Întâmplări cu astrologi de demult, povestite de Nizami Aruzi …și repovestite de Mihaela Dicu. Despre astrologi, un clarvăzător și o răsplată regească

Nizami Aruzi din Samarkand (cca. 1085 – 1165) a fost un însemnat scriitor medieval persan și, totodată, medic și astrolog, despre care se crede ca ar fi studiat cu vestitul savant si poet Omar Khayyám. Este considerat unul dintre cei mai buni prozatori și poeți de limbă persană. Și-a petrecut mare parte din viață la curtea dinastiei Gaznevizilor, unde a scris prin 1156-1157 volumul “Cele patru discursuri”. Lucrarea descrie episoade din viețile unor personaje fără de care autorul crede că nu ar fi posibilă buna funcționare a tronului: secretari, medici, poeți și astrologi. Vă prezentăm mai jos două anecdote din discursul al treilea, închinat astrologilor, care îl au ca personaj principal pe Al-Kindi. Anecdotele nu sunt traduse, ci repovestite de Mihaela Dicu, care a crescut cu ”Legendele Olimpului”, repovestite de Alexandru Mitru și cu cele ”1001 de Nopți”, repovestite de Eusebiu Camilar…

Despre astrologi, un clarvăzător și o răsplată regească

Sultanul, astrologii și clarvăzătorul

Odată, sultanul Muhammad I, cunoscut și sub numele de Ghiyath al-Din Muhammad, se pregătea pentru o bătălie importantă. Miza fiind mare, iar riscurile deloc neglijabile, s-a gândit să-și consulte astrologii cu privire la momentul prielnic plecării la luptă. Iar astrologii au analizat situația și au dat verdictul: „Nu pleca în această perioadă, preamărite, fiindcă nu-ți este favorabilă: stăpânul Ascendentului hărții natale e retrograd.”

În aceeași vreme era un om care avea o prăvălie pe strada Domului, unde vindea licori magice femeilor care voiau să aibă noroc în dragoste. Omul, care mai pretindea și că ar fi clarvăzător, auzi de preocupările sultanului și făcu în așa fel încât să ajungă la el, cu ajutorul unor cunoștințe ale servitorilor acestuia. Aflat în fața sultanului, îi spuse: „Preamărite, îți găsesc eu un moment potrivit. Uite pleacă atunci când zic eu, iar de nu te-oi întoarce victorios, atunci n-ai decât să-mi tai capul”. Și cum este în firea omului să creadă mai repede ceea ce-i adoarme temerile și-i hrănește speranțele, sultanul se bucură nespus, îi dădu clarvăzătorului 200 de dinari și încălecă la momentul pe care i-l alesese”. Plecă la bătălie, birui și își luă dușmanul prizonier. Întors acasă, îl acoperi pe clarvăzător de onoruri, apoi îi adună pe astrologi și le zise: „Nu mi-ați găsit momentul favorabil, și, uite, omul ăsta l-a găsit. Ce s-a întâmplat cu voi? Oare v-a mituit inamicul pentru a nu mi-l găsi?” Astrologii s-au aruncat la pământ, spunând că au judecat bine din punct de vedere astrologic, iar de nu-i crede, să trimită o solie la marele învățat Omar Khayyam, să-i ceară părerea. Văzându-i atât de convinși, sultanului îi veni o idee. Chemă un sfetnic de încredere și-i spuse: „Dă mâine o petrecere cu mult vin la tine acasă și invită-l și pe clarvăzător. Iar după ce a băut bine, întreabă-l cum a ales momentul plecării mele la bătălie”. După petrecere, sfetnicul îi relată ce zisese clarvăzătorului: „Păi a fost simplu. M-am gândit că nu sunt decât două posibilități: ori învinge și mă umplu de onoruri, ori pierde, iar atunci moare sau e luat prizonier și nu mai are cum să-i pese de mine.”

Nizami Aruzi și previziunea răsplătită regește

A venit timpul și pentru ultima anecdotă cu astrologi din “Cele patru discursuri”. Este o anecdotă autobiografică, astrologul în chestiune fiind chiar Nizami Aruzi. Iată întâmplările…

În anul 547 de la Hegira, a avut loc o bătălie, iar regele Ala’u’d-Dunya, la curtea căruia trăia Nizami, a căzut ostatic în mâinile altui rege. Pentru a-l elibera, învingătorul i-a cerut drept răsplată cinzeci de mii de dinari. Regele Ala’u’d-Dunya a trimis acasă un mesager pentru a aduna și a aduce suma cerută. În timpul acesta, trăia mai departe ca prizonier la curtea învingătorului. Supus devotat, Nizami Aruzi a venit și el în cetatea străină, să-i fie regelui său prin preajmă, de s-o întâmpla să aibă nevoie de el. Timpul trecea, iar banii de răscumpărare nu apăreau. Într-o zi, când aproape că începuse să-și piardă nădejdea, regele îi trimise vorbă lui Nizami, să cerceteze în stele dacă banii aveau să mai vină și când. Astrologul a calculat harta momentului când a primit solia, a cercetat cu luare-aminte Ascendentul și poziția astrelor și a ajuns la concluzia că banii vor sosi peste trei zile. Aflând răspunsul, regele și-a recăpătat speranța. A venit și mult-așteptata a treia zi. Dimineața a trecut însă fără nicio veste, apoi a venit prânzul, dar nu s-a întâmplat nimic… Dar la rugăciunea de dup-amiază, ce să vezi, a apărut solul cu banii! Regele a fost eliberat și s-a întors în regatul lui. Încet-încet, și-a recăpătat norocul și a început să prospere. A trecut timpul… Într-o seara, pe când se afla la rege, astrologul numai că-l aude zicând: „Nizami, mai ții minte când eram ostatic în Herat, iar tu mi-ai făcut previziunea aceea care s-a adeverit? Atunci am vrut să-ți umplu gura cu aur, dar nu aveam de unde. Acum am!” Și zicând acestea, a trimis după aur. I-a umplut lui Nizami gura cu aur nu o dată, ci de două ori! Și fiindcă tot nu i se părea îndeajuns, i-a spus să dezbrace o mânecă de la cămașă și i-a umplut-o cu aur. Ehe, ce vremuri minunate! Pe atunci astrologii chiar erau apreciați la adevărata valoare!…