Sinastriile

AUTOR: PEPA SANCHIS
Pepa Sanchis, astrolog profesionist din Spania, este invitata de onoare a Congresului Asociației Astrologilor din România, organizat în 29-30 septembrie 2018, la București. Pepa practică și predă astrologia clasică medievală, excelând în mai toate domeniile, dar îndeosebi în astrolologia mondială, natală, predictivă, orară și relațională. La București, Pepa va susține un workshop de o zi despre efectele configurațiilor universale (eclipe, conjuncții majore, etc.) asupra hărților individuale.
Site web: http://primaluce.es/ 

Când am început să mă ocup cu astrologia aveam o cunoștință care conducea o agenție matrimonială și uneori mă gândeam că ar trebui să se folosească de astrologie și de sinastrii pentru a selecta perechea fiecăruia. Ar fi minunat să-i poată prezenta fiecăruia bărbatul sau femeia sa ideală. Dar, o dată cu trecerea timpului, pe măsură ce studiam sinastriile în cupluri stabile și de lungă durată m-am convins că o agenție matrimonială care ar urma aceste criterii ar fi sortită falimentului. Prin urmare vom începe cu prima întrebare, care este ideea fundamentală a acestui demers: Caută oamenii fericirea?

Ce căutăm în ceilalți?

Nu e deloc evident că oamenii ar căuta fericirea, dat fiind că există o particularitate a naturii umane pe care cărțile de sinastrie o uită: suntem dependenți de durere. Dacă cineva are un abces în gură, în loc să îl lase în pace, îl va zgândări în continuu. Dacă nu ar face asta, ar ajunge să uite de acea mică durere, însă – mai încape vorbă – e mult mai emoționant să fie acolo, să facă ceva. Și dacă cuiva îi place să se tortureze singur, de ce să nu o facă în companie?

Acum câțiva ani, când Penelope Cruz a început să iasă cu (aproape omofonul său) Tom Cruise, mi-a venit ideea să fac o sinastrie între cei doi și am rămas surprinsă: era limpede că această relație nu putea fi decât o sursă de neplăceri pentru amândoi. Ce îi aducea împreună? Am comentat într-un forum de astrologie, întrebându-mă dacă oamenii căutau pe cineva pe care să-l iubească sau o persoană care să le servească drept călău, și astrologul Luis Kaplun mi-a răspuns că persoanele caută să-și împlinească destinul, fie acesta bun sau rău.

Și acolo se află miezul problemei: ființele umane nu îi caută pe ceilalți pentru a se asocia sau a se împreuna în funcție de criteriul fericirii. Nu ne atrag neapărat cei care „ni se potrivesc” cel mai mult, aceia alături de care ne-am bucura de o existență odihnitoare și plăcută, ci există o forță oarbă care ne împinge către aceia care se află pe aceeași frecvență cu noi, spre bine sau spre rău, și care ne vor ajuta să îndeplinim ceea ce indică harta noastră. Celălalt nu este decât o versiune a noastră înșine, în afara corpului nostru.

Așadar răspunsul la întrebarea pusă este: oamenii nu caută fericirea, ci caută să-și împlinească destinul și de aceea vor tinde să se asocieze cu persoane care:

1 – Îi vor ajuta să-și dezvolte cele mai marcante trăsături ale personalității lor, atât trăsăturile negative și mai dureroase (prin dependența de durere menționată mai sus) cât și pe cele pozitive. Celălalt nu ne aduce nimic care să nu fi existat deja în noi.

2 – Vor răspunde tiparului relațional pe care îl au în minte, destinului lor de cuplu, bun sau rău.

Ce este destinul?

Pentru că am folosit cuvântul „destin”, trebuie să clarificăm mai întâi conceptul de destin. Nu vom intra aici în subiectul predestinare – pro sau contra, deoarece a face astrologie și a nega predestinarea este ca și cum am cere o pizza de anșoa și am elimina peștele din ea, pentru că nu ne place. Mi se pare pur și simplu un exercițiu de schizofrenie intelectuală. Pe de altă parte, unui bun astrolog trebuie să-i fie clare limitele predestinării și cum anume acționează:

