Zodiile și inconștientul individual: Capricorn
Despre Capricorn aş putea spune că ilustrează ceea ce în a doua teorie freudiană despre topografie psihică corespunde instanţei numite SupraEu. Aceasta instanţă se formează pe parcursul dezvoltării fiinţei umane, când încep să apară limitele, regulile, pedepsele. Cu alte cuvinte, atunci când tatăl sau alta figură cu autoritate din viaţa copilului, începe să interacţioneze şi să se implice în viaţa acestuia. SupraEul este figura de autoritate introiectată care, la vârsta adultă, pune reguli, limite şi pedepseşte, dar din interior, din inconştient.
Capricornul este asociat autorităţii, figurii paterne şi este caracterizat prin seriozitate, structuralitate, organizare, legislaţi, planificare şi, prin guvernatorul său Saturn, durabilitate. Privind din perspectivă psihanalitică nativii acestei zodii, putem presupune că inconştientul lor este dominat de un SupraEu rigid, incapabil să ofere plăcere sau bucurie înainte de a îndeplini ceea ce are de îndeplinit, principala misiune fiind aceea de a satisface aşteptările părinţilor, în special ale tatălui sau a figurii parentale asociate cu autoritatea, aşteptările societăţii. Haosul este un pericol pentru nativul Capricorn, iar principalul generator de haos este Se-ul, adică acea instanţă descrisă de Freud ca fiind cea naturală, biologică, înnăscută, generatoare de impulsuri, pulsiuni, care caută în permanenţă modalităţi de a obţine plăcerea, satisfacţia dorinţelor primitive, care se opune cu toată puterea regulilor impuse de societate, adică de cultură, prin reprezentantul său prim, tatăl. La mijloc, între ele, cel care încearcă să obţină şi să menţină echilibrul între cerinţele Se-ului şi limitele SupraEului, este Eul. De forţa acestuia depinde starea de sănătate psihică a omului.
Principala angoasă a nativului este pierderea controlului, instaurarea haosului şi de pedeapsă. Pierderea controlului, urmată în fantasmă de instaurarea haosului, va aduce după sine şi pedeapsa, care, de cele mai multe ori, pune în pericol integritatea psihică a Capricornului. Pierderea controlului este trăită ca un eşec personal, un eşec în gestionarea sistemului aşa cum a fost învăţat sau moştenit de la autoritatea parentală, autoritate în care a fost investită iubire şi încredere. Dacă, în copilărie, ceea ce urma unui eşec de orice natură ducea la dezamăgirea părintelui, aducea pedeapsa. Dezamăgirea venea din aşteptările conştiente ale părintelui, în unele cazuri, în timp ce, în alte cazuri, aşteptările sunt în strânsă legătură cu fantasmele inconştiente ale părintelui legate de propriul copil. Pedepsele ce urmează sunt preluate şi introiectate de către nativ, astfel încât să îşi poată păstra iubirea faţă de părinte (deci şi faţă de autoritate), chiar şi atunci când simte ură faţă de părinte pentru modul abuziv în care îl tratează. Astfel, părintele, la nivel inconştient este împărţit în două: părintele iubitor care satisface nevoile primare ale copilului şi părintele rău. care pune limite şi aplică pedepse. În inconştientul nativului, părintele „bun” se „asociază” cu Se-ul şi cu impulsurile sale orientate spre plăcere, în timp ce părintele „rău” este asociat cu SupraEul.
Astfel, autoritatea pe care nativul Capricorn, pe care o manifestă la vârsta adultă în exterior asupra celorlalţi, este, de fapt, manifestarea unui SupraEu puternic, rigid, rece şi neîndurător în faţa greşelilor. Este, în general, apărarea în faţa angoasei de a pierde controlul şi de a intra într-un haos incontrolabil, total necunoscut. Pedepsele pe care le aplică în exterior, sunt dublate de autopedepsire, inconştientă şi un simţ autocritic exacerbat. Va căuta perfecţiunea, dar nu la modul filosofic, metafizic cum o face Săgetătorul sau purificator, distructiv cum este specific Scorpionului. Va căuta să menţină lucrurile într-o zonă a confortului constructiv, structural, dar limitativ şi nu germinativ, precum Taurul. Va munci până la epuizare, dar nu dintr-un complex al inutilităţii precum Fecioara, ci dintr-o dorinţă de a-şi demonstra şi a demonstra celorlaţi că poate să facă lucruri durabile.
Principalele mecanisme de apărare ale Capricornului sunt intelectualizarea, identificarea cu agresorul, clivajul, proiecţia, deplasarea, refugierea în muncă şi în proiecte. Nativul acestei zodii gândeşte mult, gândeşte strategic, calculat, rece, distant. Încearcă să înţeleagă fiecare aspect al unei situaţii, al unui proiect, astfel încât să aibă întotdeauna la îndemână o soluţie. Un Capricorn are nu doar un plan de rezervă, ci mai multe.
Conflictele dintre instanţele sale psihice, le va proiecta sau le va deplasa în exterior. Astfel, o persoană iubită va deveni o autoritate, de la care va aştepta în permanenţă o pedeapsă. Sau un superior în faţa căruia nativul nu poate reacționa spontan şi se va simţi subjugat.
Aceste caracteristici se regăsesc nu doar la nativii Capricorn, ci şi la persoanele care au în hărţile natale Ascendentul, Luna, Saturn sau orice altă configuraţie puternică în Capricorn. Important este ca prin interpretare şi autoanaliză, să descopere care este figura autoritară introiectată şi să caute să lucreze cu un specialist de acelaşi sex cu părintele care în copilărie a pus limitele, a făcut regulile şi a dat pedepsele. Este important ca nativul să descopere modul în care se manifestă Supraeul, în cazul său particular, şi să ajungă la capacitatea de a-l flexibiliza şi de a reduce din intensitatea autocriticii şi a auto-pedepsirii.
Domeniul de viaţă în care se manifestă intens Supraeul este indicat de casa în care este Capricornul în harta natală. Iar modul sau persoana prin care se poate însănătoşi este dată de poziţia lui Saturn şi de relaţiile pe care acesta le face cu alte planete. Dacă este retrograd, este posibil că autolimitările să fie mai puternice şi să necesite o concentrare a atenţiei pe capacitatea Eului de a face faţă conflictului dintre natura umană şi legile introiectate care au dat naştere Supraeului.
