Era Vărsătorului (partea a II-a)

Citește aici prima parte a articolului.

Erele astrologice – din punct de vedere astronomic

Precesia a fost prima dată descoperită în jurul anului 139 î.e.n. de Hipparchus, astronom grec.

Precesia este mișcarea axei de rotație a unui corp, prin care se produce deplasarea liniei nodurilor. Singurele mișcări posibile ale unei axe de rotație sunt precesia și nutația. Așa cum nu poate exista precesie fără rotație, tot astfel nu poate exista nutație fără precesie.

Nutația constă în variația unghiului pe care îl face axa de rotație a unui corp rigid cu axa lui de precesie.

Datorită forței gravitaționale exercitată de Soare şi de Lună asupra Pământului şi datorită faptului că Pământul nu este o sferă, fiind turtit la poli şi bombat la ecuator, şi, în plus, datorită rotației Pământului în jurul propriei axe, axa Pământului nu rămâne paralelă cu ea însăși, ea descrie o mișcare de rotație completă în 25.729 de ani (aprox. 25.920 de ani).

Perioada aceasta se numește acum an platonic, cu toate că denumirea corectă ar fi de an precesional, pentru a nu se crea confuzia cu adevăratul an platonic (36.000 de ani).

Precesia echinocțiilor este deplasarea graduală, în sens retrograd, a punctului vernal (punctul în care ecliptica taie ecuatorul ceresc) comparativ cu stelele fixe si constelațiile.

Punctul vernal este reprezentat de 0 grade Berbec în zodiacul tropical şi acesta nu coincide cu punctul vernal din zodiacul sideral.

Ținând cont că rata de precesie este de 50’37’’ (50’2’’) în fiecare an, adică punctul vernal parcurge 1 grad la aproximativ 72 de ani, un semn zodiacal se parcurge în 2.144 de ani (2.160 de ani), ceea ce definim a fi o eră astrologică.

Trecerea de la o eră la alta are baze științifice (astronomice), calculate în baza zodiacului sideral.

Când începe era Vărsătorului din punct de vedere astronomic? Unde este acum punctul vernal?

Ȋn primul rând, trebuie să înțelegem care este sistemul de referință folosit, deoarece există practic trei zodiace:

• încă din 4000 î.e.n au existat douăsprezece constelații primare, care se regăsesc pe ecliptică. (Ecliptica este drumul aparent al Soarelui timp de un an, văzut de pe Pământ.). Constelațiile sunt neuniforme și au fost observate prima dată de către babilonieni, descrise apoi de către Ptolemeu. Ele reprezintă zodiacul astronomic;

• începând cu 500 î.e.n. – babilonienii au împărțit cerul în douăsprezece porțiuni egale, care au preluat numele celor douăsprezece constelații principale; fiecare porțiune avea 30 de grade de cerc, în total 360 de grade (simbolul perfecțiunii creației). Acesta este zodiacul sideral;

• 100 e.n. – zodiacul tropical stabilit de Ptolemeu, zodiacul aliniat cu anotimpurile, în care punctul 0 grade Berbec coincide cu echinocțiul de primăvară. De la acest punct se începea să se măsoare porțiuni de cerc de câte 30 de grade.

Problema este că acum 2.000 de ani, cele două zodiace, sideral şi tropical, coincideau, pe când acum diferența dintre ele este 23.5 de grade de cerc. Acest decalaj între zodiacul sideral şi cel tropical îl numim Ayanamsa.

Există multe modalități de calcul pentru Ayanamsa, dar în mod oficial este folosită Lahiri, care stabilește steaua Spica, ca fiind opusul punctului vernal.

Astfel, începând cu secolul al II-lea e.n. la momentul echinocțiului de primăvară, Soarele răsare în constelația Peștilor, chiar dacă se află în semnul tropical al Berbecului (0 grade). Astfel, până în secolul al II-lea e.n., la momentul echinocțiului de primăvară, Soarele răsărea în constelația Berbecului.

