte al Companiei Canalului Suez. Bunicul ei patern a fost și el om politic și om de afaceri, deci ea descinde dintr-o familie educată și foarte bine situată social.  

În Al Doilea Război Mondial, Edmonde Charles-Roux s-a oferit voluntar ca asistentă medicală într-o unitate a Legiunii Străine. A fost rănită pe front în timp ce acorda ajutor medical unui soldat. Apoi s-a alăturat mișcării de Rezistență, tot ca asistentă medicală. De asemenea, a lucrat în Regimentul 1 Cavalerie Străină și în Regimentul Mecanizat al Legiunii Străine. A fost decorată cu Crucea de Război, a fost numită Cavaler al Legiunii de Onoare și a primit distincția de Vivandière d’honneur.

În 1946, s-a alăturat echipei unei reviste în curs de creare, un săptămânal pentru femei, Elle, unde a petrecut doi ani. Din 1948, a lucrat pentru ediția franceză a revistei Vogue, devenind redactor-șef al acesteia în 1954. Combinând moda pret-à-porter și arta pop, ea a legat moda de alte forme de creație. A părăsit Vogue Paris în 1966, ca urmare a unui conflict declanșat de intenția ei de a prezenta o femeie de culoare pe coperta revistei. Trei luni mai târziu, a scris Oublier Palerme, roman pentru care i s-a decernat prestigiosul Premiu Gouncourt. În același an, l-a cunoscut pe Gaston Defferre, primarul Marsiliei, cu care s-a căsătorit. În 2010 Nicolas Sarkozy îi oferă distincția de Comandant al Legiunii de Onoare. A murit pe 20 ianuarie 2016, la 95 de ani, după ce a trăit o viață incredibilă.

Edmonde Charles- Roux este născută chiar înainte de Luna Nouă din Berbec, deci are o conjuncție Soare-Lună, în această zodie, și încă două planete personale în Berbec, Mercur și Venus. Și la ea stellium-ul este completat de Chiron. Ascendentul este în Scorpion și la ea, conjunct cu Marte retrograd și cu Nodul Nord lunar. Avem o piramidă pe semne de apă, între Marte, Uranus și Pluto. Din hartă lipsește elementul aer, de data aceasta, dominante fiind focul și apa. Berbecul este pe casa a șasea, a serviciului și a sănătății. Ascendentul și Marte retrograd din Scorpion, stăpân al Soarelui și al celorlalte planete din Berbec, este în aspect de inconjuncție cu acestea, ilustrând dificultatea de a echilibra cele două zone. Totuși, Edmode Charles-Roux a reușit să facă acest lucru foarte bine, implicându-se în activități care se pliază perfect pe natura acestor aspecte, în mod benefic. Ea a ales manifestarea energiei marțiene într-un mod feminin și de casa a șasea, venind în ajutorul celor care luptau, asumându-și riscuri și slujind cu devotament pe cei răniți. Uranus în Pești și casa a cincea poate fi văzut ca o exprimare de sine într-un mod nonconformist, lucru pe care îl regăsim în biografia sa. Și Saturn din Fecioară și casa a unsprezecea poate fi un semn al asumării responsabilității în zona ocrotirii celorlalți. Cu siguranță, așa cum atestă Jupiter și Neptun din Leu și casa a zecea, satisfacțiile obținute în urma acestor acțiuni au fost semnificative și pe deplin meritate.

Poate ar fi interesant să studiem poziția lui Ares/Marte în propriile hărți, pentru a înțelege mai bine în ce mod putem să dăm energiei sale o direcție constructivă și să evităm irosirea ei în stări de furie, în conflicte irelevante sau în acțiuni egoiste.

În episodul viitor îl vom avea ca protagonist pe mai marele tuturor zeilor, Zeus / Jupiter.

TEODORA MUTH,
vicepreședinte AAR și redactor-șef adjunct Astrele

Despre Dora

Share

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close