Tai-Chi și alte stări de ușurătate. Gânduri la Solstițiu

Dacă mașina merge, nu te uiți sub capotă, spune tata. Și tot el îmi zice, mai mereu, să las agitația și să mai permit lucrurilor să se așeze. Și întotdeauna îi ieșea figura. Ceva ce pentru o minte analitică de tip Fecioară este imposibil (”cum să nu verifici?!”), la Rac este o reușită totală. Și asta pentru că nu există un răspuns universal la o problemă, ci doar o abordare sau un punct de vedere. Racul rezolvă lucrurile în maniera sa, iar Fecioara folosind mijloacele ei. În ambele situații, reușita este la fel de probabilă, dacă zodiile își respectă propria energie și stare de a fi.

Chestia asta, cu așezatul, auzită de la multe persoane cu marcaje pe Rac, mi-a dat mult de furcă de-a lungul anilor, eu fiind fericit posesor de Lună agitată într-un Berbec fără oprire ori frână de mână.

Duminică, 21 iunie, Soarele își face intrarea în zodiile de vară și, bine-nțeles, începe cu, ghici-ciupercă-cine-i, Racul. Un moment culminant al Luminii (cea mai lungă zi din an, în emisfera nordică) și un start al creșterii Întunericului. Paradoxal, nu?

Când cercetează un subiect (o nouă viață, un eveniment sau un sezon), un astrolog folosește harta începutului. Aceasta nu arată evenimentele ce pot apărea, ci, mai degrabă, promisiunile subiectului studiat și direcțiile sale de dezvoltare. Și-atunci, ce avem noi aici? Analizând harta Solstițiului, deci, vedem promisiunile energetice pentru următoarele 6 luni. Ce e bine, ce ajută, ce este contraindicat.

Spre exemplu: dacă ne uităm în urmă, la harta Solstițiului de iarnă (22 Decembrie 2019), vedem atmosfera promisă de încărcătura de planete din Capricorn, cu Nodul Sud acolo. Apăsare, limitări, învârtiri în cerc și restricții, chestiuni din trecut care promit să iasă la suprafață, indicând dureros erorile de management și decizie din viața personală, socială, politică, economică. Întoarcerea cu privirea spre trecut, spre ce avem de îndreptat sau renunțat a fost tema (aproape) cotidiană, în aceste ultime 6 luni.

În speranța că ne-am prins ce atârnă prea greu și ce balast ar cam trebui lăsat în urmă, ne îndreptăm privirea spre harta noii jumătăți de an. O hartă mult mai ”ușoară”, cu stăpâna hărții, Luna, în lejerul semn al Gemenilor, alături de propriul Nod Nord și în recepție mutuală cu Mercur, chiar dacă retrograd, din Rac.

Pentru că totul este și trebuie să rămână simplu, am ridicat harta universală a momentului, cu Soarele în Casa I și folosind semnele întregi. Prezența Lunii în casa a XII-a a momentului și în careu cu Neptun/Marte din Pești (sîc), îmi semnalizează iminența unei (sau unor) noi nașteri. O stare de imponderabilitate și atemporalitate, dublată de încremenirea timpului, specifică Racului și o invitație la starea de ușurătate a ființei umane, chiar insuportabilă, ca să-l citrez pe Milan Kundera. Avem nevoie de o pauză – venim de la un drum lung și obositor, în care am încercat aproape în zadar să controlăm evenimentele și destinele.

Multe planete retrograde, în harta momentului, dintre care două personale – Mercur și Venus. Invitația către calm și analiză, către observare și simțire mai degrabă decât judecată și acțiune este cu atât mai evidentă cu cât Marte, motorul și motivația fiecăruia, este înfipt în Pești, îmbătat de Neptun și se pregătește pentru o lungă retrogradare prin propriu-i domiciliu, ce ne va ocupa toată toamna.

Dacă cineva s-ar fi născut cu Luna lângă Nodul Nord, am spune că ar fi fost foarte confortabil cu direcția lui de viață, cu propriul destin. Aspectul fiind în harta unui moment universal, deci aplicabil umanității, vorbim de o invitație: către un sens al confortului și al unei stări de bine în ceea ce privește drumul și povestea personală, ceea ce avem de făcut și unde avem de mers.