În anul 2000, 0 grade Berbec zodiac tropical era, de fapt, 6 grade Peşti în zodiacul sideral.

Astronomii din antichitate au cunoscut aceste probleme, de aceea Ptolemeu a hotărât să folosească numai zodiacul tropical, cel în funcție de anotimpuri.

O altă problemă care se evidențiază în acest moment are la bază o contradicție astrologică. Atunci când analizăm precesia echinocțiilor avem la bază zodiacul sideral, dar atunci când atribuim anumite semnificații erelor astrologice (calculate sideral) folosim interpretările zodiacului tropical. Ȋn mod ciudat, cele două zodiace au aceleași denumiri, dar nu știm sigur dacă au şi aceleași interpretări.

Erele astrologice – din punct de vedere esoteric

Teosofii au concluzionat că așa cum conștiința individuală este creată prin cele douăsprezece zodii, prin analogie, viața Universului şi conștiința colectivă pot cunoaște o dezvoltare treptată, parcurgând erele omenirii, care sunt în corespondență cu câte un semn zodiacal.

Spre exemplu, epoca Peștilor e perioada în care suntem în căutarea purității, iar Isus s-a născut mai devreme, pentru a pregăti această eră. De aici legătura dintre creștinism şi simbolismul peștilor, care cred că este cea mai evidentă. Dar şi această corelație este adevărată doar în cazul popoarelor europene, mai puțin pentru restul. Sau expresia “Crede și nu cerceta” are legătură oare cu verbele caracteristice ale celor două zodii – Peștii – a crede şi Fecioara – a analiza. Se spune că epoca Peștilor a început în anul 282 („Bazele astrologiei” de Firicel Ciarnău).

Simbolul opus Peștilor, Fecioara, este simbolul purității, ceea ce ar trebui să caracterizeze această epocă. Totuși, dacă ne gândim că semnul Peștilor, din punct de vedere astrologic, este un semn introvertit, extrem de pasiv, cum se poate asocia cu violenţa şi agresiunea care au dominat şi continuă să domine această perioadă?

Când începe era Vărsătorului?

Epoca Vărsătorului are la bază cunoașterea legii, este era iluminării. Mișcările teosofice şi alte mișcări religioase au susținut că această epocă va începe la un moment convenabil, pentru ca ei să-și poată promova religia.

Esența acestei ere, așa cum este ea explicată de astrologia indiană (budhistă), este că omul nu mai este reprezentat de natura sa biologică şi socială, ci prin conștiință, care îi va releva originea sa divină şi scopul său în viață, şi îl va îndrepta spre alte sfere spirituale, singurele limitări care există fiind doar cele impuse de propria persoană.

Astrologul Liz Greene a subliniat necesitatea de a include Leul, semnul opus Vărsătorului, pentru a preveni dominarea aspectelor negative ale Vărsătorului: “Valoarea individului și dreptul său de a fi el însuși este un echilibru important pentru atitudinea față de colectiv, pe care am experimentat-o și continuăm să o experimentăm în experimentele de tip Vărsător, cum ar fi comunismul, creșterea industrială şi alte manifestări ale unor organizații care s-au dezvoltat în detrimentul libertății individuale”.

Epoca Vărsătorului poate fi, de asemenea, folosită ca sinonim pentru New Age.

Problema este că atributele zodiei Vărsătorului s-au schimbat în acest proces, deoarece s-au asociat zodiei idei pozitive, care nu existau înainte.

Din punct de vedere al astrologiei clasice – Vettius Valens (120-175), Anthologia (vol. I, pg.15, în traducerea lui R. Schmidt):
„Vărsătorul este semnul zodiacal ceresc care este masculin, solid, antropomorfic, care aparține comerțului cu apă, unic; este mut, foarte rece, liber, ascendent, feminizant, neschimbat, rău, cu puțini descendenți. Cauza tulburărilor rezultă din cauza luptei, ridicării greutăților sau din munca cu materiale dure, pentru cei care sunt artizani, public. Oamenii născuți sub acest semn sunt răi, mânioși pe propriile lor familii, neschimbători, fixiști, înșelători, trădători, ascunzând totul, mizantropi, fără Dumnezeu, acuzatori, trădători ai reputației și ai Adevărului, invidioși, preocupați de lucruri mărunte, ocazional generoși, datorită fluxului de apă, incontrolabili.”