1- În viață există fapte care nu depind deloc de noi. Ființa umană nu are putere asupra lor și niciunul dintre noi nu a putut face nimic, de exemplu, când domnul Bush a fost ales președinte al SUA, deși Dumnezeu știe că ne-a schimbat viețile. Nici nu putem evita ca X sau Y să fie numit director al companiei noastre și să fie o persoană mai mult sau mai puțin competentă care o va conduce spre succes sau la eșec. Și nu putem evita să fim grași sau slabi, să fim mai mult sau mai puțin inteligenți sau să măsurăm 1,50 în loc de 1,80 etc. Nici să avem părinții sau frații pe care îi avem, etc. Acesta este terenul în care evoluează cel mai bine astrologia, deoarece o boală a părinților este un lucru previzibil și asupra căruia subiectul nu are putere. Partea cea mai predeterminată este cea mai previzibilă.

2 – Există alte fapte care necesită participarea noastră. În aceste cazuri avem o anumită marjă de manevră: nimeni nu-l poate forța pe directorul său să-i dea o promovare, dar își poate juca cărțile cât de bine știe. Dacă vrei să câștigi la loterie, trebuie ca cel puțin să-ți cumperi un bilet.

3 – Al treilea tip de fapte sunt cele care depind exclusiv de voința noastră. Poți alege să mănânci până mori sau să înveți să te controlezi. Să bei sau să fii treaz. Să-ți îmbunătățești abilitățile personale sau să te dedai trândăviei etc.

Relațiile de cuplu fac parte din cea de-a doua categorie de fapte, cele interioare-exterioare. Nu suntem liberi să alegem pe cine iubim. Atât noi cât și potențialii noștri parteneri avem un tipar relațional, un destin schițat și tindem să-i căutăm pe aceia care se încadrează în acest tipar și în această schiță. Prin urmare, avem un evantai mai mult sau mai puțin amplu de posibilități. În cadrul acestui evantai, decizia finală ne aparține nouă. Există o parte negociabilă. Este ca un joc de cărți: te-ai născut deja cu cărțile date, dar poți învăța să joci mai bine partida.

Trebuie așadar să ne fie clar faptul că relațiile sentimentale nu sunt ceva extern care ni se întâmplă pur și simplu. Montaigne spunea despre prietenul său: „Îl iubeam pentru că el era el și eu eram eu”. Și așa este: atunci când stabilim relații cu o persoană, o facem conduși de binele și răul care există în noi înșine. Celălalt va fi doar o oglindă în care ne vom căuta pe noi.

Cum trebuie abordată o sinastrie?

Ținând cont de acest factor destin și de faptul că fiecare caută în celălalt ceea ce există în sine, atunci când se studiază sinastria dintre doi oameni, trebuie respectat următorul protocol:

1 – Studierea atentă a hărții persoanei pentru care realizăm acea sinastrie. Trebuie căutate:

A – Punctele sale slabe și văzut până la ce punct este legat/ă de ele printr-un beneficiu nevrotic. Asta numesc „cârligele” sale, configurațiile care îi fac cel mai mult rău, pentru că avem tendința de a căuta de-a lungul vieții noastre oameni care le activează. Dacă am o Lună în careu cu Saturn, pentru ce să caut prieteni cu Venus în trigon la Luna mea? Nici vorbă! Un Saturn bun va fi ceea ce îmi place. Cu cât mai rău va aspecta Luna mea, cu atât mai bine, așa voi suferi mai mult. Trebuie să am idei foarte clare și un mare control asupra destinului propriu ca să nu o fac. Oamenii care aleg sinastrii bune demonstrează prin asta fie că au o harta excelentă, fie că își înțeleg destinul și știu să îl gestioneze. Cuvântul „conjugal” vine de la „cum-iugum”, este jugul boilor ceea ce ne leagă de celălalt și ne face să tragem la aceeași căruță. E foarte dificil a evita ca o persoană să caute în ceilalți pe cei care îi activează cârligele, însă, măcar trebuie să facă în așa fel încât lucrurile să nu se agraveze . Voi da câteva exemple de cupluri, indicând exclusiv planetele cheie:

Această persoană (harta interioară) are o cuadratură Venus-Marte. Primul său partener (harta exterioară) îl are pe Marte în același loc, făcându-i cuadratură la Venus.

