Soare în Berbec. Echinocțiul de primăvară (20 martie 2026). Viteaz. Ostenit, da’ viteaz

de NICOLETA EȘANU

Ca orice echinocțiu de primăvară care se respectă, și ăsta din 2026 s-a lăsat multicel așteptat. Da’ meritat: prinde nu doar Soarele-n Berbec, ci un cluster întreg de 5 planete (jumate practic din cu câte jonglează cerul), de-am zice c-am picat clar pe un moment de restart. 

Până să se repeadă corul bocitoarelor din astrologie cum că Berbecu-i totuși de casă a VIII-a, că Mercur, stăpânul hărții e-n Pești (după retrogradare, din nou staționar), că planetele-n Berbec au, vezi Doamne, 3 bătălii importante de dus, c-o fi, c-o păți, poate vedem niște soluții la astea 3 tensiuni. Ce-mi spun ele este că-s strâns cu ușa, spre al meu bine de fapt, ca să… :

1…. corectez percepția că tot ce-i nou e de speriat și amenințător
(Jupiter/Rac/casa a XI-a careu la Soare – Saturn – Neptun – Venus – Lună/Berbec/casa a VIII-a). 

Rar asociez un context nou cu ceva tonic: ce mișto, hai că-i ok, oi avea și din asta ceva de învățat. Dacă e să se întâmple o chestie neprevăzută, faptul că ea nu s-a mai repetat mă face să intru-n defensivă. Ud pampersul imediat. E panică, man. Dar, după ce stau o vreme în umbră și internalizez niște terori, niște spaime, încep să-mi exercit și io puterea ușurel. Prind copăcel curaj, vin și eu cu energia mea îndrăzneață, de risc. E un rol în care mă recunosc rapid și la care m-adaptez intuitiv. La fel, când mediul e prea utopic, ușor, cu libertăți prea largi, m-aștept să fiu cocoloșit și servit, că n-am crescut destul ca să pot. Altcineva, mam’ mare, mămița și tanti Mița, îmi au grija, se ocupă de tot. La greu însă, la vreme de criză, mai bine-s eu cel ce rezolv. N-am de ce să fiu moale și dependent de altul pe o situație dificilă. Ca să ies din rahat, îmi trebuie postura aia impetuoasă, focoasă, de falus victorios. Odată supus presiunii psihologice, se ridică-n mine vulcanic ceva puternic secret. Mă simt dintr-odată în stare, brusc cresc niște mușchi. Vorba ceea, și când nu mai pot parcă, tot mai pot oleacă în plus. 

2…. corectez o mentalitate de viață prea leneșă
(Uranus/Taur/casa a IX-a consecutivitate înapoi la Soare – Saturn – Neptun – Venus – Lună/Berbec/casa a VIII-a). 

Dacă e să fiu superficial, cool e sedentarismul. Zăcutul. Dolcele far niente. S-o ard pe confort sporit. Lumea, așa cum poate fi ea înțeleasă de sus din avion, de la nivel filosofic, e un areal potolit și călduț, în care viețuiește insul de canapea. Într-o mână cu telecomanda tv, în alta cu telefonul la glovo. Ce-atâta zbucim? Las’ că am ce-mi trebuie fără efort, fără să-mi încordez eu prea tare mușchiul. Pe concepția hărnicuță de viață “De ce-aș mișca, nene, vreun pai, doar n-a dat nimeni, de foame, până acum ortu’ popii”. Viața are însă și subterane complexe, în care, dacă-i să cobor jos de tot, în preajma pierderii, durerii și-a morții, să stau mult pe loc nu face deloc. Din contră, face s-o iau din loc cât mai des. În loc s-o lălăi, când am înfipt în dos ditamai morcovu’, face să m-agit, să mă pun la treabă, fibră și os. În situații disperate, soluția nu-i tolănitul, ci sportul. Să mă mișc mai cu talent. Cu cât mai activ, mai mobil, mai atletic, mai ne-tihnit, cu atât răzbat mai sigur prin beznă, obstacolul e trecut mai cu succes. 

3…. corectez somnolența în cuplu
(Marte – Mercur Rx – NN/Pești/casa a VII-a consecutivitate înainte la Soare – Saturn – Neptun – Venus – Lună/Berbec/casa a VIII-a, cu recepție mutuală Marte – Neptun). 

Nu zic ba, într-o legătură convențională, când politețea pune distanță între mine și celălalt, se poate dormi lejer, sforăi binișor. În lipsa unei apropieri pe bune, ce frumos hibernăm în tandem! În schimb, o întâlnire cu altul la mari adâncimi, în tot ce are el bun, dar mai ales “rău” și dificil, e trezitoare. Să afli acum cele mai intime, vulnerabile lucruri despre partener e cum ți-ai lua o palmă pe ceafă și deschizi ochii spre ceva fresh. Se cască brusc un nou curs de acțiune, se croiește drum nou pentru amândoi. În plus, în încercarea de a te uni cu un altul, se poate să fi ajuns la saturație pe fond de eșec repetat. Nu-i catastrofă, orice relație se împrospătează ciclic, are un on/off. Uneori (ca-n lunile astea) e posibilă un fel de înfrângere cu recâștigare ulterior. Un final cu reînceput mai bun, cu reluare a ce-am trăit eu, cuplu, la nivel superior. Sunt destule condiții ca, de unde ostenit am depus armele, să mă reaprind, să fiu iar viteaz. De unde n-am mai dorit nimic în ultimul timp în viața de partener, să încep a dori din nou. De unde-am abandonat, acum să stărui, să mă opintesc, să împing. De unde-am renunțat, de acum să nu mă mai las.

Rămâi conectat cu ”Astrele”!

Te abonezi gratuit și te anunțăm când publicăm o nouă ediție a revistei, articole și știri din comunitatea noastră. Te ținem la curent cu evenimentele organizate de AAR, precum și cu cele organizate independent de astrologii și partenerii noștri.