Umberto Eco – saturnianul care m-a inspirat (I)

Era prin anul 1984, când o persoană pe care o admir și o consider absolut impecabilă din punct de vedere moral și intelectual, un adevărat mentor în viața și evoluția mea spirituală, intelectuală și chiar profesională (inginerie, matematică!), mi-a spus să citesc, ca lectură obligatorie,”Numele Trandafirului”, de Umberto Eco. Am reușit să o împrumut de la un coleg abia peste 3 ani!

În cenușiul comunist, această carte a fost pentru mine nu o gură de aer, ci însăși masca de oxigen! M-a reanimat și m-a motivat să-mi încep căutările spirituale. M-a fascinat! Așa că am urmărit autorul și în ”Pendului lui Foucault”, ”Insula din ziua de ieri”, ș.a.… Pașii mi se îndreptau spre ocult. Fascinația mea pentru nevăzut și mister avea o mare legătură cu ceea ce mai târziu a ieșit la suprafață ca pasiunea pentru astrologie. E de înțeles, astfel, că una dintre primele astrograme studiate a fost aceea a lui Umberto Eco.

Umberto Eco s-a născut la Alessandria (Piemont) la 5 ianuarie 1932, ora 18:30. Este licențiat în estetică și se specializează și predă semiotica¹ la cele mai mari universități ale lumii.

Este un Capricorn cu Ascendent în Leu. Dar nu este orice fel de Capricorn, ci unul cu trei planete în zodia natală: Soarele, Marte și Saturn. Deci Saturn este la el acasă! Acest lucru îl voi dezvolta în cele ce urmează deoarece, înfricoșătorul Saturn, folosit așa cum l-a folosit Umberto Eco în a-și defini schemele romanelor sale, devine un aliat de nădejde (și este păcat să nu învățăm să îl folosim și noi, pe ”al nostru”, așa cum se cuvine, conform propriei noastre hărți natale).

La Umberto Eco nimic din ceea ce scrie (și ce face, dar asta este mai puțin important pentru noi acum) nu este la întâmplare. O persoană punctuală, organizată, responsabilă, generoasă, care dorește și reușește să atragă atenția, să conducă, să aibă grijă de cei ce se află într-un fel sau altul sub influența lui.

Planetele din harta natală formeaza așa numita ”pagodă”. Aceast model holistic este compus dintr-un superb trigon regal (vezi semnele de foc) – formațiune benefică, și un careu în T (vezi semnele cardinale) – formațiune care poate fi stresantă sau motivantă, funcție de capacitatea nativului de a vedea capriciile vieții ca pe unelte, ascuțite ce-i drept, de modelare a sinelui și de exprimare cu și mai mare energie. Trigonul pe semne de foc conferă nativului forță și stabilitate intelectuală. Acesta aduce laolaltă energiile uraniene, jupiteriene, mercuriene și lunare, în casele personalității, a creativității și a permanentei evoluții. Nativului i se dă astfel posibilitatea de a-și folosi intuiția și îndrăzneala de a merge către viitor, nu oricum, ci acumulând motivații și resurse deosebite.

Motivațiile, însă, vin dintr-o configurație mai putin prietenoasă, careul în T, care poate fi înțeleasă și ca motorul formațiunii generale (pagoda). Careul conferă, pe de o parte, o sensibilitate extremă și, pe de cealaltă parte, simțul măsurii, al acțiunii și al creației. Dar și trigonul regal și careul în T (și binele și mai puțin binele) au un punct comun, cauză și efect deopotrivă: un Uranus conjunct cu MC. Toate converg către o realizare în plan profesional, cu totul excepțională, care face ca toate dificultățile să fie orientate către exprimarea originalității și a încercării continue de depășire a barierelor, mai ales intelectuale și spirituale.

Luna Neagră, care face conjuncție cu MC și cu Uranus, poate să intervină creându-i o stare de teamă și lansând ispite de tot felul în plan profesional. Dar nativul cu trei planete în Capricorn a reușit să își depășească ispitele și să se ridice pe scara ierarhică la un nivel corespunzător erudiției sale.

Mai departe, este interesant de văzut cum acest nativ saturnian a înțeles să folosească energia lui Saturn. Umberto Eco ne descrie drumul pe care îl face, ca scriitor, de la imaginarul infinit la concretizarea unei opere – de la Neptun la Saturn via Venus – Mercur. În lucrarea sa ”Confesiunile unui tânăr romancier” (2011, Ed. Polirom), ce reprezintă o retrospectivă a activității sale de romancier, Umberto Eco descrie cum își realizeză romanele. În primul rând recunoaște că inspirația ”este un cuvânt artificial, un șiretlic folosit de unii scriitori pentru a dobândi mai mult respect ca artiști”. Baza unei opere de calitate este munca și amintește de o veche cugetare: ”geniul e zece la sută inspirație și nouăzeci la sută transpirație”. Descrie cu lux de amănunte cum își alege și cum își schițează locul unde se desfășoară acțiunea romanelor sale. Este foarte atent la echilibrul dintre dialog și spațiul în care se desfășoară până într-acolo încât cronometrează lungimea în timp a unui dialog și îl pune în acord cu timpul în care personajele ar parcurge traseul pe care are loc respectiva convorbire.

Dar oricâtă măsură și corectitudine invocăm, Saturn nu este Saturn fără constrângeri! Astfel, un întreg capitol al acestei cărți este dedicat constrângerilor la care este supus autorul de-a lungul realizării unei opere literare.”Constrângerile sunt fundamentale pentru orice demers artistic. Un pictor care decide să folosească uleiuri în loc de acuarele, să utilizeze drept suport pânza, și nu un perete; un compozitor care optează pentru o cheie anume; un poet care alege să folosească cupletele ritmate ori hendecasilabii, și nu versul alexandrin – toate acestea stabilesc un sistem de constrângeri”, explică el. Acum depinde și de cum îți este mai la îndemână și cu ce îți place să lucrezi (Venus) și ce dorești să comunici (Mercur). Ideile sunt infinite, concretizarea este limitată – suntem constrânși să facem cel puțin o alegere de vrem să ne materializăm opera/intenția.

La fel ca Tolkin, Eco întoarce vibrațiile saturniene în folosul lui, vede constrângerea ca pe o necesitate constructivă și, evident, nu luptă contra curentului din cine știe ce orgolii. Din știință sau dintr-o foarte fină percepție a vibrațiilor planetare, merge cu valul energetic și consumă tot ce planetele îi transmit, dăruindu-ne opere care pe mulți ne-au bucurat.

Harta natală și planetele în tranzitele lor ne definesc existența, dar nu așa cum, greșit, înțeleg unii. Ele ”suflă” înspre noi un curent de o anumită intensitate la un moment dat. Dacă noi ne ridicăm pânzele și le orientăm corect, putem naviga OK. Asta a făcut și Umberto Eco, a prins curenții importanți și a exploatat planetele la maxim, așa cum vom vedea în articolul următor…

N.a. Vineri, 19 februarie 2016, Umberto Eco s-a stins din viață. Știrea, apărută la mai bine de două săptămâni după ce am scris acest articol, m-a debusolat! Din nefericire, nu voi mai aștepta semnătura lui pe o nouă operă… Dumnezeu să-l odihnească!

VALERIA GRIGORAȘ