Aceeași persoană (harta interioară) a avut un al doilea partener (harta exterioară), dar a ales din nou pe cineva al cărui Marte din Taur făcea cuadratură la Venus a sa. De ce? Pentru că aceasta este frecvența în care ea a trăit toată viața și se simte mai confortabil cu oamenii care seamănă cu ea.

Știți de ce pantofii vechi sunt atât de ușor de purtat? Pentru că sunt deja „adaptați” la noi. Adică: au deja deformările picioarelor noastre. Nu uitați: ne simțim mai în largul nostru cu persoane care șchiopătează cu același picior.

Alt exemplu: El (harta interioară) are o conjuncție Lună-Saturn în I, cu Luna în careu la Marte (aflat în cudratură cu axa I-VII). Ea (harta exterioară) are Luna opusă lui Marte și afectând Luna lui.

Alt exemplu: Guvernatorul casei VII a ei (harta din stânga) este Saturn și se află în cuadratură cu planetele din casa I. El (harta din dreapta) are o eclipsă de Lună pe axa I-VII.

Dacă însumăm ambele teme, rezultă că eclipsa de Lună a lui cade pe axa I-VII a ei (cu acel stelium atât de dificil), iar cuadratura Marte-Saturn a ei (din I – IV) este activată de către Marte-Pluton a lui.

Dacă un astrolog ar considera că oamenii se unesc pentru aspectele bune – cum ar fi Venus în trigon cu Soarele celuilalt -, i-ar fi dificil să explice faptul că aceste două persoane au fost 20 de ani împreună. Toate acestea nu reprezintă o coincidență, deoarece, după cum am afirmat mai înainte, oamenii tind să își caute parteneri care să le activeze punctele natale, care să îi facă să-și trăiască destinul, reamintindu-le în fiecare zi cum este harta lor. Dintre cuplurile pe care le-am luat ca exemplu unele se înțeleg foarte rău, dar altele foarte bine. După cum spuneam în exemplul cu pantofii, fiecare se obișnuiește cu monturile sale, cu bătăturile sale și cu pășitul strâmb pe sol. De aceea, adesea cele mai confortabile încălțări sunt acelea al căror toc e deja tocit acolo unde călcăm greșit. Același lucru se întâmplă cu oamenii: pot exista cupluri foarte solide cu sinastrii de acest fel, deoarece sunt obișnuite cu acest mod de viață.

Atunci când sinastria arată astfel (cazul cel mai frecvent), există două posibilități: fie partenerii se chinuie unul pe altul într-un exercițiu de sadomasochism, fie se ajută reciproc spre a ieși împreună din încurcătură. Însă acest lucru este inevitabil dificil.

Există o poveste sufi despre un discipol care urmează să întâlnească un maestru. Este primit de către soția acestuia, o femeie temperamentală, care îl insultă pe soțul său absent. Discipolul, nedumerit, așteaptă să sosească maestrul și îl vede venind călare pe un leu și cu o cobră în mână. Atunci, tânărul rămâne și mai perplex și maestrul, zâmbind, îl întreabă ironic: „De ce te miri? Dacă nu aș suporta o soție ca ea, crezi că aș putea stăpâni un leu și o cobră?”. Ceva asemănător spunea Socrates despre soția sa, Jantipa. Ori același lucru l-ar putea spune multe femei despre soții lor, deși acest lucru nu îl pomenesc poveștile sufi.

Și pe bună dreptate: este evident că în această viață nu este deloc greu să te retragi din lume și să te dedici contemplației. Lucrul cu adevărat eroic este să suportăm persoanele cele mai apropiate de noi, familia și partenerul/a de cuplu, pentru că ei sunt o parte din noi, o oglindă în care ne reflectăm. De aceea, majoritatea sinastriilor – dat fiind că ne îndeplinesc destinul și că reflectă punctele noastre întunecate – pot fi o catastrofă sau un excelent exercițiu de stoicism.

B – Punctele forte: în fiecare hartă există puncte mai puternice decât altele, porți care ne ajută să ne îmbunătățim destinul. Prin urmare, este necesar să observăm dacă celălalt ne ajută în această sarcină, pentru că atunci ne va permite să creștem și să dezvoltăm ce e mai bun din noi înșine. După cum am văzut că oamenii îi caută adesea pe aceia care le activează punctele slabe, ei obișnuiesc să fie atrași de asemenea de către cei care le activează punctele forte și o bună relație de cuplu se va măsura prin aceasta. Exemple:

Dacă cel mai bun aspect al hărții tale este un sextil Venus-Mercur, faptul că partenerul tău activează acest lucru este cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla și va fi unul dintre fundamentele relației.

