Legea Evoluției

Când eram mai tânăr vizualizam Legea Evoluției ca pe un dinozaur fioros, ca pe un monstru care ne urmărește în pădure, gata să ne devoreze în cazul în care nu punem măcar o cărămidă, zilnic, în zidul evoluției proprii. Citisem o frază faimoasă: „Să fii azi mai bun decât ieri și mâine mai bun decât astăzi” și recunosc că m-a încântat total. „Fraza asta merită să fie așezată ca temelie a vieții” – mi-am zis și m-am umplut cu o anumită stare de fericire. Spun „cu o anumită stare de fericire” deoarece lipsea ceva esențial din din acel sentiment. Dar să nu mă grăbesc mai tare decât ar fi necesar. Pentru că aș vrea să vă povestesc cum a evoluat Legea Evoluției în mine.
Se spune că primii ani din viață se află sub egida zodiei Berbecului. Eram și eu un băiețel ca toți băiețeii: la acea vârstă fragedă am considerat că este foarte normal să mă iau la bătaie cu oricine a cărui mutră nu-mi plăcea deloc. Bineînțeles, astfel de persoane n-au fost decât vreo doi, dar este de reținut modul în care clocotea Berbecul în noi: trebuia să demonstrăm prin forță brută cine era cel mai tare din parcare.
Trecuseră niște ani și accentul s-a pus pe posesii: mușchii începuseră să conteze tot mai puțin, însă cel care avea o revistă cu Rahan, un autocolant cu vreo mașină de curse sau niște ghete de fotbal cu crampoane de cauciuc putea să se considere rege peste toți ceilalți. Evident că Taurul și-a pus amprenta peste noi. Dar n-a stat mult, fiindcă venise vremea focurilor de tabără; acolo nu a mai contat cu ce erai îmbrăcat: era important să știi bancuri și povești hazlii sau pline de dramă. Trebuia să explorăm lumea Gemenilor în lung și-n lat și să ne demonstrăm valoarea vorbind.
Dar mai trecuseră niște ani și începuseră tot mai mulți să lipsească din cercul aflat în jurul taberei. Ei dispăruseră lângă câte o domnișoară, iar cei care au rămas au înțeles că Universul le-a pus la cale alte hopuri: vorbele frumoase nu mai erau suficiente, era necesar să fie învelite și cu sentimente deosebite. Intrasem în hora Racului și acum era necesar să demonstrăm că suntem capabili să creăm armonie și s-o păstrăm în jurul nostru. Fiindcă armonia era nectarul care atrăgea „albinuțele”. Și imediat ce „albinuța” era prinsă în plasă, ne gândeam la familie și la ce nume să dăm viitorilor copii.
Trecuseră iarăși câțiva ani și iar s-a schimbat macazul: viața sentimentală era deja pusă la foc automat pentru că trebuia să ne ducem zilnic la serviciu. Există și astăzi o zicală la sat, nu foarte ușor de înțeles: „nu cosi, dar fii acolo!”. Adică: „nu te chinui prea mult cu munca propriu-zisă, dar neapărat fă o demonstrație a prezenței tale la lucru!”. O bună parte a vieții omului se petrece astfel, fiind o luptă pentru câștigarea respectului și aprecierii celorlalți. Este o lume a Leului, în care câștigă cel care se poartă cât mai regal posibil. Un fel de joc magnetic, în care fiecare încearcă să-i împingă pe ceilalți în afara sferei proprii de influență. O lume care teoretic ar trebui să se refere la muncă, dar care este mai aproape de stand-up comedy.
Și trec așa niște ani, până când fiecare își găsește locul: cel care vrea să fie șef devine șef, iar cei cărora le place să fie subalterni devin subalterni. După un timp la serviciu nu mai domină comedia stand-up, locul acesteia fiind preluat de munca propriu-zisă. Oamenii acceptă rutina ca pe ceva care aduce liniște sufletului lor. Este o lume a Fecioarei, unde realmente devii apreciat dacă ești harnic și științific. Parcă este prima lume din copilărie încoace în care nu dorești să demonstrezi nimic, nici în fața celorlalți, dar nici ție însuți.
Roadele perioadei precedente încep să se arate în perioada următoare. După câțiva ani de muncă mai mult sau mai puțin asiduă, începi să-i simți pulsul și să-l îmblânzești suficient de mult. Urmează niște ani mai liniștiți în care accentul nu se mai pune pe sudoarea proprie, ci pe munca în echipă. Poți să-ți permiți să trimiți niște zâmbete în stânga și în dreapta, să te bucuri de viață împreună cu ceilalți: mai ieși cu ei la un restaurant sau la o excursie. Această perioadă intervine de obicei la jumătatea vieții și se află sub oblăduirea Balanței.