Aș traduce cele de mai sus cam în halul următor. Cerul ne semnalizează că soluțiile la problemele (aparent insurmontabile) ale propriilor vieți nu sunt complicate deloc și că acestea (soluțiile) vor fi unele dintre cele mai simple. Tot ceea ce trebuie să facem este să ne lăsăm, să ne dăm drumul pe tobogan: salvarea nu vine din logică, planificare sau control ci din ceea ce lăsăm, firesc, să curgă.

Trăim vremuri care sunt reunite sub cupola unui singur cuvânt: debusolant. Nu vedem direcția și nici sensul, logica a ceea ce se întâmplă. Omenirea a ajuns la un apogeu al dezvoltării, văzută dintr-un anumit sens: asigurarea supraviețuirii. Generații au murit și au muncit pentru a-și securiza ziua de mâine. Chestia asta am cam bifat-o. Și acum căutăm cu disperare un alt sens.

Intervenția lui Uranus, printr-un sextil la Soare, a lui Neptun, a Peștilor și încărcătura serioasă din casa a XII-a ne indică un timp al soluțiilor și schimbărilor care vin din altă parte decât ne imaginăm sau gândim. E cazul să lăsăm lucrurile să se așeze. Să ne luăm un ”sabatic” de la cotidianul frământat, fie acesta fizic (un concediu mai lung) sau mental (mai lasă, naibii, controlul – vestitul lafutuimăsa românesc).

*

Îmi zice Slava, un coleg Vărsător uluitor de agitat mental: ”nu-mi place Yoga, e prea statică pentru mine”. Colegii asiatici întâlniți în India, îmi spuneau că Tai-Chi sau Qi-Ging mai practică numai bătrânii; ”e pentru babalâci”. Mintea noastră e mult prea rapidă iar nevoia de stare de alertă și mișcare mentală depășește posibilitățile noastre fizice. E nevoie de o pauză.

Secretul acestui sfârșit de an este Tai-Chi-ul. De a face lucrurile încet, frustrant de încet pentru minte. De a evita agitația si alte tendințe ale minții de a judeca. De a învăța să mă adaptez la o viteză de submarin, nu de rachetă. Silențios, încet, aproape imperceptibil.

Este, desigur, o părere personală, ceea ce am spus mai sus. Ceea ce nu mai e părere este faptul că Luna lângă NN semnalizează o oportunitate: de a ne găsi acest nou sens. Și de a lăsa, prin orice mijloace, sacrificii sau renunțări (Marte în Pești, lângă Neptun, în recepție mutuală cu Jupiter) pentru ca acesta să se manifeste. Paradoxul perioadei este că lupta este futilă iar singura cale către succes este renunțarea. O zice harta, nu eu.

După solstițiu, la câteva ore, avem Lună Nouă și Eclipsă. Ceva se naște, cum ziceam. Imponderabil, nevăzut și improbabil. Dacă e ceva de făcut, apăi să lăsăm morții cu morții și viii cu viii. Și să ne vedem de ale noastre. Și să acceptăm că poate fi bine și ușor, chiar dacă nu credem sau nu vedem asta.

*

Pentru că astrologia este un instrument practic, vă invit în cele ce urmează la o recapitulare. Un brief tehnic, care ar putea înlocui perfect cele povestite mai sus:

1. Căutăm soluțiile cele mai simple la problemele pe care le avem (sau pe care ne imaginăm că le avem). Tot ceea ce ni se cere este să lăsăm controlul logic și planificat.
2. Nu gândi acțiuni pe termen lung. Mai degrabă visează și pune-ți intenții decât să cauți soluții și să faci predicții.
3. Starea intențională (care ajută în manifestarea cu lejeritate a ceea ce ne dorim) recomandată este aplecarea către un sens al confortului și al unei stări de bine.
4. Soluțiile și schimbările vin din altă parte decât ne imaginăm, gândim sau planificăm. Expect the unexpected, așteaptă-te la neașteptat și incalculabil. Exact lucrurile care păreau imposibil de rezolvat sau soluționat se vor așeza într-o manieră imprevizibilă.
5. Dacă poți, ia-ți un concediu. Mai mare, mai mic, sabatic să fie. O pauză de la cotidian, orice formă ar avea el.

Pentru Solstițiul de Vară 2020 a ursit