Mitologie și astrologie (ep. 4). Hermes/Mercur, ingeniosul și neobositul creator
de TEODORA MUTH
Hermes/Mercur este tot un fiu al lui Zeus, rezultat din iubirea acestuia pentru Maia, cea mai mare dintre cele șapte surori Pleiade, care trăia în Arcadia, împreună cu familia ei. Pleiadele erau fiicele titanului Atlas și ale nimfei Pleiona. Cu toții trăiau pe Muntele Cilene, unde s-a născut și Hermes. Se spune că zeul ar fi fost conceput și născut în aceeași zi. Imediat după venirea pe această lume, Hermes a evoluat cu totul altfel decât un copil obișnuit, crescând într-un ritm uimitor. Și mintea îi funcționa cu o iuțeală nemaivăzută. La doar câteva ore după ce a părăsit pântecul matern, a profitat de un moment de neatenție al mamei sale și a pornit în căutarea aventurii. Primul popas l-a făcut în Pieria, unde fratele său mai mare, Apollo, avea o cireadă de vite. Hermes, fără nici un motiv și fără nici o ezitare, a hotărât să fure vitele fratelui său. Dar nu oricum, ci într-un fel în care să nu poată fi dovedit ca făptaș. A confecționat din scoarța unui stejar niște potcoave pe care le-a legat de copitele animalelor, invers față de sensul spre care le-a mânat. Sigur că Apollo a mers pe urmele indicate de potcoave, în sensul opus celui în care Hermes condusese cireada, până când și-a dat seama că este ceva necurat la mijloc. Atunci, enervat, Apollo a instituit o recompensă pentru prinderea hoțului iar satirul Silen și lacomii săi confrați au pornit să caute hoțul, scotocind toate posibilele ascunzișuri. În cele din urmă, o nimfă le-a spus despre un copilaș abia născut care se aciuiase prin acea zonă și, fiind deosebit de talentat, meșterise un obiect ciudat, la care cânta o muzică nemaiauzit de frumoasă. Era Hermes, care tocmai inventase lira, întinzând câteva intestine de vită pe o carapace de broască țestoasă. În fine, ca să ajungem mai curând la deznodământul legendei, Apollo află că fratele său mai mic a fost autorul furtului, așa nou născut cum era, și se arată dispus să-l ierte și să-i lase vitele în schimbul lirei care scotea sunete muzicale divine. Hermes a fost de acord și imediat a făcut și un fluier din tije de trestie, la care cânta cu măiestrie. Apollo a dorit să aibă și acest instrument și i-a oferit fratelui său, în schimb, toiagul de aur cu care mâna cireada, promițându-i că, de atunci încolo, va deveni zeul tuturor păstorilor și văcarilor. Hermes s-a învoit dar numai după ce l-a convins pe Apollo să-l învețe artele divinatorii. Zeul solar l-a trimis la nimfele Thriae, doicile sale, care trăiau pe muntele Parnas, să-l inițieze în aceste taine. După ce au ajuns la o înțelegere, cei doi frați s-au dus în Olimp iar Apollo i-a povestit tatălui lor, marele Zeus, toate cele petrecute. Zeus l-a admonestat pe proaspătul său fiu dar nu a putut să nu aprecieze calitățile evidente ale acestuia. I-a cerut să respecte dreptul la proprietate al fiecăruia și să nu mai mintă iar Hermes i-a cerut în schimb să-l numească emisarul său, urmând ca, din această funcție, să-și asume responsabilitatea pentru siguranța întregii proprietăți divine. S-a învoit și să nu mai mintă, chiar dacă a recunoscut că nu va spune întotdeauna tot adevărul. Zeus i-a comunicat că printre îndatoririle sale vor figura și încheierea de tratate și contracte, protejarea comercianților și a călătorilor, oriunde în lume, și veghea asupra păstrării dreptului de liberă trecere al călătorilor, pe orice drum, pe orice cale. Când Hermes a încuviințat la toate aceste condiții, tatăl său i-a dăruit un baston de crainic, cu panglici albe, o pălărie rotundă (la care ulterior vor fi atașate două aripi) și o pereche de sandale cu aripi de aur care îl purtau cu viteza vântului. Aceste obiecte au devenit simbolurile sale și sunt prezente în toate reprezentările zeului, făcându-l imposibil de confundat. Pe lângă simbolurile sale deja enumerate, se cuvine să mai amintim alte câteva: broasca țestoasă, palmierul, cocoșul, țapul, iepurele, berbecul, brândușele și fragii. A fost primit în rândul olimpienilor iar el, în schimb, i-a învățat pe aceștia arta aprinderii focului, prin răsucirea rapidă a unei bucăți de lemn, în atingere cu o alta.