Aici putem vedea cum planeta Venus a femeii (harta interioară) este în conjuncție cu planeta Mercur a barbatului (harta exterioară) și Venus a lui (harta exterioară) în cuadratură cu planeta Mercur a ei. Deși este un careu, deoarece nativa are un sextil în natal și există conjuncția, îl va percepe mai mult ca sextil.

Alt exemplu: Ea (cerc interior) are Soarele în domiciliul lui Jupiter și în trigon cu Jupiter. Tinde să caute barbați al căror Jupiter să-i afecteze Soarele. În exterior, harta primului soț, cu Jupiter în sextil cu Soarele său.

În exterior, harta celui de-al doilea soț, cu Jupiter opus Soarelui său.

C- Trăsăturile dinamice de bază: Oamenii nu vin împreună cu alții din cauza aspectelor bune (Venus sau Jupiter în trigon cu Luna, de exemplu), ci îi caută pe aceia care se află pe același registru cu ei. „Spune-mi cine ești și îți voi spune cu cine te împrietenești”. Dacă cineva are o Lună „marțiană“ nu îi vor plăcea persoanele cu o Lună tandră venusiană, îi va prefera pe cei a căror Lună este în domiciliul lui Marte sau în aspect cu el. Viceversa, cine are o Lună venusiană îl va găsi prea sec pentru gustul său pe cel cu Luna saturniană și prea acru pe cel care o are marțiană. Nu se va simți confortabil cu ei. „Cine se aseamănă se adună”¹. Există, de asemenea, o tendință de a repeta pozițiile din domiciliu. Prin urmare, trebuie să căutăm asemănarea dintre acești oameni (poziții în case, în semne și aspecte). Oricât de diferiți pot fi la prima vedere, pentru ca să existe o relație trebuie să existe armonizare, în bine sau în rău.

De exemplu: oamenii caută de regulă persoane cu o Lună asemănătoare cu a lor. După Lună, Soarele, Venus, Mercur și Marte. Nu este vorba neapărat despre căutarea unor aspecte între ei, cum sunt trăsăturile dinamice asemănătoare. O persoană cu Mercur în Rac va fi mai armonizată cu o altă persoană cu Mercur în Rac sau aspectat de Lună. Dacă Venus a ta se află în domiciliul lui Saturn, seamănă mai mult cu Venus a celor care au la rândul lor această planetă în domiciliul lui Saturn sau în aspect cu Saturn etc.

Să privim acum alt exemplu, de această dată mai cunoscut: Joanne Woodward (stânga) și Paul Newman (dreapta), care au fost căsătoriți 50 de ani:

Căutând asemănări între ei, găsim:

• Ea îl are pe Pluto în VII aspectat de Saturn. El îl are pe Pluto în VII aspectat de Saturn.
• Amândoi au Ascendentul în Capricorn.
• Ambii au un Mercur saturnian (ea în Vărsător și el în Capricorn) și în casa I.
• Ambii au Soarele saturnian: ea, Soarele în sextil cu Saturn; el, Soarele în cuadratură cu Saturn (și în domiciliul lui Saturn).
• Amândoi o au pe Venus jupiteriană: ea, Venus în domiciliul lui Jupiter; el, Venus conjunct cu Jupiter.
• Amândoi o au pe Venus jupiteriană: ea, Venus în sextil cu Saturn; el, Venus în domiciliul lui Saturn și în sextil cu Saturn.

Sunt așadar suflete pereche, dat fiind că planetele lor personale (Soare, Lună, Venus și Mercur) sunt în consonanță. Seamănă. Și unde mai pui aspectele bune Soare-Venus-Jupiter!

Să vedem acum un trio:

Hărțile de mai sus sunt cele ale lui Charles (stânga) și Camillei (dreapta). Vedem că ambii împărtășesc anumite caracteristici:

• Semnificatorii casei VII sunt, pentru el, Saturn prin guvernare și Pluto, deoarece prezența lui în I se reflectă asupra axei. Cuspida primește o cuadratură de la Lună (foarte importantă pentru el pentru că este semnificatorul natural pentru un bărbat) și o cuadratură de la Mercur.
• Dacă facem o comparație cu Camilla, vedem că și ea îl are pe Saturn ca semnificator al casei VII (și de două ori, pentru că este guvernator și pentru că se află în casa I) și de asemenea îl are pe Pluto în I.
• Amândoi îl au pe Saturn guvernator de casă VII în aspect cu Jupiter.