Dar nimic nu ține la nesfârșit. „Câinele turbează când îi merge prea bine” afirmă o înțelepciune din popor. După perioada liniștită guvernată de Balanță, vine la rampă Scorpionul, cu obișnuitele sale zbateri și crize. Viața nu permite ca lucrurile să decurgă în mod automat: este nevoie de implicare, de sentimente, de profunzime. Acesta ar fi motivul pentru care Balanța este succedată de Scorpion. Această zodie îți arată moartea, mai bine zis, diferite forme de moarte. Este posibil să-ți pierzi motivația și să simți un fel de moarte a sufletului. Poți să iei niște decizii nefaste și să ai parte de gustul amar al înfrângerii. Sau poți să fii ținta unor atacuri la care nici nu te aștepți, din subteran. De fapt, monștrii din subteranul propriu vor tinde să se materializeze în lumea exterioară și va trebui să te confrunți cu ei. Poți să câștigi împotriva lor doar dacă reușești să-i reduci la tăcere pe cei interiori. „Nu poți să câștigi. Nu poți să termini meciul la egalitate. Nu poți să abandonezi” – cel care stă la originea acestei legi a lui Murphy probabil a parcurs tocmai o astfel de perioadă.
Această luptă poate dura ani întregi. Dar, dacă ajungi la sfârșitul acesteia, devii un fel de guru. Ceilalți te cheamă „Dom’ inginer” sau „Dom’ maistru” sau, pur și simplu, „Nea Vasile” – dar indiferent de acesta, beneficiezi de stima tuturor. Toți vin la tine după un sfat mic sau mare, sau pur și simplu, pentru niște particule de lumină și liniște. Știi răspunsul la toate întrebările sau dacă nu, pur și simplu nu te deranjează. Simți nevoia să călătorești, ca să ai parte de alte tipuri de energii care-ți sunt la îndemână acasă. Ai ajuns în sfera fericită a Săgetătorului.
Dar toți cei care se bucurau de aripile tale protectoare își urmează propriul lor ciclu evolutiv și va trebui să te retragi pentru a le permite și lor să aibă spațiu de desfășurare. Înțelegi că a fi un guru pentru ceilalți este doar o sarcină temporară, pentru că fiecare ființă umană trebuie să fie, până la urmă, propriul său guru. Te retragi și te concentrezi pe propria ta evoluție. Încerci să fii cât mai util, să consumi tot mai puțin și să produci tot mai mult. Ești fericit în grădina ta și în atelierul tău. Influențarea altora iese din vizor. Urmează o altă perioadă de muncă în care valorifici experiența unei vieți întregi. Zi de zi îți demonstrezi ție însuți și celorlalți că poți fi încă activ cu toate structurile tale. Așa e când te afli sub egida Capricornului.
Dar vine o vreme în care te saturi să mai demonstrezi că ești util în planul fizic. Te mulțumești să stai într-un balansoar și să meditezi ore întregi. La subiecte care ți-au animat mentalul în întreaga ta viață și nu ai găsit încă răspunsul la ele. Te uiți zilnic la filme documentare și faci poze despre tot ceea ce găsești interesant. Devii independent, în interior, față de tot ce te înconjoară. Te uiți la nepoții tăi și observi cât de perfecți sunt și te miri cât de imperfect ești tu, la vârsta pe care o ai. Te întrebi serios dacă există evoluție. Normal, te afli în perioada vieții guvernată de Vărsător.
În următoarea perioadă vizualizezi întreaga ta viață. Ți-ai propus să evoluezi, dar acest parcurs evolutiv este presărat de sânge, sudoare și lacrimi. Te întrebi serios dacă poți să ajungi undeva scrâșnind din dinți. Și-ți vine o idee: aceea de a te lăsa pe mâna doctorilor cerești. Odată ajuns în perioada vieții dominată de Pești te lași în mâna lui Dumnezeu. Și te gândești dacă n-ar fi fost bine să procedezi astfel pe tot parcursul vieții, în loc să te chinui, să demonstrezi cât ești de capabil și să transpiri atât de mult.
Până la urmă toate fazele menționate mai sus coexistă. Putem să abordăm atitudinea specifică Peștilor la orice vârstă. Evoluăm cu adevărat atunci când renunțăm la ideea de a evolua cu orice preț. Când nu mai considerăm că Legea Evoluției ar fi un dinozaur care ne urmărește prin junglă. Primul pas spre evoluția reală este momentul în care proclamăm pacea în noi înșine.
Poate ați văzut filmul Resident Evil 3 și vă amintiți de doctorul nebun care s-a injectat cu serul antivirus și a devenit un monstru. Vă amintiți desigur că el s-a crezut invincibil și, implicit, era convins că el este viitorul speciei umane. În film se arată într-un mod splendid că o ființă în care mintea și inima s-au scindat nu supraviețuiește mult, precum și faptul că la baza puterii mentale stă inocența hotărâtă, întruchipată aici de Milla Jovovich. Așadar, hai să nu lăsăm ca vreo înțelegere greșită a noțiunii de evoluție să devină vreun fel de virus mental și să ne transforme în ceea ce nu dorim să fim. Fraza „să fii azi mai bun decât ieri și mâine mai bun decât astăzi” sună foarte bine, însă nu trebuie să devină o transpirație. Dacă funcționează va funcționa prin inocența și atemporalitatea semnului Peștilor. Această zodie nu dorește să evolueze prin forțele proprii, ci acceptă – chiar invită – forțe spirituale superioare să-i vegheze evoluția. Și așa este cel mai bine, pentru că dacă ne pierdem inima – bucuria de a trăi – undeva pe drum, va trebui să ne întoarcem după ea.
FULOP LASZLO,
Senior editor