Întâmplările neobișnuite în care a fost implicat Hermes sunt foarte numeroase și toate au ca rezultat noi născociri ale zeului care părea că nu se odihnește niciodată și folosește fiecare ocazie pentru a mai inventa ceva nou. Hermes este unic, în complexitatea lui. Niciun alt locuitor al Olimpului nu cumulează însușiri mai diverse și mai surprinzătoare. Pe lângă atribuțiile înșiruite mai sus, Hermes era și zeul protector la hoților, al atleților, al oratorilor și scriitorilor. Tot despre el se spune că ar fi creat vorbirea și ar fi compus alfabetul, împreună cu cele Trei Ursite, că a inventat gamele muzicale, numerele și astronomia, că a fost cel dintâi care a cultivat măslini. Mintea sa iscoditoare și spiritul său neobosit îl mânau spre noi și noi aventuri, spre noi și noi orizonturi. De aceea, el este zeul care transcende limitele și hotarele. Nu s-a dat în lături atunci când Hades i-a cerut să devină și mesagerul său. De aici, în timp, a apărut confuzia între panglicile albe atașate bastonului de mesager olimpian și șerpii care îl simbolizau pe stăpânul lumii de jos, caduceul căpătând înfățișarea pe care o știm astăzi (doi șerpi încolăciți, în poziție verticală, în jurul unei baston). În urma acceptării acestei sarcini, arhetipul olimpian Hermes integrează o ipostază foarte însemnată a sa, pe aceea de ghid al sufletelor celor morți spre tărâmurile lui Hades. Rolul de psihopomp al zeului este extrem de important, conferindu-i acestuia o profunzime pe care de multe ori, în perioada modernă, tindem să o trecem cu vederea. Ea este însă acolo, îi aparține și întregește imaginea zeului versatil și neastâmpărat. Să nu uităm că doar lui Hermes, în afară de Hades și Persefona, îi era îngăduit să intre și să iasă din lumea de jos, fără a fi pedepsit.
Faptul că era considerat un olimpian de vază este confirmat de sărbătoarea anuală dedicată lui, Hermaea, care ținea câteva zile și presupunea organizarea unor concursuri de atletism și oratorie. În anumite orașe, evenimentul avea o oarecare asemănare cu saturnaliile, zile în care rolurile sociale erau inversate, stăpânii comportându-se precum sclavii iar sclavilor fiindu-le permis să se poarte precum stăpânii.
De la Hermes și-au luat numele stâlpii herma, folosiți să marcheze anumite hotare sau plasați la intersecții, pentru a ocroti drumeții. Acești stâlpi îl reprezentau pe Hermes, în două etape diferite ale vieții – ca adolescent imberb și ca bărbat potent, cu falusul erect, evidențiind legătura zeului cu fertilitatea și cu zămislirea. Cele două imagini erau prezentate spate în spate, ca un întreg, ca o zeitate bicefală. Mai jos, un detaliu din piatra herma amplasată pe stadionul antic Panathenaicos sau Kallimarmaro (marmura frumoasă) din Atena. Am ținut să menționez aceste reprezentări ale lui Hermes deoarece ele surprind natura duală a zeului și atributele lui contradictorii, unificate.
În mitologia romană Hermes a fost preluat sub numele de Mercur, nume ce își are probabil originea în cuvântul latin mercari, a face comerț, a negocia. Zeul era sărbătorit pe 15 mai, când avea loc Mercuralia. Templele închinate lui erau mai modeste decât cele dedicate lui Zeus, Apollo sau Artemis dar el avea un lăcaș de cult în Roma, în Circus Maximus.
Foarte numeroase sunt și poveștile de iubire ale lui Hermes, în urma cărora zeul a devenit părintele mai multor odrasle, unele dintre acestea vestite, la rândul lor, pentru însușirile lor speciale. Cu Afrodita, zeița frumuseții și a iubirii, l-a conceput pe Hermafrodit, un băiat de o frumusețe ieșită din comun, pe care naiada Salmacis l-a dorit atât de mult încât, ascultându-i ruga, zeii au unit-o pentru totdeauna cu el, ei devenind o singură ființă, bisexuată.
