Sisteme de Case – categorii şi caracteristici

Acest articol a rezultat din adaptarea unei postări a autoarei pe grupul de discuții Acubens în anul 2000.

Casele astrologice sunt cele 12 sectoare în care este împărțit un horoscop. Ele se calculează având ca principal punct de reper Ascendentul. Există mai multe metode de calcul, care au condus la apariția mai multor sisteme de case. Unele s-au succedat de-a lungul istoriei, altele au funcționat (sau funcționează) în paralel. Iată mai jos o succintă clasificare a celor mai importante:

1) Sistemele de case uniforme – unicul reper necesar calculării este Ascendentul. Cele 12 case au câte 30°.

a) Sistemul de case pe semne întregi (antic) – se determină Ascendentul, iar zodia în care cade acesta este socotit casa I. De exemplu, indiferent că AS cade la 5° sau la 25° Gemeni, casa I se întinde pe tot semnul Gemenilor, casa a doua pe tot semnul Racului etc. Este cel mai vechi sistem de domificare, sistemul original, utilizat de astrologii antici greci. A deținut supremația între secolele I-II î.C. şi VII-VIII d. C. Revenit în actualitate la sfârșitul secolului XX, se bucură de un interes crescând, fiind folosit de un număr tot mai mare de astrologi, mai ales de cei mai studioși. În acest sistem, Mijlocul Cerului (MC) nu este legat de casa a X-a, ci poate să cadă, în funcție de latitudine, în casa a VIII-a, a IX-a, a X-a, a XI-a sau a XII-a.

b) Sistemul de case egale – se determină Ascendentul şi pornind de la el se socotesc cele 12 case, toate având câte 30 de grade. Ex.: dacă AS cade la 5° Gemeni, casa I se întinde de la 5° Gemeni la 5° Rac, a doua de la 5° Rac la 5° Leu ş.a.m.d. În acest sistem cuspida casei a X-a se află la 90° de AS. Este foarte folosit în regiunile nordice, unde sistemul Placidus deformează foarte mult casele.

2) Sistemele de case neuniforme – casele au o întindere inegală.

Se calculează axele Ascendent-Descendent (AS-DS) şi Mijlocul Cerului-Fundul Cerului (MC-FC), care împart harta în patru cadrane. Cele patru cadrane se împart în câte trei părți, după anumite principii, diferite de la un sistem la altul. În toate sistemele de case neuniforme axele AS-DS si MC-FC au aceeași poziție, iar MC este cuspida casei a X-a. În funcție de sistemul de proiecție utilizat, există două categorii de sisteme de case neuniforme (inegale): bazate pe divizarea spațiului şi bazate pe divizarea timpului.

a) Sisteme bazate pe divizarea spațiului

  • i) Porfir – fiecare dintre cele trei cadrane se împarte în câte trei părți egale ca număr de grade. Este cel mai vechi sistem de case neuniforme. Deși este atribuit filosofului Porfir din Tyr (234 – 305), el poate fi dedus din anumite mențiuni ale anticilor din sec al II-lea.
  • ii) Campanus – cercul vertical (marele cerc perpendicular pe orizont, care trece prin nadir, zenit, est şi vest) se împarte în 12 părți egale, care se proiectează pe ecliptică. A fost folosit în epoca medievală, fiind inventat de astrologul şi matematicianul italian Campanus de Novara (1220 – 1296)
  • iii) Regiomontanus – ecuatorul ceresc se împarte în 12 părți egale care se proiectează pe ecliptică. Poartă numele astrologului german Johann Müller von Königsberg, zis Regiomontanus (1436 –1476). Sistemul a fost folosit pe scară largă înaintea lui Placidus. Fiind utilizat de William Lilly, este şi azi preferatul majorității practicanților de astrologie orară. Întotdeauna mi s-a părut extrem de curios faptul că există astrologi care atunci când fac o hartă orară folosesc sistemul de case Regiomontanus, dar când fac astrologie natală, mondială sau chiar electivă (care se înrudește mult cu orara), folosesc Placidus. Situația îmi pare coruptă de o fractură de logică.