Concepția lor despre viața în cuplu este așadar foarte asemănătoare și fiecare îi dă celuilalt intensitatea (Pluto) de care are nevoie. Dacă căutăm mai multe asemănări între ei, observăm:

• Amândoi au o Lună venusiană (el o are în domiciliul lui Venus și ea o are conjunctă cu Venus) și jupiteriană (ambii o au în trigon cu Jupiter).
• Ambii au un Mercur lunar: Mercur al lui este opus Lunii, iar al ei este conjunct cu Luna. Ambele planete Mercur sunt de apă și se află în trigon.
• Ambii îl au pe Uranus în XI, prin asta având prieteni asemănători: oameni intelectuali (Gemeni) și originali.
• Ea activează cel mai mare punct negru din harta lui: opoziția Lună-Mercur, gravă din cauza angularității sale în IV-X. Să nu uităm că el este un prinț și casa sa a X-a are o deosebită rezonanță. Ea îi aduce pe Saturn-Pluto din casa I a ei în cuadratură cu asta.

Acest tip de detalii poate ajunge să cimenteze o relație, deoarece, așa cum am spus mai devreme, căutăm de obicei instrumentele care să ne permită să ne trăim harta.

Acum să comparăm harta lui Charles (stânga) cu cea a Dianei (dreapta).

Dacă Camilla și Charles împărtășeau o Lună venusiano-jupiteriană, asta nu are nimic de-a face cu Luna saturniano-marțiană a Dianei (cu o atingere a lui Venus prin cuadratură). Acest om ar simți-o ca pe o vrăjitoare, pentru că pentru o Lună venusiană, marțianele sunt insuportabile. Sunt persoane care nu se aseamănă.

Și, după cum puteți vedea, careul în T Venus-Uranus-Lună al ei este activat de către Soarele lui. Este clar că el a făcut-o să trăiască cea mai urâtă experiență de dragoste, dar nici lui nu i-a fost bine. De această dată, este ea cea care a căutat un instrument pentru a trăi cea mai gravă predeterminare a hărții sale.

Și, la rândul său, Ascendentul ei cade peste o altă predeterminare malefică a lui (opoziția Marte-Uranus). Acesta este un indiciu puternic de divorț.

D-Destinul său de cuplu (casa VII și toți semnificatorii săi):

Este important să verificăm dacă două persoane au aceeași concepție de cuplu și dacă fiecare dintre ei activează semnificatorii casei VII a celuilalt și cum anume o face. Armonizarea în această zonă este mai importantă decât în celelalte, deoarece indică faptul că împărtășim același destin. Și dacă doi oameni vor să-și petreacă restul vieții împreună, este necesar să îi aștepte aceleași experiențe.

2 – În afară de asta, alte puncte importante de completare a sinastriei ar fi:

• Aspectele la semnificatorii casei I: cuspida Asc., planetele din casa I și guvernatorul Asc. Aceste aspecte sunt foarte importante, deoarece ele indică modul în care celălalt ne va trata fizic. Dacă sunt aspecte bune, nu numai că îi placem, ci ne respectă și integritatea fizică. Dacă acestea sunt aspecte rele (în special ale lui Saturn, Marte, Uranus și Pluto), există riscuri de abuzuri fizice sau psihologice.
• Aspectele la Soare și la Lună: acestea afectează personalitatea (Soarele) și emoțiile noastre (Luna), deși, guvernând alte case, e posibil să implice și alte sectoare.
• Venus: care este modul nostru de a înțelege dragostea și plăcerea.

Pe scurt, întotdeauna va fi fundamental:

1 – A se acorda o importanță sporită aspectelor care ating puncte sensibile ale hărții natale și a se observa dacă sunt în concordanță cu acea hartă: o configurație malefică din natal este de obicei aspectată de către o planetă/o configurație malefică a celuilalt, iar unei configurații bune de referință îi va corespunde una bună a celuilalt. Să încercăm să nu înrăutățim.