Și Pan, fiul pe care i l-a dăruit Dryopia, arăta straniu, având coarne, blană și copite de țap. Ca și tatăl său, Pan era o creatură duală, jumătate om, jumătate animal. Desigur, simbolismul ne indică faptul că ne aflăm în fața unei ființe a cărei dimensiune conștientă a psihicului integrează natura instinctuală sau, cel puțin, se străduie să o facă.
Revenind la Hermes, el mai apare în multe mituri, însoțind zeii sau eroii care au de dus la bun sfârșit anumite încercări. Îl întâlnim în epopeea Odissea, ca mediator pentru eliberarea lui Ulisse de sub farmecele vrăjitoarei Calipso; îl întâlnim alături de Hercule, pe parcursul celor douăsprezece munci pe care acesta le are de îndeplinit drept pedeapsă pentru uciderea propriei soții și a propriului fiu, într-un moment de nebunie; îl întâlnim și în frumosul mit despre Orfeu și Euridice, călăuzind-o pe nimfă în Hades, după ce ea murise mușcată de un șarpe veninos. Hermes mai este implicat în nașterea Afroditei, a Atenei și a lui Dionysos, în mitul lui Tezeu, în cel al lui Perseu și în judecata lui Paris, de la care s-a pornit războiul troian.
Atributele sale întruchipează totalitatea cunoștințelor dobândite de om pe parcursul vieții, la toate nivelurile existenței. Totodată, Hermes reprezintă și modul în care cineva recepționează informații, mesaje sau cunoștințe, sau, altfel spus, nenumăratele interpretări pe care cuvântul le poate căpăta, în mintea fiecărui om, fiecare fiind convins că i-a înțeles corect sensul. Să nu uităm însă că Hermes este și zeul hermetismului, al misterului și al artei de a-l descifra.
În astrologie, planeta Mercur este cea mai apropiată de Soare, distanța aparentă dintre ea și luminătorul de zi nedepășind niciodată 28,3 grade. Este, deci, imposibil ca Mercur să ocupe în horoscop o altă poziție decât în aceeași zodie sau în zodiile adiacente zodiei Soarelui și să realizeze cu acesta un alt aspect major în afară de conjuncție. Mercur este ca un devotat herald al Soarelui, mereu la dispoziția acestuia. El reprezintă nu numai exprimarea noastră cotidiană, prin vorbire ci și ”filtrul” pe care îl avem în psihic prin care receptăm realitatea și o recompunem în mintea noastră, cu ajutorul proceselor logice și raționale. În societatea modernă, interacționăm prin intermediul planetelor Mercur din hărțile noastre mai mult decât am fi înclinați să credem – comunicarea a atins cote de vârf și suntem efectiv bombardați cu informații, utile sau nu. Capacitatea noastră de a selecta aceste informații și de a le gestiona este descrisă tot de Mercur. Mai mult, legăturile subtile dintre nivelul conștient pe care trăim și nivelul inconștient al psihicului țin tot de această planetă. Mercur analizează, sortează, etichetează și clasifică totul, că doar nu degeaba este guvernatorul zodiei Fecioarei, la fel cum este curios, cum jonglează cu energia noastră nervoasă, cum învață și cum ține să se exprime, că doar nu degeaba guvernează și zodia Gemenilor. Curiozitatea lui este nemărginită, atât în planul orizontal, al realității imediate, cât și în plan vertical, spre nivelul profund dar și spre cel superior al existenței. Un Mercur puternic în harta natală a unui nativ, descrie un spirit treaz, inteligent și deschis spre cunoaștere, un om gata să pornească spre realizarea de sine. Din contră, un Mercur afectat, exaltat sau nervos, indecis sau prea rece și rațional, ne va pune față în față cu un tip fanatic, narcisist sau handicapat emoțional.
Mereu am considerat că nu dăm destulă importanță acestei planete atunci când analizăm o hartă natală, amintind doar de modul de comunicare al persoanei și de felul în care ea gândește. Dar Mercur reprezintă mult mai mult pentru fiecare dintre noi și sper că v-am convins de acest lucru în cele scrise mai sus.
Să vedem și de această dată două exemple, două hărți în care Mercur joacă un rol semnificativ.