b) Sistemele bazate pe divizarea timpului

  • i) Placidus – se măsoară timpul în care o planetă în mișcare diurnă străbate un cadran cuprins între AS şi MC, şi se împarte la trei. Se procedează la fel pentru cadranul aflat între MC şi DS. Astfel se obțin casele XII, XI, X, IX, VIII, VII. Restul, rezultă prin simetrie. Poară numele lui Placido de Titi, (1603 -1668). A înlocuit sistemul Regiomontanus. Este cel mai folosit sistem de case contemporan. S-a întâmplat să fie la modă în secolul al XVIII-lea, când astrologia a intrat în declin, și să fie preluat ca atare de umaniștii care au resuscitat astrologia la finele secolului al XIX-le, care neavând o formare științifică, precum predecesorii, nu și-au pus întrebări savante legate de calculul caselor și au propagat ce era la rând.
  • ii) Alchabitius – se măsoară timpul în care Ascendentul atinge meridianul şi se împarte la trei. La fel şi pentru timpul scurs între atingerea meridianului şi a apusului. Prefigurează sistemul Placidus. A înlocuit sistemul Porfir, fiind folosit pe scară largă în epoca medievală. Alchabitius este numele latinizat unui astrolog arab din secolul al X-lea, Abû al-Saqr al-Qabîsî ‘Abd al-‘Azîz ibn Uthmân (decedat în 967).
  • iii) Koch – o versiune mai sofisticată a sistemului Placidus, care folosește ascensia dreaptă. A fost lansat de astrologul german Walter Koch (1895–1970) Este folosit mai ales în țările de limbă germană.

După cum se poate observa, fiecare epocă a avut sistemul de case preferat. La origine, rămâne însă sistemul de case pe semne întregi, cel cu care a fost gândită astrologia horoscopică la începuturi și care este menționat în toate operele astrologilor eleniști. Experiența mi-a dovedit că este cel mai eficient (îl folosesc de 20 de ani, după ce înainte folosisem Placidus cca 15 ani).

Case speciale pentru situații speciale

Ce se întâmplă când astrologul nu cunoaște ora nașterii sau a evenimentului? În astfel de situații se pot folosi două sisteme de case:

a) Sistemul semnelor solare – casa I este asimilată întregii zodii în care se afla Soarele, casa a II-a, semnului următor etc. De exemplu, pentru un Rac, Racul e casa I, Leul e casa a II-a etc. Pentru planete se folosește poziția medie din ziua respectivă (calculată pentru ora 12h00). Este sistemul pe care îl prefer și pe care îl folosesc cu destul de mari satisfacții în practică, atunci când ora nașterii este necunoscută. De altfel, horoscopul solar are rădăcini foarte vechi. Astrologii eleniști foloseau uneori, alături de sistemul caselor pe semne întregi, și alte tehnici de domificare, prin care urmăreau lucruri diferite. De exemplu:

  • casa I = semnul Soarelui
  • casa I = semnul Lunii
  • casa I = semnul în care se află Tyche (Partea Norocului)
  • casa I = semnul în care se află Daimon (Partea Spiritului)

b) Sistemul Soarelui pe Ascendent – harta se ridica pentru momentul exact când AS este conjunct cu Soarele (pentru ora la care răsare Soarele).

Notă: Sistem de domificare = sistem de case, unde ”domificare” vine de la latinescul “domus” care înseamnă “casă”.

MIHAELA DICU,
senior editor și președintă de onoare a AAR

Despre Mihaela

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. Detalii

Cookie-urile ne ajuta sa ne furnizam serviciile. Prin utilizarea serviciilor noastre si navigarea prin acest site va exprimati acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor.

Close