Din punct de vedere al astrologiei moderne – Dan Ciupercă (1994), Astrologia în Noua Eră:
„Vărsătorul reprezintă viitorul. Este avangardist, modern, umanist, individualist, altruist, independent, simpatic şi revoltat. Are idei şi umor. Simbolizează știința, viitorul, prospecția, spațiul, comunicațiile moderne. […]Este semnul prieteniei, al invenției, al originalității, al utopiei, al exploziei. Posedă un deosebit spirit de contradicție. Reprezintă asociațiile şi toate organizațiile internaționale. Este un semn intuitiv ce simbolizează astrologia şi parapsihologia. Reprezintă mijloacele moderne de transport. Semn al fraternității, al politicii, al excentrităţii şi al căutării unei cunoașteri.”

Oare de ce există aceste discrepanțe evidente în descrierea aceluiași semn astrologic?

Epoca Vărsătorului poate fi descrisă prin înseși calitățile semnului: ieșirea din structurile sociale inflexibile, libertatea intelectuală, originalitatea şi natura neconvențională. Vărsătorul este considerat un spirit liber, plin de energie creatoare şi inovatoare şi în același timp orientat spre colectivul social.

Mișcarea hippy, la sfârșitul anilor 1960, se consideră a fi un promotor al epocii Vărsătorului, iar formația muzicală rock Hair spune în mod explicit atât de mult. Unii astrologi identifică Vărsătorul cu omul de știință și inventatorul, precum şi cu simbolul electricității și al calculatoarelor, astfel încât creșterea rapidă actuală a tehnologiei informației şi a mass-mediei sociale pare să fie în concordanță cu acest semn.

Din punct de vedere astronomic (științific), Era Vărsătorului ar începe în momentul în care Punctul Vernal:
• începe să se deplaseze de la gradul 30 spre gradul 0 al semnului sideral al Vărsătorului
sau
• când acest punct ajunge în constelația siderală a Vărsătorului
sau
• când există o conjuncție a celor șapte planete în Vărsător
sau
• la intrarea lui Uranus în Vărsător în zodiacul sideral/tropical.

Momentul în care acest lucru se întâmplă depinde de ceea ce alegem ca fiind granița semnului sideral al Vărsătorului sau a constelației Vărsătorului.

Problema care apare este că cele două constelații – Pești şi Vărsător sunt suprapuse de la un anumit punct încolo, așa că practic urmând a doua definiție, putem fi simultan atât în era Peștilor cât şi a Vărsătorului.

Concluzie

În epoca Peștilor, Isus a venit pe Pământ, iar în era Vărsătorului ar trebui stabilită o nouă etapă, superioară. Care ar putea fi aceasta?

Omenirea va ajunge în momentul în care va trebui să recunoască că este sursa atât a binelui, cât şi a răului, deopotrivă, precum şi a tuturor posibilităților care există pe Pământ, și să își (re)descopere propria Divinitate. Totuși, înaintea unei schimbări colective, este necesară o schimbare la nivel individual. Soarta nu este predeterminată, întotdeauna există elementul surpriză (pe care eu îl asociez cu Uranus – guvernatorul Vărsătorului), iar acest element este liberul nostru arbitru.

Există nenumărate începuturi şi sfârșituri. Care este cel adevărat? Sfârșitul este cel pe care îl alegem fiecare dintre noi. Cum îl putem alege?

Era Vărsătorului va veni nu atunci când este predestinat, ci atunci când noi, oamenii, vom reuși să ne realizam potențialul uriaș de care dispunem. Cum să ne realizam acest potențial? Am putea începe cu studiul astrologiei şi al miturilor, adânc înrădăcinate în conștiința colectivă şi, prin metoda analogiei, să le aplicăm în cazurile individuale.