Prima hartă este cea a lui Donald Trump, binecunoscut personaj al scenei politice mondiale, după ce a deținut un mandat de președinte al Statelor Unite ale Americii, în intervalul 2017 – 2021. El s-a născut pe 14 iunie 1946, ora 10:54 (rating AA), în New York, cu Soarele angular, în casa a X-a și în Gemeni, în conjuncție cu Uranus și Nodul Nord lunar. Ascendentul este la ultimul grad din Leu, grad anaretic, care poate induce o nevoie stringentă de a realiza imperativele zodiei. În Leu, putem presupune o mare dorință de a străluci, de a fi foarte vizibil și de a deține multă putere. Prima casă este în zodia Fecioarei, lucru care îi poate crea probleme, impulsurile leonine venind în contradicție cu stările de nesiguranță și de neîncredere în sine, tipice pentru această zodie. Mercur, stăpânul Soarelui și al Mijlocului Cerului, se află în zodia Rac, fiind așadar obligat să facă față emoțiilor, pe care nu știe să le gestioneze prea bine. Luna, dispozitorul lui Mercur și guvernatoarea casei a XI-a, în care acesta este amplasat, se află în instabila zodie a Săgetătorului, care îi accentuează oscilațiile. Trebuie să amintim și că, la numai trei ore și jumătate după nașterea lui, a avut loc o eclipsă totală de Lună, eveniment generator al unor stări emoționale destul de complicate. Neliniștea și instabilitatea mentală și afectivă, un Marte înflăcărat, în Leu, toate au contribuit la dezvoltarea unui atașament puternic față de propriile opinii și a unei atitudini egotice, de genul ”cine nu-i cu mine este împotriva mea”. Avem în această hartă un Mercur răzgâiat, imatur, dar gata să pozeze oricând în mare erou neînfricat. Absența totală a planelelor în elementul pământ poate contribui la rătăcirea în construcții mentale rupte de realitate.
A doua hartă aparține unui membru al legendarei trupe Beatles, Sir Paul McCartney, născut pe 18 iunie 1942, la ora 12 (rating A), în Liverpool, Marea Britanie. Găsim în harta acestuia un stellium alcătuit din patru planete – Soare, Mercur, Saturn și Uranus – plus Mijlocul Cerului, în Gemeni și în casele a IX-a și a X-a. Ascendentul este în Fecioară, conjunct cu Neptun. De asemenea, Nodul Nord lunar se află tot în zodia Fecioarei. Mercur, stăpânul hărții, este în domiciliu și retrograd, ceea ce este foarte benefic pentru un artist, ajutându-l să se concentreze asupra procesului creator, fără a se risipi în aspectele mărunte ale vieții cotidiene. Și iată cum, în acest caz Mercur, conjunct cu Soarele și cu Jupiter exaltat din Rac, îi aduce lui Paul McCartney o creativitate remarcabilă, propulsându-l în rândul celor mai importanți compozitori ai secolului XX. Mobilitatea și adaptabilitatea caracteristice mercurienilor au avut un rol important în redefinirea lui ca artist, de-a lungul timpului, ținând cont de faptul că anul în care și-a început cariera este 1957! Casa a IX-a, casă a proceselor mentale dar și a drumului spre sine, a conceperii unei viziuni personale asupra existenței, este cea mai accentuată și putem spune că muzica lui Paul McCartney exprimă o astfel de viziune unică. El spune: “Sadness isn’t sadness. It’s happiness in a black jacket. Tears are not tears. They’re balls of laughter dipped in salt. Death is not death. It’s life that’s jumped off a tall cliff.” / ”Tristețea nu-i tristețe. Este fericirea, îmbrăcată în sacou negru. Lacrimile nu sunt lacrimi. Sunt globuri de râsete care-au plonjat în sare. Moartea nu e moarte. Este viața care s-a aruncat de pe o stâncă înaltă.”
Hermes / Mercur este în primul rând cel mai apropiat companion al Soarelui nostru natal, de aceea vă propun să priviți spre această planetă cu o privire proaspătă, gata de a primi tot ce ea ne poate învăța despre noi înșine. Veți fi surprinși de bogăția mesajelor sale!
În episodul următor, ne vom întâlni cu Afrodita / Venus, zeița frumuseții și a iubirii.
TEODORA MUTH,
vicepreședinte AAR și redactor-șef adjunct Astrele