2 – A se vedea în ce se aseamănă persoanele, dacă modul lor de a vedea viața este același sau este foarte diferit. Pentru a se înțelege, trebuie să fie în sintonie. Când folosesc cuvântul „sintonie” nu vorbesc despre „armonie”. O comparație sugestivă: să ne imaginăm doi oameni pasionați de Mozart. Îl vor asculta pe Mozart împreună și se vor relaxa unul în compania celuilalt. Acum să ne imaginăm doi fani Heavy Metal. Ei sunt, de asemenea, în sintonie, dar nu se vor relaxa împreună, ci se vor agita. Într-adevăr, ar fi mult mai rău ca unuia să-i placă Mozart și celuilalt AC-DC, pentru că acolo chiar ar exista conflict între ei.

3 – A interpreta aspectele la nivel global, nimic de genul “Venus peste Soare” sau “Venus peste Lună” etc. Planetele unuia care aspectează planetele celuilalt poartă povara semnificației pe care o au în natal: dacă cineva are Luna în sextil față de Soarele nostru, acest lucru poate fi bun sau rău. Dacă Luna sa natală guvernează casa V și este domiciliată acolo, va fi bine. Dacă aceeași Lună guvernează VIII și se află în XII, acest sextil nu ne va avantaja în niciun fel.

Exemplu:

Tradiția spune că unul dintre principalele indicii de compatibilitate este Luna unuia peste Soarele celuilalt. Dar depinde.

Dacă, precum în cazul de față, Luna pe care o așezăm peste Soare este cuadrată de Saturn, ceea ce face acea persoană este să proiecteze asupra partenerului traumele sale și, mai ales, frustrările sale în legătură cu mama.

Concluzie

Acest articol nu este un curs de sinastrie. Ceea ce m-a interesat a fost ca oamenii să înțeleagă că acele cărți de sinastrii care se limitează la a ne oferi rețete de genul: „Venus peste Soare, Venus peste Lună, Venus peste Mercur etc.” nu sunt utile. Modalitatea de abordare a unei sinastrii ar trebui să fie mai degrabă, după părerea mea:

• Să studiem tendințele individului: punctele sale slabe și punctele sale forte.
• Să vedem că are un evantai de posibilități, limitat, dar evantai până la urmă. Nu poți ieși din destin, dar poți să-ți joci cărțile cât mai bine posibil. Trebuie să acceptăm acest punct de plecare și să nu pretindem imposibilul.
• Când se compară harta celuilalt cu a dvs., trebuie să vedeți dacă vă agravează punctele slabe sau dacă susține punctele forte. În primul caz, înrăutățim destinul.
• Aspectele bune sau rele între cele două hărți trebuie privite întotdeauna într-un mod contextual: un trigon de la Venus a celuilalt la Soarele nostru va fi important dacă întărește o tendință natală. De exemplu: dacă Soarele nostru natal este conjunct cu Venus sau cuadrat de ea. Aspectele care nu coincid cu o tendință din harta natală sunt mai puțin importante.
• Există mai multe puncte importante: casa I (Ascendent, planete în I, guvernator), casa VII, Soarele și Luna, Venus. Nu contează cantitatea aspectelor, ci calitatea.
• Planetele unuia care aspectează planetele celuilalt poartă încărcătura semnificației pe care o au în harta natală. Celălalt ne oferă ceea ce are.

Și, în cele din urmă, merită să amintim că o sinastrie nu ne spune doar dacă celălalt este în consonanță cu destinul nostru și dacă acea persoană ne este potrivită. Din moment ce „cine se aseamănă se adună”1 ceea ce alegem ne reflectă (este oglinda noastră) și este un excelent indiciu al gradului de stăpânire pe care îl avem față de acțiunile noastre. O sinastrie este ca un test care ne permite să știm dacă ne alegem viața sau dacă suntem scufundați în inerția destinului nostru. Sau chiar dacă trăim un destin care nu ne aparține.

Dacă înrăutățim cărțile pe care Dumnezeu ni le-a dat, singurul responsabil suntem noi înșine. Iar dacă le îmbunătățim, vom demonstra prin aceasta că am știut cum să folosim în mod corespunzător liberul nostru arbitru.

Traducere din spaniolă și note de ANCA MUSTĂȚEA, membră AAR